Dhammapada - Buddha

96. Mintea sa este calma, calme sunt cuvintele si faptele sale, cand acesta a obtinut libertatea prin intermediul adevaratei cunoasteri, devenind astfel un om caracterizat de o pace profunda.

Buddha face aici referire la o caracteristica importanta a starii interioare a omului realizat spiritual, care a ajuns sa aiba acces direct la nivelurile transcendente ale existentei (Nirvana): starea de pace profunda, coplesitoare, misterioasa, beatifica care ii impregneaza toata fiinta.

Adevarat "refugiu" nemuritor al omului realizat spiritual in fata caracterului trecator al existentei in dualitate, starea de calm coplesitor transcedent reprezinta unul din cele mai valoroase cadouri spirituale de care se poate bucura un yoghin. Valoarea sa inestimabila rezulta si din caracterul sau atotprezent, neafectat de timp sau de celelalte coordonate ale existentei. Acest calm transcendent este resimtit pe un plan interior atat de elevat, incat acesta pur si simplu nu este afectat de structurile comune ale fiintei umane: iata de ce Buddha face referire la mintea, actiunile si vorbele acestuia ca fiind pline de calm.

Acest calm al mintii nu este asadar o caracteristica care izvoraste din minte, ci este resimtit ca avand izvorul intr-un focar interior care depaseste cu mult ca si elevare nivelul mintii. La acest nivel al realizarii spirituale nu mai este asadar vorba de un calm al mintii, vorbelor sau faptelor care sa rezulte strict dintr-un autocontrol volitiv al acestor aspecte: nu se pune problema ca yoghinul se forteaza sa-si mentina gandurile si vorba calme, si depune pentru aceasta un efort considerabil fiindca de exemplu tare i-ar mai zice vreo doua unuia care l-a enervat, dar nu poate fiindca deh, un om spiritual trebuie prin definitie sa fie calm tot timpul fiindca asa scrie la carte. Fiindca acest calm transcedental isi are izvorul intr-o sursa misterioasa aflata la un nivel superior mintii, yoghinul care a ajuns sa aiba acces la aceasta realitate poate reusi ceva cu mult mai valoros: sa ramana perfect stabilit in aceasta stare de calm transcendent desi la modul exterior el poate ridica chiar tonul daca este cazul, sau sa se manifeste furios in exterior. Calmul interior resimtit la acel nivel extrem de elevat nu este catusi de putin afectat de ceea ce se petrece pe nivelele inferioare ale fiintei umane.

Ca si analogie cat de cat aproximativa poate fi dat exemplul unei mame iubitoare care interactioneaza cu copilul sau. Deoarece iubirea fata de copilul sau se afla la un nivel foarte profund, aceasta iubire va continua sa existe si sa se manifeste in sufletul mamei chiar daca poate aceasta va uzita de mijloace de persuasiune mai dure, aparand astfel in exterior unui ochi ignorant ca actionand lipsita de iubire.

Nu exista niciun aspect exterior care sa puna in evidenta accesul unei persoane la aceasta dimensiune a calmului transcendent, si nu exista nicio regula mecanica care aplicata sa elucideze acest aspect pentru un om neavizat. Asa precum iubirea nu poate fi masurata sau pusa in evidenta de niciun aparat si de nicio regula aplicata mecanic ci numai resimtita de un suflet deschis si pur, tot astfel calmul transcendent poate fi resimtit numai de catre un spirit treaz.

Evident ca accesul la aceasta stare de calm transcendent este in stransa legatura (intr-o legatura organica) cu dobandirea unei stari de libertatate interioara extraordinara, la randul ei aflata in legatura cu dobandirea adevaratei cunosteri: a cunoasterii care se refera la aspectele esentiale eterne ale omului si ale Existentei. Buddha descrie in mod precis si ordinea temporala de manifestare a acestora, in cadrul evolutiei spirituale.

Desi aceasta realitate este teribil de incomoda pentru mintea cantonata si limitata doar la aspectele rationale banale, fiindca astfel aceasta isi vadeste limitele si neputinta de a cunoaste totul, totusi realitatea este exact aceasta: un om realizat spiritual va fi uluitor de calm in spiritul sau de care este perfect constient chiar si in momentele in care de exemplu se rasteste la cineva, iar un om ignorant fata de aspectele transcedente ale existentei, chiar daca va vorbi pe un ton calm, in interiorul sau el va fi plin de angoasa si tensiune(aflate adanc in interiorul sau) care au drept cauza fundamentala ignoranta.