Transformarea nefavorabilului in folositor prin orientarea catre Dumnezeu

Condiţiile exterioare ale vieţii noastre, condiţii care pot fi plăcute sau neplăcute, vin şi se duc. Ele nu constituie aşadar o măsură a reuşitei noastre în viaţă, fiind ceva trecător. Ceea ce rămâne şi dă sens şi valoare vieţii noastre este modul cum ne-am folosit de ceea ce apare în viaţa noastră clipă de clipă, noi putând să involuăm, să rămânem pe acelaşi nivel sau să evoluăm prin felul în care alegem să răspundem la evenimentele care apar în viaţa noastră. În contrast cu relativitatea plăcut/neplăcut, criteriul suprem la care ne putem raporta îl constituie Absolutul, Dumnezeu. Astfel, modul eficient din punct de vedere al evoluţiei spirituale prin care noi alegem să ne folosim de ceea ce apare în viaţa noastră este acela de a raporta totul la Dumnezeu. Altfel spus pentru a trage un folos trainic, nepieritor din evenimentele care apar în viaţa noastră, noi trebuie să reacţionăm la acestea într-o cât mai bună armonie cu valorile divine, întorcând cât mai des conştiinţa noastră către Dumnezeu pentru a primi de la Acesta ajutorul, puterea şi inspiraţia Sa.

Noi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că pentru sufletul nostru cât şi în faţa lui Dumnezeu nu contează numai acţiunea exterioară, ci şi intenţia care stă în spatele acţiunii noastre, şi ce este în sufletul nostru în timp ce facem o anumită acţiune.

Pentru a putea evolua prin raportarea la Dumnezeu în momentul în care noi alegem cum să tratăm şi să "metabolizăm" evenimentele care apar în viaţa noastră, sunt foarte utile atitudini cum ar fi:
- să ne întrebăm: "Ce învăţământ pot trage din acest eveniment?".
- să schimbăm în mod ferm sistemul nostru de valori şi principii dacă am descoperit hibe sau lacune în acesta.
- să căutăm să aflăm cel mai elevat răspuns de care suntem capabili la întrebarea: "Care e felul cel mai în armonie cu Dumnezeu prin care se poate acţiona în situaţia mea?"
- să vizăm întotdeauna şi binele şi evoluţia aproapelui nostru, şi nu numai confortul nostru egoist, şi să facem aceasta cu umilinţă iar nu pentru a ne hrăni orgoliul.
- să ne rugăm cu o inimă sinceră, curată, plină de dragoste şi aspiraţie la Dumnezeu pentru a ne ajuta.
Aceste atitudini ne vor ajuta să progresăm spiritual, indiferent de modul cum se schimbă în bine sau rău condiţiile exterioare ale vieţii noastre. Dacă în schimb de exemplu evenimentele plăcute care apar în viaţa noastră ne vor lenevi, iar evenimentele neplăcute ne vor înrăi, putem fi siguri că acest mod de a acţiona va duce la decăderea noastră spirituală în orice situaţie.

Nu există situaţie într-atăt de grea încât un om să nu o poată folosi pentru creşterea sa spirituală. După cum zicea Grieg(citez aproximativ) "până şi un om paralizat şi imobilizat complet la pat are încă la dispoziţie rugăciunea sinceră şi plină de aspiraţie către Dumnezeu, modalitatea spirituală cea mai directă şi eficientă de intrare în comuniune cu Dumnezeu." Şi deasemenea nu prea există evenimente inutile în viaţa noastră, pe care să nu le putem folosi pentru a ne corecta eventualele greşeli, sau pentru a învăţa ceva nou, sau pentru a dobândi o nouă calitate sau dezvolta o alta pe care o aveam deja, sau pentru a aprofunda comuniunea cu Dumnezeu, dacă le privim în mod folositor şi creator. Raportându-ne la Dumnezeu în orice situaţie din viaţa noastră, vom avea un sentiment al unei vieţi împlinite, corect trăite, în care ne-am folosit de cât mai multe evenimente din viaţa noastră pentru a fi noi înşine mai buni şi pentru a-i face mai buni pe cei din jurul nostru, şi având astfel acces la o stare de fericire elevată.