Autoprotectia personalitatii mediocre

In situatiile in care omul mediocru nu poate rezolva o situatie problematica a vietii sale din cauza lipsei calitatilor necesare in mod obiectiv pentru angrenarea actiunilor necesare rezolvarii (de ex. din cauza lipsei curajului sau a inteligentei), el va cauta sa inlature acea problema din campul constiintei sale pentru a elimina astfel o tensiune care l-ar bloca nestiind(si neputand) s-o inlature. Numai oamenii puternici dpdv. moral si inteligenti au capacitatea de a fi constructivi cu ei insisi si de a cauta intotdeauna solutii pentru a-si maximiza evolutia indiferent ca se confrunta cu situatii pozitive sau negative. Iar evolutia stabila si rodnica apare doar din efortul constient centrat pe ideea "ce pot face eu pentru a-mi imbunatati abilitatile?". In schimb omul mediocru atunci cand se confrunta cu cu evenimente pozitive se culca pe laurii victoriei ("ce tare sunt"), iar cand se confrunta cu evenimente negative cauta sa le "ascunda sub pres"(-ul constiintei).

Printre modalitatile prin care omul mediocru inlatura problemele grele din constiinta sa sunt: consumul bauturilor alcoolice ; ignorarea problemei ca si cand n-ar exista (ca un fel de "orbire psihica" in genul salbaticilor care se comporta ca si cum nu vad un obiect din fata lor aflat cu mult dincolo de intelegerea lor, cum e exemplul tribului de pe o insula care ignora total ca si cand n-ar fi vazut nava maritima aflata in fata lor dar care le depasea cu mult tehnologia lor rudimentara); pasarea responsabilitatii catre oricine altcineva in afara propriei persoane, adeseori insotita de sentimente chinuitoare de furie si razbunare ("altul e de vina, asa ca eu n-am de ce sa actionez asupra mea, fiindca in niciun caz cauza suferintei mele nu se afla in mine"); asumarea de premize initiale false care stau apoi la baza unui proces logic (soldat evident cu rezultate gresite); maximizarea problemei, adeseori insotita de sentimentul disperarii ("situatia e atat de grea incat nimic din ce-as putea face eu n-o poate rezolva, astfel incat orice efort creativ indreptat asupra mea e inutil"), minimalizarea problemei, insotita de indolenta ("e o problema fara prea mare importanta, asa ca n-are sens sa-mi bat capul cu ea"), amanarea analizarii si infruntarii problemei ("alta data o sa ma gandesc la cum sa rezolv aceasta problema si la ceea ce pot transforma in mine insumi") samd.

Asa cum este inutila tentativa de a ajuta un om sa vada, daca acel om isi inchide cu forta pleoapele sau isi deformeaza voit intelegerea, tot astfel este lipsita de sens tentativa de a ajuta cu forta un om care nu este pregatit sa evolueze constientizandu-si problemele in mod constructiv. Chiar daca ii explici unui astfel de om ce poate face pentru a-si imbunatati caracteristicile, si el da impresia ca a inteles de-o parere, constati mai apoi ca el se comporta dupa scurt timp exact la fel ca inainte, fara niciun progres interior din partea sa. In astfel de cazuri este util sa ne amintim de intelepciunea populara: "Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia", "Cel mai inteligent cedeaza primul", "Mai prost decat prostul e cel care se pune cu prostul".