O greseala pe calea Karma Yoga (Yoga actiunii)

Karma Yoga constituie o cale de evolutie spirituala de sine statatoare daca este practicata corect. Printre mai multe aspecte care trebuie avute in vedere pentru a exista aceasta corectitudine a practicii, la loc de cinste se afla modul in care alege karma-yoghinul ce actiune sa puna in practica, si apoi modul in care el efectueaza propriu-zis acea actiune. Paradoxal, desi importanta lor este capitala pentru evolutia spirituala, tocmai aceste moduri de alegere si actiune sunt cele mai neglijate de karma-yoghinii superficiali.

Modalitatea corecta de a alege care actiune sa o punem in practica atunci cand avem mai multe variante la dispozitie este urmatoarea: karma yoghinul trebuie sa aleaga acea actiune care corespunde (este in acord) cu cele mai inalte principii spirituale ale sale. Rezulta de aici importanta pe care trebuie sa o acorde karma-yoghinul dobandirii si structurarii unui set de principii foarte elevate dupa care trebuie sa se ghideze in viata (fiindca altfel dupa ce criterii isi va alege actiunea un om care nu are un set de principii foarte clare sau ale carui principii sunt macinate de egoism, viclenie si ignoranta spirituala?).

Modalitatea de efectua actiunea aleasa de karma-yoghin este si ea foarte importanta (ma refer indeosebi la atitudinea interioara): degeaba alegem sa ne angrenam intr-o actiune buna, daca o punem in practica catastrofal (inclusiv in privinta nivelului de constiinta pe care ne plasam in timpul actiunii). E ca si cum ne-am angrena cu intentia sa facem un tort delicios, dar datorita ingredientelor pe care le punem in mancare si a modului de preparare rezulta niste laturi sau o mancare chiar otravitoare.

Stagnarea sau chiar declinul spiritual al karma-yoghinului care ignora aceste aspecte este cu atat mai accentuat cu cat foarte multi asa-zisi karma-yoghini nu mai practica aproape deloc alte ramuri Yoga asa cum trebuie (cu tot sufletul si intens).

Foarte periculoasa este combinatia in care asa-zisul karma-yoghin combina o grosiera detasare fata de rezultatele actiunii (detasare rezultata nu din elevarea efectiva a nivelului de constiinta ci dintr-o grosiera nepasare) cu actiuni care sunt alese si efectuate cu o totala nepasare fata de principiile spirituale elevate. Cel care procedeaza atat de gresit va ajunge sa efectueze actiuni rele si egoiste, si nici macar nu va mai acorda atentia cuvenita feedbackului la actiunile sale (ce l-ar putea face sa-si dea seama ca greseste). Desi urmele comportamentului sau gresit se vor reflecta cu siguranta in ceilalti oameni, el va concluziona plin de orgoliu ca e greseala celorlalti, ca suferinta pe care o raspandeste se datoreaza greselilor oricui altcuiva in afara de el.

In cazul nefericit in care cineva a ajuns sa greseasca astfel, singura solutie o constituie eliminarea cauzelor care stau la baza acestui comportament gresit, cauze care au fost descrise mai sus.