Plante medicinale ayurvedice in sprijinul organismului femeilor

In India exista un adevarat “cult” al femeii, inca din timpuri stravechi filozofia, cultura, precum si medicina traditionala acordand o atentie deosebita acesteia.
In prezent, in intrega lume se duce o adevarata campanie pentru promovarea sanatatii femeilor, pentru combaterea unei intregi game de afectiuni specifice, cum ar fi cancerul de san, de col uterin etc. Plantele medicinale indiene sunt recunoscute pentru efectele benefice asupra organismului uman, multe dintre acestea fiind recomandate si utilizate si in prevenirea si combaterea tulburarilor si afectiunilor specifice femeilor.

PLANTELE MEDICINALE AYURVEDICE SI ORGANISMUL FEMEII
India este cunoscuta in intreaga lume pentru flora sa medicinala extrem de variata, precum si pentru traditiile sale in ceea ce priveste utilizarea acesteia. Multe din plantele medicinale indiene sunt cercetate si utilizate pentru actiunile lor benefice asupra organismului femeii. Dintre acestea vom enumera in continuare doar cateva:
Saraca ashoka – arbore mic, peren, cu scoarta groasa, cu flori portocalii parfumate, cu fructe pastai cu 6-8 seminte. Raspandit in Nepal si in Himalaya, pana la altitudini de 800m. Traditional, este folosit contra intepaturilor de scorpion, in afectiuni uterine, in hemoragii si ca stimulent al mucoasei uterine (endometru). Contine compusi sterolici si saruri de calciu.
Symplococus racemosa – arbust cu frunze verzi, cu frunze alb-galbui, parfumate, raspandit in India si Pakistan, in Himalaya pana la 1500m. Este utilizata scoarta sub denumirea de “scoarta de lotus”, pentru calitatile astringente, colagoge, in afectiuni oftalmologice si dermatologice, hepatice si intestinale, in menoragii si anasarca, precum si ca antibacterian. S-au identificat alcaloizii coloturina, loturidina si loturina.

Mesua fera – arbore mic, permanent verde, cu scoarta brun-roscata si cu flori albe parfumate, raspandit in India si Nepal. Traditional, florile sunt folosite ca astringente si stomahice in indigestii, in dizenterie. Fructele si scoarta sunt stomahice si sudorifice. Sub denumirea de Nagakesara, se comercializeaza staminele care contin mezuaferol, acid mesuanic, betasitosterol si alfa- si beta-amyrina. Extractul alcoolic are actiune diuretica si hipotensiva. Uleiul volatil are actiune antibacteriana, antifungica, antihelmintica si antiinflamatoare.
Berberis aristata – arbust spinos cu frunze eliptice dintate, cu flori galbene si fructe rosii oval alungite, raspandit in Kashmir si Nepal. Traditional, scoarta este folosita pentru proprietatile stomahice, astringente si diuretice, in menoragii, diaree, icter. Contine alcaloizii oxiacantina si oxibexiberina, berberina, berbamina, aromalina si palmatina. Extractul total din planta are actiune hepato-protectoare, in special asupra transaminazelor. Datorita berberinei este folosita cu succes in tratarea giardiozei, a gastro-enteritei si chiar in tratamentul holerei. Se recomanda ca laxativ, colagog, diaforetic, antipiretic si antiseptic.
Gumacacia – exudat obtinut prin incizii in scoarta arborelui Acacia senegal. Contine carbohidrati, proteine, acid linoleic si linolenic, polifenoli, mucilagii, antociani, cu rol de antioxidanti ai radicalilor liberi. Este utilizat ca excipient aglutinant in fabricarea comprimatelor.

preluare Cronica Romana