Cine sunt cei care doresc crearea unei "Noi Ordini Mondiale"? Masoneria nu este nicicum un club select ci e o sectă satanică şi criminală!

fac parte din metodele fireşti prin care aceste societăţi secrete există şi proliferează, împlinind prin astfel de metode abjecte actul de subversie şi de dezagregare a societăţii creştine şi naţionale, barbarii înhăitaţi urmărind ţelul lor final: reconstituirea drăcească a ordinii şi vieţii sociale, o "nouă" structură bazată pe vechile mistere precreştine.

Masoneria este mult mai mult decât o simplă asociaţie discretă care se vrea a fi una a "elitelor" şcolite, sobre şi merituoase, care - chipurile nici ele n-ar şti de ce!!!- cochetează când şi când cu simbolisme încâlcite dar "inofensive". Francmasoneria pretinde, verde-n faţă, că substanţa ei e de fapt filosofia umanistă eliberatoare şi/sau egalitatea, echilibrul, imparţialitatea, binele obştesc, leit-motivelele temelor lor publice preferate, care ţâşnesc invariabil din gurile masonice, atunci când cineva -mai temerar- se încumetă să apese public pe buba plină de puroi a francmasoneriei.

Evident, aici e vorba de teme larg apreciate, axiome care s-au dovedit a avea o deosebită priză la oameni în toate veacurile şi în toate civilizaţiile. Viclenia e aici evident una ... speculativă (LOL!!). Care om -necăjit sau nu- n-ar vrea un trai mai bun, mai decent, mai multă dreptate şi asta cât mai repede şi cât mai concret, cash-peşcheş, aduse toate colet la scară şi asta subit, încă în timpul propriei sale vieţi??!

Masoneria dochează aici perfect şi exploatează în mod felurit acest deziderat firesc, dar mai ales prostia şi lenevia oamenilor, cei intenţionat abrutizaţi, cei mereu gata să se agaţe de toate balivernele frumos şi public îndrugate de capetele vorbitoare!

În spatele paravanului de vorbe frumoase, francmasoneria este cu totul alta. Masoneria nu este un club discret ci este un veritabil cult secret, e o -falsă!-religie în sine, practicată în mare secret, cu nivele compartimentate şi comunicaţie selectivă, savant codificată.


Mai mult, francmasoneria e o armată satanistă structurată pe grade, e mânată orbeşte de ierarhii de iniţiaţi în ocultism, având propriile ei mistere metafizice, propriile simboluri, un canon strict, bazat pe o proprie scolastică esoterică***. Până şi pentru înmormântare, masonul are sacramentele şi misterele lui proprii, pagâne (la "noi", din ce în ce mai des cu popime BOR inclusă acum la pachet... a se vedea cazul masonului de grad 33 Florian Pittiş etc, etc).

În realitate, masonul - nici cel încolţit!- nu dialoghează, nu-i onest şi nu argumentează cu nimeni, nici măcar pentru a convinge. Masonul nu convinge, pentru că-şi arogă dreptul unic de a "învinge"!

Masonul deci nu are nevoie de a convinge, deoarece masonul nu lucreză deschis cu societatea căreia i se adresează, ci lucrează ascuns împotriva ei, pentru că înhăitat cu mahări, se crede superior, deasupra acesteia. Masonul conchide că noi plebeii "neluminaţi" putem lătra cât vrem în mizeria noastră, ah!, cea prea oarbă şi umană...

Masonul fură, taie şi spânzură pentru a se îmbogâţi şi pentru a prelua rapid controlul a cât mai multor arii din societate. Istoria acestora arată de secole nenumărate asemenea mârşăvii în lungul şi-n latul lumii, prea multe şi prea asemănătoare ca acestea să fie discutate sub preş, ca fiind nişte simple scăpări sau numai accidente deplorabile de parcurs sau, aşa cum se întâmplă când crima răbufneşte prea evident şi obscen, mârşăviiile caracteristice ale acestor antiumani să fie declarate ca simple "deviaţii regretabile" ale unei cutare sau cutare "arome" de francmasonerie dizidentă, nereprezentativă, marginală, deturnată, etc. etc. Praf în ochi!

Note
--------------
* Poate cu excepţia unor boemi, care prin puterea lor creatoare, au un anumit rol special în masonerie, aceştia fiind printre elementele cele mai valoroase folosite pentru cauza masonă. Forţa creatoare a acestora are capacitatea de a materializa uşor şi cu naturaleţe energia potenţială a eterului neutru, concretizând-o conform tiparelor şi ţelului la care sunt înhămaţi.

Organizaţiile secrete raţionează astfel: Dacă ai de partea ta pe cei care au o viziune, care pe deasupra mai posedă şi forţa, împreună cu determinarea de a o materializa, decizi astfel asupra unei părţi a viitorului lumesc, căci banii şi ostilitatea brută a masoneriilor, cât or fi ele de "iluminate" şi ghidate, nu pot îzbândi întotdeauna, ai nevoie de oameni-unealtă. În plus mai vine şi factorul că omul creator nu este de găsit între cei uniformizaţi, cei reduşi şi depersonalizaţi. De ce atâţia artişti, tocmai în vârfurile masoneriilor? Pentru că tot creatorul este o victimă ideală, pictorul, scriitorul, actorul, designerul, fotograful, compozitorul sau cântăreţul suferind etern de precaritate profesională şi materială, în plus, acest creator acumulează motivaţie şi potenţial, lovindu-se mereu de neînţelegrea contemporanilor, a oamenilor obişnuiţi, îndeobşte a celor reduşi la o masă amorfă, fără orizont, a oamenilor care nu trăiesc cu adevărat în prezent, având perspectiva unui viitor deschis în faţă, ci -aidoma unor veritabili zombies- aceştia există mecanic, dezumanizaţi, laicizaţi, numai în trecutul rudimentar şi confortant al formelor de mult concretizate de către alţi înaintaşi. Acestor creatori, masoneria le întinde mâna bucuroasă, câştigându-i relativ uşor pentru cauza lor.

Producţiile (secreţiile) corozive ale artiştilor înhămaţi la cauza masonă sunt revelatoare în acest sens. Înregimentaţi acum la maşina satanistă de "succes" automat , artiştii vanitoşi devin subit plini de ei, sunt metamorfozaţi de egoul umflat până la ridicol de către "succesele lor" unanime, de popularitatea şi stabilitatea venită instantaneu pe reţeaua masonă, cea care de secole ştie să împartă clientelei -judicios şi calculat- afrodisiacul puterii şi cel al succesului lumesc. Din păcate, gunoaiele acestor bieţi boemi, deveniţi acum sclavi ai satanei, au invadat şi la noi mediile purtătoare şi instituţiile tutelare.

** Masoneria nu e bună nici măcar pentru membrii ei, indivizi pe care e adevărat că-i angajează, îi hrăneşte, îi educă, îi promovează şi îi îmbogăţeşte, dar de care -la nevoie- se debarasează cu dispreţ, ca de un dinte stricat. Nu puţini sunt masonii de toate gradele, care au fost asasinaţi -cultic- pentru că erau incomozi, deveniseră un balast în plus, sau erau necesari sacrificiului.

*** Un studiu mai atent va arăta celui tenace, că acest cult, de felurite "arome" şi etichete, include semantică şi alte elemente oculte, sataniste, un talmeş-balmeş importat din -şi transportat de- marele fluviu ascuns al vechilor mistere magice: Atlantida (Trismegistos, druidism, mitologie germanică etc.), Egiptul antic (Isis etc.), Babilon, Grecia antică (filosofie Platon, geometrie ocultă, mitologie/cult Dionis, Prometeu etc.), Proto-Iudaism (Fenicia, cult Astarte, Lilit, Baal etc.), Iudaism esoteric (Caballism, numerologie, manifestare feminină şekina, înger Metatron/Enoh, talmudism), alchimie (Ev Mediu, Renaştere etc.) Catharism (Albingenzi, Bogumili etc.) Zoroastrism, Hinduism, Budism şi puzderie de elemente din secta mahomedană (assasini, sufism etc.). Francmasoneria e aparent un complex stufos, miile de capete ale firului Ariadnei care se iţesc din ghem pot descuraja cercetătorul, dar structura devine goală, ridicol de simplă, atunci când -cu ajutor de sus- reduci totul la esenţial, la forţa motrice, cea cu mii de nume şi feţe, care tronează în vârful piramidei oculte.

Sursa: Curierul Conservator