Dhammapada - Buddha

103. Chiar daca un om a invins in o mie de lupte cate o mie de oameni in fiecare lupta, iar un alt om s-a cucerit doar pe sine, acesta din urma este cel mai mare dintre cuceritori.
104.105 Victoria asupra ta insuti este mult mai pretioasa decat victoria asupra celorlalti. Nici chiar un zeu, nici spiritele subtile, nici Mara(Tentatorul) nici Brahman nu pot schimba in infrangere victoria omului care s-a cucerit pe sine insusi, si care intotdeauna se autocontroleaza.


Desi simple si aparent banale, ideile lui Buddha necesita un efort considerabil pentru a fi puse in practica. Asa poate parea foarte usor de inteles de catre oricine: "da domnule, ce mare filozofie, e clar ca victoria asupra ta insuti e o mare realizare, ce sa zic, a descoperit Buddha capatul lumii...", dar cand te pui sa realizezi apar "mici" probleme... Ispita de a-ti orienta eforturile catre invingerea celorlalti si nu a ta insuti este foarte mare: nu mai vorbim de faptul ca societatea actuala(si cam de cand se cunoaste istoria) este orientata cu totul catre competitia cu ceilalti, dar exista numeroase dificultati intrinseci demersului de a te cuceri pe tine insuti. De exemplu confruntat cu dificultatea acestui demers si cu faptul ca pana la atingerea Inexprimabilei Simplitati (Nirvana) nu exista gustul victoriei definitive, parca tare ai vrea sa te orientezi catre ceva mai usor, anume catre victorii mult mai usor de obtinut asupra celorlalti; sau prin faptul ca in cucerirea ta insuti subiectul si obiectul demersului esti doar tu, poate apare usor plictiseala sau sentimentul monotoniei, pe cand in cucerirea celorlalti lucrurile si evenimentele sunt mult mai diverse si apare un sentiment de efervescenta.

Dar si beneficiile victoriei asupra ta insuti sunt incomparabile cu acelea rezultate din victoriile asupra celorlalti, facand sa merite efortul mai mare care este necesar. Si nu este vorba doar de comparatia intre cel care s-a cucerit pe sine insusi si cel care a cucerit poate intreaga lume, desi si aici diferentele exista si ele sunt sesizabile de cei in cauza: de exemplu e binecunoscuta legenda intalnirii lui Alexandru cel Mare cu inteleptul care n-avea nimic exterior (dar nici n-avea nevoie), si in care Alexandru, persoana foarte inteligenta totusi, a inteles chiar si el care cucerise lumea cum nimeni n-o mai facuse si nici n-a mai facut-o de atunci, cine este cu adevarat Mare. Mai importanta decat aceasta comparatie intre persoane, este insa diferenta intre relativ si absolut: victoria asupra celorlalti, chiar si de mii de ori asupra a mii de persoane, este relativa pe cand victoria asupra ta insuti este absoluta. Sau, daca e sa ne amintim cuvintele lui Iisus:

26. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
(Evanghelia dupa Matei, Capitolul 16)

Victoria supra celorlalti, chiar de-ar fi intreaga lume, este trecatoare: fiecare murim la un moment dat, si atunci se alege praful de toate cuceririle exterioare. Pe cand cu acela care s-a cucerit pe el insusi se schimba calimera: dupa cum zice Buddha nimeni si nimic nu mai poate transforma aceasta victorie intr-o infrangere. Evident pentru aceasta nu trebuie sa ne oprim la jumatate, si sa strigam "Victorie!" inainte de a fi cazul.

Si inca un aspect important, la final Buddha spune: "...si care intotdeauna se autocontroleaza." Chiar si victoria asupra ta insuti nu este semnalul culcarii pe laurii victoriei! Ispitele continua sa existe tot timpul, nu inseamna ca acela care s-a cucerit pe sine insusi va trai incepand din acel moment intr-un glob de sticla si nicio tentatie nu-l va mai atinge nici c-un fir de par. Poate cel mai elocvent exemplu in aceasta privinta este viata lui Iisus (si iata ca chiar si un maestru oriental de talia lui Buddha spune discipolilor sai acelasi lucru, deci nu e cazul pentru nimeni si pe nicio cale sa renunte vreodata la autocontrolul dat de intelepciune, in nicio situatie si indiferent la ce nivel s-ar afla).