Un semn al trezirii sufletului

Un semn imbucurator care evidentiaza succesul pe calea trezirii sufletului este faptul ca ne simtim bine in compania celorlalti oameni, dar nu in sensul social(al flecarelii superficiale) ci in sensul comunicarii afective. Un om inchis sufleteste se simte destul de stingher mai ales in compania unor oameni din afara mediului sau obisnuit. Un intelectual se va descurca destul de bine atunci cand poate stabili un contact uman bazat pe schimbul de idei, dar daca acest lucru nu este posibil fiindca cel din fata sa nu se ridica la nivelul sau intelectual, atunci va avea dificultati in a gasi o utilitate in intalnirea cu o astfel de persoana. La nivel sufletesc lucrurile sunt mult mai complexe decat o simpla masurare a IQ-ului. Daca la nivel intelectual situatia poate fi destul de usor usor masurata si ierarhizata, la nivel sufletesc ierarhizarea stricta nu mai functioneaza. Aici poti avea o stare de implinire fie ca te apropii sufleteste de un geniu fie de un om cu intelect foarte slab. Chiar mai mult, poti avea satisfactii fie ca imbratisezi sufleteste un sfant, fie un puscarias. Firea umana complexa este de asa natura incat orice om pe care l-am intalnit pana acum are si o parte buna, si raportarea la ea(deschiderea/comunicarea/transfigurarea fata de ea) aduce progresul sufletesc al ambelor persoane care se angreneaza intr-o comunicare sufleteasca sincera si deschisa.

Acest tip de comunicare sufleteasca, spre deosebire de cea intelectuala, este dincolo de cuvinte. Desigur ca au si cuvintele rolul lor exterior, dar adevaratul schimb intre cele doua fiinte este invizibil simturilor obisnuite.

Atunci cand un om reuseste sa stabileasca o asemenea comunicare sufleteasca plina de fericire cu aproape orice persoana pe care o intalneste (cu exceptia, desigur, a cazurilor cand este mai folositoare o atitudine "teribila") , atunci poate fi sigur ca acesta este un semn al reusitei sale in directia trezirii propriului sau suflet.