Introducerea de elemente specifice filmului de propagandă în filmul de divertisment este o direcţie ce s-a dezvoltat şi perfecţionat mult în ultima perioadă. Produsele rezultate, pe lângă elementele recreative: acţiune facilă, ritm dinamic, efecte speciale, au scopul de a implementa anumite tendinţe şi idei forţă în mentalitatea colectivă.
Un „specialist” al Hollywood-ului în astfel de producţii, axat mai ales pe genul sf-disaster, este Roland Emmerich. Filmele sale, dintre care amintim: Soldatul universal, Ziua Independenţei, Godzilla, Unde vei fi poimâine?, se remarcă, pe lângă mediocritatea lor, prin promovarea deşănţată a multor idei negative, unele extrem de malefice.
Ultimul său film, „2012”, este (tot) un film-catastrofă, un film despre modificări majore ale suprafeţei scoarţei terestre, deci despre cutremure şi distrugeri spectaculoase. Ca şi în alte filme aparţinând acestei specii (şi nu numai) avem de-a face cu sentimente şi acţiuni de solidarizare generală, cu apariţia salvatoare şi chiar sacrificiul altruist al preşedintelui SUA (!) şi, ceea ce într-adevăr nu putea lipsi, cu idila. Deşi Pământul este devastat în totalitate, bucuria este generală. La fel este şi kitsch-ul.
Sugestiile false sunt transmise direct, grosier, vulgar: putem fi siguri de bunele intenţii şi de sacrificiul elitelor conducătoare care pentru a salva câţi mai mulţi oameni „nu vor precupeţi nici un efort”; cu foarte rare excepţii toţi oamenii sunt buni, responsabili, generoşi, deci calamităţile naturale sunt dovada ori a inexistenţei lui Dumnezeu, ori a indiferenţei Acestuia; atât rugăciunile individuale cât şi cele realizate de grupuri mari de oameni nu au nici un efect, rămân fără răspuns; singura noastră speranţă nu poate fi decât guvernul; fiinţele umane care se raportează la valorile spirituale tradiţionale, la religiile autentice, sunt nişte sectanţi sinucigaşi; investigatorii, jurnaliştii, oamenii de stiinţă, clarvăzătorii, care susţin şi popularizează alte teorii decât cele oficiale sunt nişte ţicniţi teribilişti şi iresponsabili.
Aliniat perfect cu celelalte producţii rolandemmerich-ene, „2012” este un film fals, o înşiruire anostă de efecte speciale, un talmeş-balmeş interminabil de evenimente catastrofice, un rebut cinematografic.
Wow.. Ai fost mai critic decat as fi fost eu. :)
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea ar mai fi de adaugat aparenta lipsa de imaginatie a scenariului care gaseste ca solutie tehnica de top pentru salvarea elitei niste vehicule marine. Asta a transformat partea a doua a filmului intr-un fel de Titanic dar mult mai penibil. Oare o fi ramas brusc fara idei scenaristul? Sau varianta cu navete spatiale era prea previzibila? :D
vedeti pe coperta filmului prabusirea statuii lui Isus, promovarea ideilor masonice anticrestine...
RăspundețiȘtergereApar tot mai multe dovezi stiintifice ale unor astfel de catastrofe care au avut loc pe pamant de-a lungul timpului. Civilizati mai mult sau mai putin spirituale, care s-au rugat sau nu la un Dumnezeu sau altul, civilizatii care dupa toate semnele fusesera foarte elevate spiritual unele din ele, au aprut si au disparut, unele destul de brusc (dupa cum se povesteste de Atlantida). Nu cred ca suntem mai avansati spiritual sau mai buni decat Atlantii sau Lemurienii acum. Tinand cont ca nu exista moarte ci un eterna transformare si schimbare , indiferent ce va fi in 2012 sau intr-un viitor mai mult sau mai putin indeparatat nu are importanta. Evolutia merge mai departe, intr-un corp sau altul, pe o planeta sau alta, intr-o dimensiune sau alta, intr-o realitate alternativa sau alta, intr-un Univers sau altul. Jocul formelor merge mai departe ,,,
RăspundețiȘtergere