Psihologia consonantista si Yoga - 5

Foarte interesant din punct de vedere spiritual este modul cum defineste Odobleja legea compensatiei:

"Compensarea este o reparare a unitatii: o modalitate de mentinere a echilibrului...Un mecanism de aparare a oricarui sistem unitar: o reactie interioara de conservare. Consecinta legii conservarii, ce ar putea fi enuntata astfel: intregul nu se mareste, intregul nu scade: numai partile lui se compenseaza... In interiorul unui sistem, daca una din parti creste, celelalte parti vor scadea: daca una din parti scade, celelalte parti vor creste." - pag. 344

Astfel, daca dorim sa simtim mai intens cu un anumit simt, vom cauta sa inchidem pe cat posibil cantitatea de informatii receptionata prin celelalte simturi.
Asa se justifica existenta tehnicilor spirituale care permit o detasare/decuplare interioara de la informatiile primite prin simturi, ca etapa premergatoare in Yoga inainte de concentrarea si meditatia profunda (Pratyahara):

"In timpul meditatiei sau gandirii interioare activitatea simturilor este redusa pana la zero" - pag. 345

O alta lege importanta dpdv. spiritual este legea maximului.

"Peste un anumit prag, efectul unei cauze este inlocuit de un alt efect. Peste un anumit prag maxim, efectul nu mai este paralel cu cauza: el ramane in urma sau in intarziere, proportia este modificata." - pag. 351

Aceasta lege este in legatura cu efemeritatea placerii si a durerii: ceea ce se deduce din aceasta lege este imposibilitatea ca placerea/durerea sa dureze indefinit. Rationamentul este urmatorul: noi simtim doar diferenta de senzatii. Daca se mentine acelasi nivel al intensitatii senzatiei atunci dupa o perioada nu se mai percepe nimic: pentru a mentine constant ceea ce resimtim trebuie marit in timp intensitatea stimulului. Spre exemplu: daca mancam un tort sau ciocolata, la inceput gustul dulce va fi resimtit foarte pregnant. Dar daca manacam in continuare in exces tortul sau ciocolata, vom constata ca intensitatea senzatiei de dulce dispare, si noi simtim necesitatea de a creste intensitatea stimulului pentru a avea aceeasi intensitate a senzatiei ca la inceput. Problema este ca nu putem creste intensitatea stimului peste un anumit prag, fiindca legea maximului spune ca de la un nivel maxim incolo nu mai functioneaza proportionalitatea intre cauza si efect, efectul fiind diminuat. Aceste 2 aspecte corelate duc la concluzia ca placerea/durerea nu pot fi resimtite la infinit, si acest aspect este valabil in mod general in domeniul dualitatii.