Incalcarea spiritului stiintific: focalizarea pe defectele inchipuite sau reale ale persoanelor, opacizandu-ne apoi fata de tot ce vine de la ele

O capcană foarte des întâlnită a ego-ului apare când fiind supuşi unei critici (sau în alte situaţii incomode pentru noi) din partea unei persoane, în loc să analizăm lucizi şi detaşaţi realitatea (gradul de adevăr al) celor expuse, preferăm să căutăm rapid defecte celui care ne-a deranjat cu opinia sa, pentru a respinge apoi tot ce a venit de la el. Atitudini de genul "păi prostul ăla vine să ma înveţe pe mine, păi el a uitat când a greşit în cutare situaţie?" sau "dar cel care dezvăluie ceva neplăcut despre mine, n-are şi el ceva neplăcut la el însuşi?" sunt destul de comune. O astfel de atitudine reprezintă o încălcare a respectului faţă de adevăr, şi dacă procedăm astfel ne minţim pe noi înşine, "furându-ne singuri căciula". O astfel de atitudine reprezintă reacţia de apărare cea mai comodă a ego-ului nostru, pentru care este mult mai uşor să respingă rapid ceva decât să se angreneze într-o schimbare care necesită destul efort conştient în vederea destrămării unor iluzii care sunt poate adânc înrădăcinate.

O altă încălcare a spiritului ştiinţific (foarte întâlnită la atei) apare când omul nu porneşte în cercetarea ştiinţifică a realităţilor spirituale, justificându-şi neagrenarea prin felurite neajunsuri pe care el le atribuie la modul intelectual şi aprioric celor pe care ar fi trebuit să le cerceteze obiectiv. De exemplu dacă i se spune unui astfel de om opac "fă cutare exerciţii şi ai să simţi cutare energii subtile benefice care te vor ajuta să-ţi rezolvi cutare probleme", el va replica "aceste energii nu există, fiindca dacă ar fi existat ştiinţa le-ar fi dovedit existenţa pănă acum." Sau şi mai tipic, dacă i se spune unui ateu "roagă-te cu sinceritate, cu o inimă curată şi ardoare lui Dumnezeu, şi îi vei simţi răspunsul, ajutorul şi existenţa la modul cât se poate de concret şi direct" el va răspunde "Dumnezeu nu există fiindcă ia uite ce crime a făcut Dumnezeu aşa cum e prezentat în Vechiul Testament" sau "dacă Dumnezeu ar exista, atunci de ce tolerează atâtea crime, boli, suferinţe, atrocităţi uneori revărsate asupra copiilor care n-au apucat să păcătuiască?". Eroarea este aceeaşi: în loc să purceadă la experiment, care este instrumentul de bază al cercetării ştiinţifice, oamenii care îşi fură singuri căciula preferă să se oprească din start sub diverse justificări teoretice, care nu vor valora nimic în faţa realităţii experimentate.

Practicienii în domeniul spiritual sunt de fapt veritabilii oameni de ştiinţă ai lui Dumnezeu. Cei care însă refuză experimentarea sub diverse pretexte teoretice, dau dovadă de o atitudine infantilă şi ridicolă, regăsindu-se în situaţia expusă atăt de plastic în zicala "îşi taie singur craca de sub picioare."