Dhammapada - Buddha 3

7. Pe acela care traieste doar cautand placerile trecatoare, care nu-si controleaza simturile, lipsit de moderatie in mancare, lenes si slab, Mara (cel care duce in ispita) il va coplesi si il va dobori, la fel precum vantul doboara un copac putred pe dinauntru.

8. Pe acela care traieste fara sa caute doar placerile trecatoare, care isi controleaza simturile, moderat in alimentatie, plin de determinare si energie, Mara (cel care duce in ispita) cu siguranta nu-l va coplesi si nu-l va dobori, la fel precum vantul nu darama un munte din stanca.

Buddha nu spune ca e ceva rau in a te bucura de placeri, ci spune ca e o limitare sa traiesti cautandu-le doar pe acestea, si nemaivazand nimic dincolo de placerea momentana si superficiala.

Cel care nu-si tine simturile sub control este asemenea unui vizitiu care se afla intr-o trasura trasa de niste cai scapati de sub control. Desigur ca aceasta este o situatie in care nimeni nu doreste sa se afle fiindca mai devreme sau mai tarziu un astfel de vehicul care se deplaseaza haotic se va zdrobi cu siguranta de unul din multele obstacole existente.
Lipsa de moderatie in mancare este doar un exemplu al lipsei de control a simturilor, dar si un exemplu de subordonare totala fata de instincte (cel al hranirii), si este poate situatia cea mai des intalnita.

Omul lenes, omul neinteresat de nimic, omul lui "lasa-ma sa te las", omul lipsit de aspiratii cu siguranta nu poate realiza nimic notabil in viata, deoarece el nu este dispus la efort, si fara efort nimic cu adevarat valoros nu poate fi realizat.

Omul slab este omul lipsit de energie, care nu s-a preocupat prin exercitii sa se fortifice, sa devina puternic, sa acumuleze potential si sa dobandeasca abilitati, astfel incat acest om chiar daca la un moment dat doreste sa actioneze corect, nu poate pune in practica fiindca este lipsit de mijloace.

Omul care traieste cautand si dincolo de placerile superficiale si trecatoare, care foloseste el simturile si nu este el cel folosit de catre simturi, care este plin de hotarare, entuziast, si care s-a preocupat sa se fortifice si sa dobandeasca abilitati prin exercitii facute cu tenacitate, cu siguranta va putea sa mearga pe calea aleasa de el care il conduce catre telul sau.

De aceea se spune: "calea prostiei este dulce si usoara la inceput dar amara si grea la sfarsit, pe cand calea intelepciunii este grea si amara la inceput dar usoara si dulce la sfasit", fiindca lenea si nepasarea sunt usoare dar rezultatul lor se vadeste amar mai tarziu cand omul realizeaza nulitatea sa; iar efortul , sarguinta, perseverenta si autocontrolul sunt grele la inceput, dar omul care se angreneaza pe aceasta cale se felicita enorm mai tarziu atunci cand eforturile sale isi arata roadele, si el isi da seama ca a devenit plin de calitati folositoare in orice situatie.