Un semn al marii iubiri

Atat la mine cat si la ceilalti am avut ocazia sa vad oameni care spun "te iubesc" dar la care in realitate nu exista iubirea afirmata, sau oricum sentimentul este atat de pal incat nu prea i se poate zice "iubire". Exista un semn (al marii iubiri) care atunci cand nu exista inseamna ca iubirea clamata este si ea inexistenta.

Atunci cand un om iubeste intens o alta persoana, pasiunile persoanei iubite (ceea ce intereseaza foarte mult persoana iubita) ajung sa te intereseze si pe tine, fiindca simti ca astfel te apropii si intri in comuniune cu persoana iubita. Iar acest lucru vine de la sine, si nu ca o obligatie. E absurd ca altcineva sa-mi zica "te iubesc, dar nu ma prea intereseaza pe mine ceea ce-ti place tie".

Acest lucru nu trebuie inteles mecanic, la modul ca daca unuia ii place schiatul sau colectionatul timbrelor, musai ca si celalalt sa fie pasionat de aceleasi lucruri. Ceea ce apare in cazul in care exista iubire este disponibilitatea de a comunica autentic referitor la ceea ce ii place celuilalt, de a se stabili un dialog sufletesc ce face placere ambilor atunci cand e vorba de ceea ce are legatura cu celalalt. Aceasta comunicare in care te apropii de ceea ce ii place celuilalt genereaza o stare de intimitate plina de fericire.

Dincolo de ceea ce ii face placere celuilalt la modul exterior, si mai importante sunt calitatile umane care ii fac placere celuilalt. Astfel, daca un om care iubeste observa ca defecte ale sale cum ar fi nesimtirea, prostia sau egoismul il deranjeaza pe celalalt fiindca aceluia ii plac foarte mult bunul simt, inteligenta si altruismul, atunci aceasta ar trebuie sa determine in persoana cu defecte care iubeste o hotarare ferma de a dobandi acele calitati fiindca acestea plac persoanei iubite. Daca acest lucru nu are loc inseamna pur si simplu ca iubirea nu este atat de mare pe cat este clamata.