Iisus: Luati jugul Meu asupra voastra

Doresc să evidenţiez două răspunsuri valabile şi complementare care pot fi date la întrebarea "Ce înţelege Iisus prin a lua jugul Său asupra noastră?".

Primul răspuns şi cel mai evident este dat chiar de modul în care Iisus îşi continuă spusele: a lua jugul Său asupra noastră presupune ca noi să punem în practică ceea ce el ne-a invăţat, cum ar fi de exemplu să ne iubim unii pe alţii aşa cum el ne-a iubit (aspect fundamental al vieţii şi învăţăturii Sale).

"29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. "
(Evanghelia după Matei, capitolul 11)

Asupra acestui prim răspuns nu ar fi prea multe de comentat, aici partea cea grea fiind cu punerea în practică. Orice om, aproape oricât de prost, poate înţelege acest lucru şi tot ceea ce îi mai trebuie este efortul de a pune în practică cu o conştiinţă onestă ceea ce zice Iisus. Aspectele fundamentale nu sunt foarte complicate sau greu de înţeles. Nu trebuie să fii cine ştie ce geniu ca să poţi să iubeşti, şi nu e neaparăt necesar să ai un coeficient de inteligenţă uimitor de mare ca să te bucuri de extraordinarele beneficii spirituale ale unui suflet curat şi binevoitor care se îndreaptă către Dumnezeu.

Al doilea răspuns presupune analizarea fiinţei umane prin prisma ideii ridicate de Iisus. Mai întâi trebuie observat că există o întrebare generalizatoare, globală, referitoare la fiinţa umană în relaţie cu ideea exprimată de Iisus, şi aceasta este: "La ce anume este omul înhămat la jug?" Odată ce suntem convinşi de importanţa acestei întrebări, meditaţia pe care o efectuăm pentru a găsi răspunsul nu poate fi decât favorabilă evoluţiei noastre spirituale. Răspunsul pe care eu mi-l dau este următorul: omul este înhămat la jugul dorinţelor sale. Odată ce omul a acceptat că el are o anumită dorinţă, el a acceptat implicit că este dispus să facă eforturi, poate chiar sacrificii pentru îndeplinirea dorinţei sale, şi practic el s-a înhămat la un jug din momentul în care a fost asumată interior (chiar şi subconştient) afirmaţia "eu am această dorinţă". Odată ce am înţeles şi asimilat acest aspect, ne putem completa raportarea la această învăţătură a lui Iisus.

În lumina celor afirmate mai sus, Iisus ne sfătuieşte să înlocuim dorinţele noastre profane cu dorinţa spirituală care a constituit miezul sau "motorul" vieţii sale, aceea de a fi în perfectă comuniune cu Dumnezeu Tatăl şi de face voia Acestuia. Procedând astfel, Iisus ne asigură că atât rezultatele finale cât şi parcursul nostru până acolo vor fi cele mai bune cu putinţă.