Un avantaj al practicarii consecvente a asanelor

Fara indoiala ca asanele(posturile corporale) reprezinta o etapa de inceput in practica Yoga (a 3-a din cele 8 parti ale sistemului Yoga asa cum a fost expus de catre Patanjali), dar practica lor asidua se poate dovedi de mare ajutor ulterior cand sunt abordate tehnici de spirituale mai rafinate cum ar fi meditatia sau introspectia (tehnici care nu pun accentul pe corpul fizic ci pe minte(manas - termen folosit aici pentru a identifica interfata mentala dintre simturi si constiinta), intelect(buddhi - inteligenta superioara) si constiinta).

Astfel asanele obisnuiesc practicantul sa aiba o atitudine pragmatica si stiintifica, referitor la locul in care se afla el la un moment dat fata de scopurile vizate. Plecand chiar de la corpul fizic, progresul sau stagnarea sunt extrem de vizibile, si cu un minim de obiectivitate oricine poate constata cu usurinta daca de exemplu i-a crescut sau nu mobilitatea sau daca i-au disparut sau nu durerile resimtite in anumite parti ale corpului care au probleme. Foarte important este faptul ca daca sunt practicate in mod corect (asta include printre altele si aplicarea primelor 2 etape din practica Yoga: regulile morale si etice, in viata de zi cu zi) yoghinul incepe sa experimenteze existenta energiilor subtile. Iarasi aici, cu un minim de sinceritate fata de el insusi, nu prea este posibil ca yoghinul sa se insele cu privire la rezultatele subtile ale practicii sale: faptul ca el simte sau nu aceste energii subtile este destul de usor de observat. Apoi faptul ca el simte din ce in ce mai bine aceste energii subtile, mai usor si mai intens, este la fel de usor de constatat daca apare sau nu. Apoi faptul ca el este capabil sau nu sa obtina beneficii concrete din aceste energizari subtile este la fel de usor de evaluat (de exemplu obtinerea prin aceste energizari a unor variate stari de fericire care se prelungesc dincolo de durata exercitiilor, sau obtinerea unor variate puteri paranormale). Daca yoghinul vizeaza intr-adevar atingerea unor realizari cu adevarat valoroase, el nu va acorda mare importanta aparitiei unor puteri paranormale, cu exceptia faptului ca ele marcheaza existenta, acumularea si utilizarea de catre yoghin a energiilor subtile.

Tocmai acest spirit stiintific in care a decurs pana acum practica spirituala este de mare folos in momentul in care yoghinul trece sa efectueze intens meditatii si introspectii, deoarece el si-a creat obisnuinta de a evalua realist si axat pe obiective foarte concrete toate rezultatele obtinute in urma practicii. Aceasta este de mare folos in aceasta etapa superioara a practicii in care instrumentele folosite de catre yoghin sunt mintea, intelectul si constiinta, deoarece aici practicantul poate cu usurinta sa piarda din vedere sa-si evalueze practica functie de rezultate foarte concrete, fiindca concretul la nivelul acestor aspecte subtile este cu mult mai greu de avut in vedere de catre yoghin decat rezultatele de la nivelul corpului fizic. Astfel yoghinul care nu si-a format aceasta obisnuinta de a-si evalua stiintific rezultatele obtinute in urma practicii, poate ajunge in situatia ca va vorbi despre Dumnezeu, Sine Suprem s.a. dar va pierde din vedere rezultatele concrete indisolubil legate de aceste aspecte foarte elevate.

Mai concret, asa cum un om cu un minim de luciditate este foarte constient de faptul care are 2 maini, fiindca simte perfect si oricand senzatiile tactile si kinestezice asociate cu prezenta mainilor in cadrul corpului sau, la fel yoghinul isi va putea evalua cu usurinta modul in care simte el energiile subtile in urma practicarii asanelor. La fel, pastrand analogia, chiar daca se vor reuni toti oamenii de stiinta pentru a convinge un om ca el de fapt nu are 2 maini, omul nostru normal si sanatos va putea oricand sa demonstreze lucrurile concrete pe care le poate face el cu cele 2 maini, si care n-ar putea avea loc daca prezenta mainilor sale ar fi doar o iluzie. Daca va dori chiar va putea sa faca o demonstratie celui sceptic si de exemplu ar putea da o palma celui care se indoieste de prezenta mainilor sale, si daca acel om va resimti durerea se va putea convinge de realitatea mainilor, fiindca o iluzie n-ar putea produce vanatai. La fel, chiar daca cea mai mare autoritate de nu conteaza ce fel (stiintifica sau spirituala) va veni in fata yoghinului care si-a structurat stiintific practica, si va pune la indoiala realitatea energiilor subtile la care a dobandit acces yoghinul, acesta nu va putea decat sa zambeasca, fiindca el stie ca a obtinut rezultate concrete care au efect atat asupra lui cat si asupra celorlalti, oricand doreste, care efecte concrete sesizabile in exterior n-ar fi putut apare daca el s-ar iluziona. Continuand acum cu stadiul cand yoghinul a ajuns sa practice tehnici si mai elevate cum ar fi meditatia si introspectia (si sa experimenteze astfel folosind ca si instrumente mintea, intelectul si constiinta), daca el si-a construit practica sa spirituala pe acest fundament stiintific insotit de o totala sinceritate fata de sine insusi, el nu se va putea iluziona cu privire la rezultatele pe care le obtine. Asa cum pentru omul normal este hilar ca el sa-si valideze pentru el insusi prezenta mainilor prin afirmatiile celorlalti (si sa zica "bai, eu am 2 maini si le folosesc, mi-a confirmat Einstein asa ca e sigur"), la fel pentru yoghinul mediu este hilar ca el sa-si valideze pentru el insusi utilizarea energiilor subtile prin afirmatiile celorlalti (si sa zica "gata e clar, eu simt si folosesc energiile subtile, mi-a confirmat Einstein sau Buddha, ca pana acum nu eram sigur"), si la fel pentru yoghinul care a ajuns sa practice meditatia si introspectia e hilar ca el sa-si valideze pentru el insusi rezultatele intrebandu-i pe altii (si sa zica de exemplu "gata, e clar, am ajuns la Sinele Suprem, mi-a confirmat Einstein sau Buddha, ca pana acum nu eram sigur").