Compania oamenilor intelepti - Satsanga

Consider ca una dintre cele mai mari binecuvantari pe care mi le-a dat Dumnezeu in aceasta viata a fost aceea de a intalni de-a lungul vietii oameni foarte valorosi. In fiecare perioada a vietii mele am avut cel putin o persoana foarte apropiata de la care am avut enorm de mult de invatat. Cum se spune ca "Dumnezeu se manifesta cel mai bine prin oameni", a fi in preajma unor oameni valorosi poate favoriza foarte mult dobandirea de noi calitati si eliminarea defectelor native sau dobandite pe parcurs. Aceasta opinie se apropie de modul cum este inteleasa in Orient notiunea de satsang/satsanga (termen sanscrit insemnand mai multe lucruri, printre care si <compania celor intelepti, aflati in cautarea Adevarului>).

Beneficiul obtinut prin compania celor intelepti poate fi foarte bine inteles prin prisma fenomenului rezonantei: cand un receptor se acordeaza pe aceeasi lungime de unda cu un emitator, are loc un transfer de energie intre emitator si receptor. Aceasta companie insa nu trebuie inteleasa sau aplicata mecanic, ca o simpla apropiere fizica (in acelasi spatiu si timp) intre doua persoane. Daca apropierea este doar una fizica, nu rezulta prea multe beneficii, si pentru exemplificare putem lua cazul lui Iisus: la ce i-a folosit lui Iuda compania lui Iisus? Sau la ce le-a folosit fariseilor care ascultau spusele lui Iisus doar ca sa-i gaseasca nod in papura (mintea lor fiind focalizata asupra acuzatiilor care ar putea sa le arunce asupra Lui, si nu asupra modului cum ar putea ei sa se apropie de Dumnezeu folosind invaturile lui Iisus) compania Acestuia? Evident nu le-a folosit la nimic, ba chiar ceea ce a fost nectar pentru altii (invatatura spirituala inovatoare a lui Iisus) pentru ei a fost doar pricina de decadere in abisurile raului. Rezulta ca mai presus de compania fizica este apropierea si comuniunea sufleteasca, spirituala profunda.

Beneficiul care poate fi tras din compania oamenilor intelepti consider ca este in stransa legatura cu anumite calitati, cum ar fi de exemplu capacitatea de a resimti profunde si sincere sentimente de prietenie. Aceasta presupune la randul ei o serie de calitati asociate. La loc de cinste sta puritatea sufletului si a intentiilor, onestitatea, sinceritatea. Acela care este pur, sincer, onest se poate deschide intr-adevar sufleteste fata de ceilalti oameni, fiindca el nu are nimic de ascuns. Neavand niciun interes sa fie ascuns, el insusi beneficiaza de aceasta deschidere a sa, fiindca el poate sa si primeasca cadourile sufletesti minunate ale celor din jur (asociate cu energii subtile benefice elevate). Altfel spus, cand deschidem ceva pentru a oferi(in cazul de fata sufletul nostru), aceasta deschidere ne permite automat sa si primim conform intentiilor noastre. Si cum intentiile noastre sunt pure, ceea ce va patrunde in noi va fi deasemenea pur. Persoanele impure, care cred ele ca ii pacalesc pe ceilalati oameni afisand o masca interioara buna ce ascunde defecte de caracter grave, prin aceasta inchidere de facto a interiorului lor ei opresc si tot ceea ce ar fi putut intra bun de la ceilalti catre sufletul lor. Analogic vorbind, este ca si cum interiorul omului si ceea ce afiseaza acesta la exterior constituie 2 fante:
- in cazul in care fantele sunt aliniate (cand omul este sincer, onest, deschis, pur in intentii), este adevarat ca la exterior se vede cu adevarat interiorul (lucru care nu deranjeaza deloc pe cel pur, dimpotriva, cum spune Iisus: "Nimeni nu aprinde o faclie ca s-o tina ascunsa sub obroc") , dar avantajul este si ca tot ceea ce este frumos va putea sa patrunda din exterior in interior prin cele doua fante aliniate.
- in cazul in care cele doua fante (interiorul si exteriorul) nu sunt aliniate, este adevarat ca omul fals, ascuns, mincinos, cu 2 fete, nu-si arata interiorul pe care se complace sa-l mentina murdar si plin de defecte si rezonante rele catre exterior, dar in acelasi timp nimic pur si elevat nu va putea patrunde din exterior (din sufletele celorlalti oameni chiar elevati in compania carora persoana prefacuta s-ar putea afla) in sufletul acestuia.
Intelegerea acestui mecanism este foarte importanta fiindca ne permite sa intelegem ca niciodata nu putem minti pe nimeni cu adevarat, decat pe noi insine. Si primul care beneficiaza de o atitudine total deschisa si sincera este chiar cel care are curajul sa o puna in practica. Sigur ca daca privim lucrurile in mic (pe scara timpului si a spatiului), putem concluziona ca un om fatarnic a reusit sa pacaleasca cativa oameni prosti si impuri, si deasemenea se poate concluziona ca omului ascuns si prefacut nu i-a fost prea rau, fiindca prefacatoria si lipsa de transparenta sufleteasca nu te fac sa te zvarcolesti in chinuri. Insa privind lucrurile la scara intregii vieti, se poate vedea cat se poate de limpede ca progresul moral si spiritual si fericirea elevata a unui astfel de om inchis sufleteste si ascuns au fost nule.

Capacitatea de a resimti admiratie in loc de invidie ne ajuta deasemenea foarte mult sa beneficiem de pe urma companiei oamenilor elevati si valorosi. Deasemenea ne ajuta enorm capacitatea de a vedea calitatile oamenilor si nu defectele lor. Oare cine este mai avantajat prin prisma evolutiei sale interioare: cel care se focalizeaza empatic asupra inteligentei unui om de geniu in compania caruia are norocul sa se afle, sau cel care se focalizeaza empatic asupra a cine stie ce defect minor real sau inchipuit al acelui geniu? Fara indoiala ca oamenii inteligenti care doresc sa evolueze se focalizeaza intodeauna asupra calitatilor minunate pe care oamenii valorosi le manifesta cu multa intensitate, si nu sunt deloc interesati sa le gaseasca hibe care sa dovedeasca in ochii prostului ca, vorba lui Eminescu, oameni au fost si ei. Oamenii valorosi simt fara doar si poate pe aceia care se focalizeaza empatic asupra calitatilor lor, si vor cauta compania acestora, fiindca ei vor simti ca sunt incarcati de aceasta amplificare a energiilor sublime rezultata prin focalizarea asupra calitatilor. Aceasta este astfel o situatia in care ambii oameni castiga: si cel care se focalizeaza asupra calitatilor unei persoane, si cel care manifesta calitatea care incanta o alta persoana. Dimpotriva, situatia in care un om invidios si cu un suflet mic se focalizeaza asupra defectelor persoanelor valoroase (pentru a-si dovedi siesi ca are valoare fiindca nu e singurul prost de pe planeta, si mai bine decat a fi plin de defecte ca el nu se poate si nu e nimeni), este o situatie in care nimeni nu are de castigat, si primul care are de pierdut e omul invidios.

Rele-or zice ca sunt toate câte nu vor întelege...
Dar afara de acestea vor cata vietii tale
Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale --
Astea toate te-apropie de dânsii... Nu lumina
Ce în lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,
Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mâna de pamânt;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

(Scrisoarea I, de Mihai Eminescu)

Iubirea si apropierea sufleteasca inefabila care apare intre sufletele a doua persoane nu poate fi masurata si nici descrisa prin cuvinte, dar ea sta la baza procesului miraculos in care tot ceea ce este bun este amplificat in sufletele celor aflati astfel intr-o profunda comuniune cu adevarat spirituala.