Românii din Basarabia

L-am văzut azi pe Andrei Ivanţoc ieşind din închisoarea sovietica tiraspoleană după 15 ani. M-aş fi aşteptat din partea lui la un gest de bucurie, ori poate la apatie şi resemnare, dupa atâta timp petrecut in detenţia singurului regim sovietic dictatorial, rămas în Europa.

Însa lui Ivanţoc nici nu i-a trecut aşa ceva prin cap. Aflând că de fapt va fi dat exilat in Moldova, a facut stânga împrejur si a luat-o la fugă către zona unde se aflau cei care l-au închis pe nedrept timp de 15 ani, deoarece el încă mai consideră că Transnistria este parte a Republicii Moldova, aşa cum a considerat şi acum 16 ani când a luptat cu arma în mână pentru această cauză. Nu a reuşit sa facă nimic altceva decât să încaseze înca câtiva pumni şi câteva picioare de la grănicerii transnitreni, însa gestul său a arătat lumii întregi ca cei care l-au aruncat în închisoare, nu au reuşit să-i anihileze convingerile.

Probabil ca unii l-au considerat nebun pentru gestul său. În societatea contemporană, dominată de interese materiale şi de slabiciune morală, a avea idealuri patriotice, la care nu renunţi nici după 15 ani de detenţie, timp in care ai fost bătut şi drogat, pare o ciudaţenie, ce cu greu mai poate fi întâlnită.
Oare caţi dintre cei 20 de milioane de oameni care îşi zic români şi trăiesc in România ar mai fi astăzi in stare de asa ceva?