Profeţii ale clarvăzătorului sârb Mitar Tarabih care se referă la România şi chiar la Şcoala de yoga MISA

Mitar Tarabih a fost un țăran de origine sârbă, simplu, neștiutor de carte, care a trăit în secolul XIX (1829-1899). În urma viziunilor sale profetice, consemnate de nașul şi duhovnicul său, preotul ortodox Zaharja Zaharic (1836-1918), au rămas unele dintre cele mai exacte prevestiri legate de viitorul omenirii. Una dintre cele mai cunoscute previziuni ale sale a fost legată de o serie de evenimente politice care au zguduit Serbia secolului XIX. Fără a intra în detalii, Tarabih a prezis asasinarea familiei regale sârbe Obrenovic, dramă care s-a petrecut în anul 1903, când regele Alexandar Obrenovic şi regina Draga au fost ucişi de către propriile gărzi. Acesta a mai prezis ambele războaie mondiale, apariţia televizorului şi a calculatorului, decăderea spirituală din zilele noastre, poluarea, călătoriile în spaţiu şi pe Lună, dependenţa oamenilor de computere, telefoane mobile şi maşini, distrugerea naturii, Noua Ordine Mondială etc.

Cuvintele lui Tarabih sunt traduse din limba sârbo-croată şi sunt impregnate cu parfumul acelor vremuri. Când Tarabih spune „noi” se referă la sârbi, nefăcând însă distincţie între croaţi, sârbi, slovaci etc; pentru el oricine vorbea limba lui era un sârb. Vă oferim acum câteva fragmente din previziunile sale în care se referă la România și chiar la școala de yoga MISA, precum și la un al Treilea Război Mondial.

„Oamenii vor ajunge până la Lună şi la unele stele. Ei vor căuta viaţă, dar nu vor găsi viaţă asemănătoare cu a noastră. Aceasta va fi acolo, dar ei nu vor fi capabili să înţeleagă şi să vadă că este o altă viaţă. Pe cel care merge acolo, necrezând în DUMNEZEU aşa cum se cuvine unei persoane onorabile şi decente, DUMNEZEU să îl ierte; când va veni înapoi va spune: O, voi oameni care rostiţi numele lui DUMNEZEU cu îndoială, mergeţi acolo unde am fost eu şi atunci veţi vedea ce este mintea şi puterea lui DUMNEZEU.”

Cel mai mare şi mai mânios va lupta împotriva celui mai puternic şi mai furios! Când va începe acest oribil război, va fi vai şi amar de armata care zboară pe cer; mai bine va fi de aceia care luptă pe pământ şi pe apă. Cei care vor purta acest război vor avea de partea lor oameni de ştiinţă care vor inventa diferite bombe cu totul neobişnuite. Atunci când acestea vor exploda, în loc să ucidă, vor zvârli o vrajă asupra tuturor acelor vieţi şi îi vor face pe oameni, oştiri şi vite să-şi piardă minţile. Această vrajă îi va face să fie ca şi cum ar dormi şi vor dormi în loc să lupte, iar după aceasta îşi vor reveni mai târziu în simţiri. Noi nu vom lupta în acest război, dar alţii vor da bătălii deasupra capetelor noastre. Oameni în flăcări vor cădea din cer deasupra unor localităţi. La sfârşitul acestui război, doar o singură ţară, înconjurată de mari mări şi care este la fel de mare precum Europa noastră [n.n. – oare este vorba de Australia?] va trăi în pace, fără nicio problemă... Deasupra acesteia nici măcar o singură ghiulea nu va ajunge şi nu va exploda! Cei care vor fugi şi se vor ascunde în munţii celor trei cruci vor găsi adăpost şi vor fi salvaţi şi apoi când războiul se va sfârşi vor trăi în abundenţă, fericire şi iubire, deoarece după aceea nu vor mai fi războaie...”