Dhammapada - Buddha

17. Cel care face rau sufera in aceasta lume si va suferi si in lumea de apoi; el sufera in ambele. El sufera cand se gandeste la raul pe care l-a facut; el sufera si mai mult cand ia calea lumilor infernale.

18. Omul virtuos este fericit in aceasta lume, si va fi fericit si in lumea de apoi. El este fericit cand se gandeste la binele care l-a facut; el este inca si mai fericit cand ia calea lumilor paradisiace.

Spusele lui Buddha in aceasta privinta sunt in perfect acord cu spusele lui Iisus sau ale lui Socrate. Aceasta viata nu reprezinta sfarsitul pentru om, si faptele noastre se repercuteaza asupra conditiei noastre in lumea(lumile) de dincolo.

Multi oameni fac rau gandindu-se ca Dumnezeu nu exista, ca sufletul lor va dispare odata cu moartea corpului, si ca atare nu va exista nicio posibilitate ca ei sa sufere consecintele faptelor rele pe care le-au facut. Realitatea pe care insa multi cautatori spirituali au experimentat-o inca din timpul vietii este ca sufletul omului poate exista si functiona si in afara corpului, ca Dumnezeu exista, si ca legea actiunii si reactiunii este universala in aplicarea ei.

Viata omului este relativ scurta fata de intinderea dorintelor omului, si adeseori cand un om priveste inapoi in timp la viata sa, i se pare ca aceasta a trecut extrem de repede, precum un vis. Omul intelept isi foloseste aceasta viata facand binele si asigurandu-si astfel o fericire care nu este afectata de timp, in timp ce omul cufundat in ignoranta isi foloseste aceasta viata facand fapte rele si isi "asigura" astfel din pacate o suferinta care va continua si in lumile infernale unde va ajunge dupa ce corpul sau fizic se va descompune.