Experienţele extracorporale intră sub lupa specialiştilor

Oamenii de ştiinţă vor încerca să determine în următorii trei ani ce se întâmplă cu pacienţii aflaţi în moarte clinică.

Oamenii de ştiinţă se pregătesc să elucideze unul dintre cele mai mari mistere ale vieţii: experienţele extracorporale, considerate până acum de domeniul paranormalului. În cel mai mare experiment de acest gen, cercetă torii americani şi britanici vor examina circa 1.500 de cazuri de moarte clinică, pentru a confirma sau infirma veridicitatea acestor experienţe, scrie cotidianul britanic „The Daily Mail“.

Proiectul, cel mai amplu de acest gen, denumit „Starea de conştienţă în timpul resuscitării“, va fi derulat în 25 de centre medicale din Marea Britanie şi SUA, pe o perioadă de trei ani. Pentru a vedea dacă relatările privind aceste experienţe sunt credibile, doctorii vor amplasa în saloanele în care sunt spitalizaţi pacienţi susceptibili de a intra în moarte cerebrală o serie de poze, care vor fi situate foarte aproape de tavan. Astfel, fotografiile vor fi vizibile numai pentru eventualele „spirite zburătoare“. „Dacă nimeni nu va vedea aceste imagini, vom demonstra că aceste experienţe sunt iluzii sau amintiri false“, spune Sam Parnia, şeful echipei care se ocupă de acest studiu.

„Tunelul de lumină“, cea mai întâlnită experienţă
Statisticile arată că între 10% şi 20% dintre pacienţii a căror inimă s-a oprit în urma unui infarct au raportat experienţe extracorporale, cele mai cunoscute fiind „tunelul de lumină“ sau „survolarea“ încăperii, timp în care pacienţii sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor. De multe ori, aceştia au relatat cu acurateţe discuţiile doctorilor sau ale asistentelor.

Unii au povestit că au auzit voci care le spuneau să se întoarcă în lumea celor vii, în timp ce alţii au experimentat un sentiment puternic de pace şi calm. Printr-o experienţă de acest gen a trecut şi Heather Sloan, o fostă asistentă medicală. „Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost că eram transportată de urgenţă la spital, după care am leşinat. Când mi-am revenit, stăteam lângă patul de spital. Cum sunt asistentă, am început să verific tensiunea arterială. Abia după un timp mi-am dat seama că cea pe care o priveam eram chiar eu“, a povestit aceasta, adăugând că apoi „i s-a permis să se întoarcă la trup“.

Sufletul, readus în discuţie
Doctorul Parnia a explicat că „moartea nu este un moment anume, ci un proces care începe atunci când inima nu mai bate, plămânii nu mai funcţionează, iar creierul se opreşte“, explică doctorul Parnia. După acest moment urmează un interval de până la o oră, în care doctorii pot readuce la viaţă un pacient.

Potrivit datelor clinice, după producerea stopului cardiorespirator, creierul rămâne neafectat circa 4 minute, după care încep să apară leziunile cerebrale, cauzate de lipsa de oxigen. Acesta este intervalul în care se produc experienţele extracorporale raportate de pacienţi. „Dacă putem demonstra că pacienţii rămân conştienţi şi după ce creierul lor se opreşte, acest lucru înseamnă că este posibil ca, de fapt, sufletul să fie o entitate separată“, spune doctorul Parnia.
Evenimentul zilei - 23 septembrie 2008