Razbunarea in diferite abordari spirituale

Fara indoiala ca unul din impulsurile des intalnite atat timp cat avem o conceptie egocentrica asupra vietii este impulsul razbunarii. Acest impuls survine din dorinta personalitatii de a se impune, de a da o lectie celor care i-au facut rau, si este specifica unei viziuni competitionale asupra lumii.

Spiritualitatea Vechiului Testament consacra in aceasta privinta celebra lege a talionului: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Aceasta este inca mai blanda decat impulsul normal al razbunarii cand egoul ne indeamna sa facem un rau mai mare ca raspuns la raul care ne-a fost facut noua, tocmai pentru a iesi chipurile "invingatori" din ciocnirea personalitatilor. Aceasta lege a talionului are insa limitele ei, fiindca aplicand-o nu se poate depasi nivelul egocentrismului feroce.

Un pas cu mult mai mare in directia spiritualizarii acestui aspect este intalnit in lucrarea "Criton" a lui Platon:

"SOCRATE: Asadar, in nicio imprejurare nu trebuie sa savarsim nedreptatea.
CRITON: Nu, desigur.
SOCRATE: Prin urmare nici când cineva a îndurat o nedreptate nu trebuie s-o întoarcă cum cred cei mulţi, de vreme ce în nici o împrejurare nu trebuie să săvârşim o nedreptate.
CRITON: Nu, pe cât se pare.
SOCRATE: Dar ce zici, Criton? Se cade să facem rău sau nu?
CRITON: Nu se cade defel, Socrate.
SOCRATE: Ce zici însă: dacă cineva a suferit un rău, este drept sau nu să răspundă cu rău, cum zic cei mulţi?
CRITON: în nici o împrejurare, nu.
SOCRATE: în adevăr, nu este nici o deosebire între a săvârşi un rău şi a pricinui cuiva o nedreptate.
CRITON: Adevăr grăieşti.
SOCRATE: Aşadar nici cu nedreptate nu trebuie să răspundem, nici cu rău, nici unui om, oricât am fi fost nedreptăţiţi de dânsul."

Abordarea cea mai inalta in aceasta directie o da Iisus , care detaliaza pe larg atitudinea cea mai spirituala pe care am putea s-o avem, dar care poate fi rezumata la: "iubiti-va dusmanii".