Dhammapada - Buddha

74. "Fie ca atat profanul cat si initiatul sa stie ca eu am facut aceste lucruri; fie ca ei sa se raporteze la mine in tot ceea ce trebuie facut si in tot ceea ce nu trebuie facut", asta preocupa mintea prostului, si mandria si dorintele sale desarte cresc.

Omul lenes si obtuz cauta sa-si satisfaca aspiratia sufletului catre nemurire nu prin cercetare spirituala in propriul sau univers interior, ci depunand eforturi pentru ca personalitatea sa să fie cunoscuta de cat mai multi oameni. Acest demers este evident bazat pe premize false inca de la inceputul sau, deoarece in momentul in care murim nu mai conteaza pentru noi nici chiar faptul ca suntem poate celebri in intreaga lume (la randul ei trecatoare), ci singura realitate si "avere" a noastra ramane doar sufletul cu trairile specifice datorate modului cum ne-am "construit" pe noi insine cu fiecare actiune, vorba, gand sau intentie.

La ce-i foloseste cuiva sa fie cunoscut de intreaga lume, daca el traieste interior o stare de insatisfactie? Tot ceea ce-i mai ramane de facut unui om care-si cauta implinirea in imaginea sa din ochii celorlalti este sa se minta pe el insusi facandu-si din amplificarea cat mai mult a orgoliului unul din telurile sale principale in viata si asociind apoi aceasta atitudine asemanatoare cu umflarea unui balon de sapun cu un sentiment de satisfactie, si iluzionandu-se ca poate la un moment dat aceasta reflexie a sa din ochii celorlalti ii va aduce multumirea sufleteasca. Cineva a spus odata o vorba de duh referitor la faptul ca mai toti oamenii il admirau pentru situatia sa exterioara aparent plina de realizari pe care si le doreste omul obisnuit: "toti oamenii doresc sa fie in pielea unui om care are o imagine buna datorita aparentelor exterioare, mai putin acela". :)

Pentru a nu cadea in aceasta capcana de a crede ca fericirea noastra depinde de imaginea pe care o avem in ochii celorlalti, cel mai bine este sa procedam precum ne sfatuieste Iisus:

1.	Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2.	Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3.	Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4.	Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5.	Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
6.	Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

Evanghelia dupa Matei, Capitolul 6

Deasemenea omul care isi cauta satisfactia in imaginea pe care o are in ochii celorlalti va cauta sa arate tuturor cat este el de destept, si isi va masura succesul dupa numarul prostilor care se ghideaza dupa opiniile sale hranindu-i cultul personalitatii. Aflat in compania altor oameni el va arde de nerabdare si va pandi orice moment in care el ar putea sa-si expuna propriile idei, pentru ca lumea sa constate valoarea persoanei sale. In schimb insa omul intelept in loc sa fie avid sa-si afirme cunoasterea este mult mai interesat sa invete el insusi, iar atunci cand ajuta prefera sa actioneze subtil si insesizabil de catre prost. Chiar in anumite cazuri cand este necesar pentru a face un bine, inteleptul este chiar dispus sa-si ascunda realizarile si cunoasterea, acceptand cu detasare si amuzament sa fie considerat un prost de catre lumea ignoranta care se lasa condusa in judecatile sale de valoare de catre aparentele exterioare.

Pentru un prost care-si cauta fericirea in imaginea sa din ochii celorlalti, exista 1001 de probleme, fiindca el trebuie sa se confrunte si cu ignoranta infinit variata si miscatoare a celorlalti prosti de care caror opinie el si-a legat nazuintele. O astfel de sarmana fiinta se aseamana unui orb care incearca sa construiasca un castel cat mai mare din carti de joc(prin natura lor extrem de instabile), in timp ce navigheaza pe o mare agitata si asupra lui bate un vant puternic.