Stelian Octavian Andronic despre societatile secrete

Până în 1971, cunoştinţele mele despre activităţile "oculte" ale societăţilor secrete din lumea capitalistă erau inexistente. (...) Impulsul decisiv l-am primit în 1972, când am aflat despre grupul Bilderberg. Curiozitatea m-a făcut chiar să mă deplasez până la Ooster­be­ek, o mică localitate de lângă Arnhem, pentru a identifica Hotelul Bil­derberg, unde în mai 1954 avusese loc şedinţa de consti­tu­i­re a grupului, sub preşedinţia prinţului Bernard, soţul fostei re­gine Iuliana a Olandei.

PUTERI ASCUNSE
O mulţime de detalii privind organizarea, componenţa, sco­­pul declarat, or­di­nea de zi şi rolul grupului în ansamblul socie­tă­ţilor secrete ale lumii mi-au fost puse la dispoziţie de un adevărat erudit în domeniu. Cu acest om pasionat de cer­ce­­ta­rea şi studierea grupurilor organizate de puternici ai planetei m-am întâlnit de nouă ori, între 1972 şi 1976. El mi-a indicat zonele către care trebuie să-mi îndrept atenţia pentru a-mi com­pleta documentarea în acest domeniu, despre care la acea vreme nu se ştia prea mult.

Societăţile Secrete, localizate îndeosebi în America şi Eu­ro­pa de Vest, sunt atât laice, cât şi religioase. Dintre cele laice, inter­locutorul meu acorda un interes deosebit grupului Bilder­ber­g, considerat a fi de facto guvernul care conduce din culise pla­neta, Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR), constituit în 1921 de gruparea Mesei Rotunde, iar din interiorul CFR, gru­pă­rii Skull & Bones, varianta americană a unei organizaţii se­cre­te create în Germania la începutul secolului al XIX-lea. O altă societate secretă importantă pe care o avea în vedere inter­lo­cutorul meu era Comisia Trilaterală, creată în 1973 pentru a cuprinde, alături de Europa, America şi Asia. Comisia Trila­te­ra­lă a abordat apoi Europa de Est, inclusiv URSS.

TATONĂRI LA BUCUREŞTI
Printre conducătorii vizaţi din Europa de Est se număra şi Ceauşescu. Mi-a spus că acesta ar fi fost abordat în 1971 de o pers­onalitate marcantă a lumii societăţilor secrete, care, la in­vi­ta­ţia preşedintelui României, a făcut o vizită particulară la Bucu­reşti în acel an. Reacţia lui Ceauşescu ar fi fost hotărât negativă, el respingând orice implicare în organizaţii secrete.

In­terlocutorul meu mai spunea că s-au făcut şi tatonări ulterioare, dar că el nu cunoştea la acea oră rezultatul acestor în­cer­­cări de racolare a fostului preşedinte al României. Aşa cum am spus deja, încercarea mea de a-l informa pe preşedinte prin­tr-o notă de două pagini despre grupul Bilderberg dăduse greş – prin aghiotantul său, mi-a cerut să distrug acea sinteză, precum şi toate materialele pe care le deţineam pe tema respectivă. Am executat ordinul primit atunci din spirit de disciplină, şi nu din convingere.


La o întâlnire ulterioară cu relaţia mea, în Luxem­bu­rg, i-am relatat reacţia preşedintelui şi nedumerirea mea. In­ter­locutorul meu a opinat că, probabil, preşedintele se temea de ceva, dar nu era exclus să şi ascundă ceva şi de acea adoptase o asemenea atitudine.

În decembrie 1989 m-am întrebat dacă nu cumva refuzul său de la Bucureşti din 1971 i-a adus condamnarea la dispariţia de­fi­nitivă. Cu atât mai mult cu cât nici unul dintre cei care îl pri­me­au cu braţele deschise în deceniul şapte în America sau în Europa de Vest nu i-a sărit în ajutor, ci, dimpotrivă, s-au coa­li­zat ca să-l răstoarne şi chiar să-l lichideze. Sper că viitorul va scoate la iveală şi jocurile din umbră ce au hotărât destinul unui important şef de stat care mai bine de un deceniu a fost prefe­ratul lumii capitaliste şi unul dintre candidaţii la racolare de către organizaţiile secrete din epocă.

Printre societăţile secrete cu caracter religios, interlocuto­rul meu se interesa mai ales de cele legate într-un fel sau altul de Sfântul Mormânt de la Ierusalim şi de Vatican, începând cu Ordinul Templierilor şi Cavalerii Ioaniţi şi terminând cu cel al Cavalerilor de Malta. Aceste so­cietăţi, ca de altfel şi masoneria, susţinea el, au astăzi doar rangul doi printre so­cietăţile secrete mo­derne.

Societăţile secrete, afirma interlocutorul meu, au o vechi­me de peste o mie de ani. Ele datează de când bogaţii lumii şi-au pro­pus să cucerească puterea absolută pentru a stăpâni ome­ni­rea şi a-i prelua bunurile. Enumera vechi societăţi ca Nobilimea Neagră, constituită pe timpul dogilor Veneţiei, care mai târziu a dat naştere Comitetului celor 300, unde printre membri se află şi principalele case regale din Europa şi din care au de­ri­vat puter­nicele societăţi secrete moderne, unele deja citate.

ADEVĂR ŞI LEGENDĂ
În bătălia pentru cucerirea puterii şi conducerea lumii, ma­so­neria e mai mult mediatizată decât real activă. Cu rădăcini în Antichitate, ea s-a divizat mult din pricina luptelor intestine şi în numele unor false criterii naţionale. Parţial s-a dispersat în ce­­lelalte societăţi secrete şi nu mai are abilitatea, influenţa şi forţa pe care eronat i-o mai atribuie unii şi azi. Masoneria, apre­cia expertul, trăieşte mai mult din tradiţia şi din ambiţiile sale. Fastul şi parada de care mai face uz îi impresionează doar pe ne­ştiutori. De altfel, nici una dintre societăţile secrete constituite ulterior, chiar cu membri şi reprezentanţi ai masoneriei, nu a mai adoptat acest protocol medieval.

Aflând că fusesem consul la Tel Aviv, m-a întrebat ce ştiu despre implicarea şi influenţa evreilor în organizarea şi activi­ta­tea societăţilor secrete. I-am răspuns că subiectul nu m-a in­te­resat. Interlocutorul meu pre­tin­dea că există dovezi clare pri­­­vind rolul jucat de israeliţi în crearea, conducerea şi per­pe­tua­rea societăţilor secrete. (…) L-am întrebat dacă tot ce se spune despre societăţile secrete este adevăr sau legendă.

Mi-a răspuns că ele există în realitate, dar, cum este şi firesc, fiind vorba despre grupări cu caracter se­cret, existenţa, activitatea şi scopurile lor sunt ascunse marelui pu­blic, pentru că scopurile lor contravin intereselor popoarelor. Aces­tea trebuie împiedicate să cunoască realitatea ca să nu se revolte – o posibilă revoltă de care se tem so­cietăţile secrete. Nu ştiu dacă serviciile noastre secrete au făcut sau fac parte din societăţile secrete. De fapt, din câte mi-am dat seama, societă­ţile secrete nici nu interesau serviciile noastre – dovada cea mai con­­cludentă e chiar indiferenţa cu care a fost primită la Bucureşti informarea trimisă de mine în 1972 despre Grupul Bilderberg.

ROMÂNIA – LA MIJLOC
Relaţia mea susţinea că societăţile secrete au organizat şi au declanşat chiar ele, în mai multe rânduri de-a lungul istoriei, revolta maselor, dar numai în situaţii în care au avut interesul ca aceasta să aibă loc. Aceste grupuri nu agreează revolta spon­tană a maselor, revendicările necontrolate, căci astfel de ma­nifestări le pot afecta interesele meschine.

În acest context, mi-a dat ca exemplu chiar ţara noastră. Popularitatea lui Ceauşescu în Vest, spunea el, nu este nicidecum rezultatul propagandei româneşti sau al acti­vităţii diplomaţiei noastre, aşa cum credem noi, ci pur şi simplu o acţiune a so­cietăţilor secrete în contextul relaţiilor Est-Vest. La mijloc e dorinţa lor de a lichida un sistem pe care tot ele l-au conceput şi implementat, dar care nu a dus la îm­plinirea scopurilor iniţiale.

Orânduirea comunist-socia­lis­tă creată de societăţile secrete în spatele Cortinei de Fier a fost un experi­ment nereuşit, din punctul lor de vedere, şi atât. Pot să afirm fără re­ţi­nere că acest expert mi-a fost un bun şi, cred, sincer îndrumător într-un domeniu incitant şi destul de puţin cunoscut în anii ’70.
...
Sursa: Jurnalul - 11 noiembrie 2008