Iisus: "Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi"

19. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi;
20. Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.

(Evanghelia dupa Matei, Capitolul 10)

Aceste doua fraze fac parte dintr-o expunere mai larga a lui Iisus, in care se regasesc descrise si conditiile necesare si suficiente atingerii acestei stari de fapt extrem de valoroase, in care datorita existentei unei profunde rezonante, Duhul lui Dumnezeu este acela care inspira si se manifesta prin om.
In mod obisnuit procesul prin care un om alege ceea ce sa spuna, presupune un intens efort mental, in care pentru a se obtine un cat mai bun rezultat este necesara o atenta si cat mai minutioasa analiza a tuturor aspectelor relevante. Acest laborios proces mental intra insa in contradictie cu timpul extrem de scurt care este disponibil, si este complet inutil in situatiile care implica un raspuns spontan. Importante alte neajunsuri afecteaza calitatea acestui demers analitic: imposibilitatea cunoasterii tuturor factorilor implicati, imposibilitatea ponderarii importantei cauzelor care concura la obtinerea unui efect(cat de mult conteaza o anumita cauza in producerea unui efect) samd. Confruntati cu aceste dificultati, toti oamenii au tendinta sa le rezolve alocand un timp foarte mare in care cauta sa analizeze in fel si chip posibilele lor raspunsuri, sperand sa compuna astfel un raspuns din partea lor care sa fie cat mai satisfacator. Pentru cineva cu suficienta intelepciune de viata este insa evident ca dificultatile enumerate anterior nu pot fi depasite doar printr-o simpla abordare cantitativa a lor, adica alocand mai mult timp analizarii lor prealabile, inainte de a fi nevoiti sa formulam raspunsul nostru. Problemele de viata care ne sunt infatisate nu se compara nici pe departe ca si dificultate sau complexitate cu niste simple probleme de logica la care este suficient sa aplicam un algoritm simplu care conduce intr-un timp finit la rezultatul dorit.

Iisus indica insa si o alta stare de fapt, in care omul este inspirat de catre Duhul Tatalui Ceresc sa raspunda chiar si situatiilor extrem de dificile din viata, cum ar fi acelea in care chiar viata noastra (sau starea noastra de libertate) depinde de raspunsurile pe care le dam. Situatia descrisa de Iisus este fara doar si poate una mult mai buna decat cea a omului mediocru, si beneficiile ei pot fi apreciate numai din trairea practica a acestei stari de fapt. Aceasta inspiratie divina se aseamana cu procesul prin care mari inventatori au realizat in mod fulgerator solutia perfecta la problema care ii framanta. Un "canal" de comunicatie subtil se stabileste intre omul deschis catre Dumnezeu si Acesta, aceasta rezonanta fiind facilitata si de atitudinea implicita de umilinta prin care omul solicita ajutorul si inspiratia lui Dumnezeu. Functie de capacitatea rezonatorului de a intra in rezonanta cu emitatorul perfect care este Dumnezeu, ideile divine vor apare in mintea omului, acest proces curgand neintrerupt atata timp cat persoana in cauza este capabila sa mentina nealterata rezonanta interioara specifica acestei racordari la Mintea lui Dumnezeu. Acest mod de a proceda prezinta un dublu avantaj: pe de o parte ideile rezultate (pe care apoi omul le va transmite semenilor sai mai departe) vor fi de o intelepciune uluitoare, novatoare, surprinzatoare si conducand la cele mai bune(din punct de vedere divin) rezultate, iar pe de alta parte omul care traieste aceasta stare de rezonanta cu Duhul Lui Dumnezeu va avea o stare interioara extrem de rafinata si plina de pace. Este asadar o oarecare diferenta intre tensiunea unui om care isi face griji pentru ceea ce va spune intr-o situatie dificila, si cea a unui om inspirat de catre Dumnezeu in ceea ce e bine sa spuna, si este usor de sesizat care varianta este mai de dorit.

Trebuie foarte bine inteles ca un astfel de om care este in profunda comuniune cu Duhul lui Dumnezeu, nu este in niciun caz o portavoce inerta, o simpla statie de amplificare cu un rol pasiv. Iisus nu descrie aici starea unui medium care rosteste automat ceea ce ii vine in cap, si nici starea unui om care este prea prost pentru a interveni asupra unor idei pe care nu le intelege. Dumnezeu nu da fiilor sai iubiti doar pestele de mancare mura-n gura, ci le da stiinta de a prinde ce peste doresc, cand doresc, respectandu-i in totalitate ca fiinte avand o deplina libertate, asemanatoare cu El dar in mic. Mintea rationala continua sa aiba rolul ei chiar si in cazul descris de Iisus, numai ca omul devine capabil sa foloseasca intrumente superioare capabile sa-i ofere acces la bogatii de cunoastere nebanuite de catre omul mediocru.

Lesne de inteles ca in situatia descrisa de Iisus, starea unui om inspirat de Duhul lui Dumnezeu este caracterizata de o spontana detasare datorita pe de o parte contactului cu realitatea extrem de elevata a divinitatii, iar pe de alta parte datorita sentimentului de diminuare a identitatii egotice prin realizarea rolului de umil "mesager" al lui Dumnezeu, omul in niciun caz nemaiputandu-se mandri cu faptul ca este unicul contribuitor la realizarea actiunilor, si nici chiar cel mai important.

Merita sa fie subliniat ca omul ramane, chiar si in cazul descris de Iisus, unicul responsabil de modul in care informatiile primite de acesta de la Dumnezeu sunt apoi "traduse" de mintea rationala in idei exprimabile, de coloratura acestora, de claritatea lor s.a.m.d.