8 noiembrie – sărbătoarea Îngerilor şi a sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gabriel

Arhanghelul Mihail este pomenit, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, drept căpetenie a „oştirilor cereşti”, pedepsitorul direct al lui Lucifer (Satana) pe care l-a izgonit din cer („Văzut-am pe Satana ca fulgerul căzând din cer”) atunci când acesta s-a trufit împotriva Ziditorului („Pune-voi scaunul meu deasupra norilor” şi „Voi fi asemenea Celui Preaînalt”). Şi Arhanghelul Gabriel apare în ambele Testamente drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvântului dumnezeiesc, el fiind şi cel ce-a vestit-o pe Fecioara Maria că avea să devină Maica lui Dumnezeu („Bucură-te, cea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”).

Semnificaţia datei de 8 noiembrie
În tradiţia creştină, în 8 noiembrie sunt sărbătoriţi îngerii, consideraţi sobor, adică grup unitar şi fratern, adunare a celor nouă ierarhii (aşa cum au fost revelate de Dionisie Areopagitul): Serafimii, Heruvimii, Tronurile, Domniile, Virtuţile, Stăpânirile, Întâietorii, Arhanghelii şi Îngerii.

Alegerea zilei de 8 noiembrie este plină de tainice semnificaţii în tradiţia creştin-ortodoxă. Lumea a fost creată de Domnul Dumnezeu în şapte zile. Ziua cea înfricoşată a judecăţii de apoi a Domnului este socotită de învăţătorii Bisericii drept ziua a opta. Biserica prăznuieşte soborul celor nouă ierarhii ale sfinţilor îngeri în ziua de 8 noiembrie, (luna care este a noua după luna martie, când conform învăţăturilor Bisericii Ortodoxe a fost creată lumea) pentru că toate aceste ierarhii îngereşti se vor aduna în momentul judecăţii de apoi, când îl vor însoţi pe Fiul Omului, Judecătorul cel drept, întru slava Sa precum este spus în Evanghelii: „Şi va trimite pe îngerii Săi cu glas de trâmbiţă şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, adică de la răsărit, de la apus, de la miazăzi şi de la miazănoapte.”

Tradiţia creştină spune că, la început, toţi îngerii au fost creaţi de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseţe, de înţelepciune şi de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului şi al Pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, ca spirite primordiale, să-şi folosească liber voinţa. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de „facerea lumii”, într-o perioadă aproape de neimaginat pentru mintea umană obişnuită. Atunci „spre capătul acelei aproape nesfârşite perioade de formare a spiritelor primordiale, mai erau încă multe spirite care nu au înţeles bine libertatea de acţiune, în ciuda învăţăturilor primite, şi care au alunecat de pe calea lui Dumnezeu, fiind orbite de strălucirea avantajelor de scurtă durată oferite de încălcarea poruncilor divine.” (Jakob Lorber, Marea Evanghelie a lui Ioan,vol. II, cap. 231)

„Spiritul principal al luminii, în care sălăşluiau nenumărate alte spirite de lumină, fiecare având o multitudine de inteligenţe, şi-a zis: «Ce s-ar mai putea face? În mine se află toate însuşirile care sunt în Dumnezeu şi Dumnezeu a sădit toată puterea Sa în mine. Acum sunt puternic şi stăpânesc totul.»” (Jakob Lorber, Marea Evanghelie a lui Ioan,vol. II, cap. 231) Astfel, el s-a răzvrătit împotriva Creatorului său şi a decăzut împreună cu îngerii săi, devenind luptători împotriva mântuirii oamenilor.

Arhanghelul Mihail s-a dovedit atunci a fi adevăratul conducător al îngerilor: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut.” În Apocalipsa lui Ioan, Arhanghelul Mihail, împreună cu îngerii săi, a învins balaurul (forţa satanică) şi demonii (îngerii decăzuţi) care sunt subordonaţi acestuia, alungându-i în infern. Astfel, sub conducerea Arhanghelului Mihail, a luat naştere soborul îngerilor credincioşi lui Dumnezeu.

Salvatorul celor credincioşi
În istorie, imaginea Arhanghelului Mihail a apărut pentru prima dată în Caldeea, ca spirit sau zeu protector. Datorită caracterului său pozitiv, în credinţa ebraică este onorat ca înger păzitor al naţiunii şi protector al evreilor. În Manuscrisele de la Marea Moartă găsim povestea „Războiului dintre Fiii Luminii şi Fiii Întunericului”, unde Mihail este descris ca Prinţ al Luminii, conducând forţele binelui împotriva răului, reprezentat de armatele lui Belial. De asemenea este considerat a fi îngerul care l-a instruit pe Moise pe Muntele Sinai şi care i-a dat acestuia Tablele Legii.

În textele creştine, Arhanghelul Mihail a apărut mai întâi în Cartea lui Enoh. El este îngerul înţelegerii şi al milei, care l-a învăţat pe Enoh misterele clemenţei şi ale justiţiei. În Evul Mediu târziu, Sfântul Mihail, împreună cu Sfântul Gheorghe au devenit patronii cavalerismului. Este protectorul primului ordin cavaleresc al Franţei, Ordinul Saint Michel, care a luat naştere în 1469. Potrivit legendei, este cel care i-a spus Sfântului Aubert, episcopul de Avranches, să construiască o biserică pe insuliţa stâncoasă Mont Saint Michel în anul 708 şi este cel care i-a dat Ioanei D'Arc, eroina naţională a Franţei, curajul de a-şi salva ţara de englezi în timpul războiului de o sută de ani.

În literatura arabă, Sfântul Mihail este numit Mika'il sau (în Coran) Mikal. El este unul dintre cei patru arhangheli, alaturi de Azrael, Israfel si Gabriel, fiind al doilea după Gabriel, care este considerat protectorul arabilor. Musulmanii cred că îngerul Mihail trăieşte în Rai şi are aripi de smarald verde. În Coran se spune că Gabriel este mâna dreaptă a lui Dumnezeu, iar Mihail, cea stângă. În tradiţia islamică, cel care cheamă la rugăciune (muezzin) în ceruri este considerat a fi Gabriel, iar conducătorul celor care se roagă (imam) este Mihail.

În decursul istoriei creştine, Arhanghelul Mihail s-a manifestat de multe ori, salvând diferite comunităţi creştine de o serie întreagă de pericole. Se spune că l-a vizitat pe împăratul Constantin cel Mare la Constantinopol, a intervenit în bătălii şi a apărut, cu sabia sa de flăcări în mână, deasupra Mausoleului lui Hadrian, stopând epidemia de ciumă din Roma, ca răspuns la rugăciunile papei Grigore I cel Mare. Pentru a onora episodul, a fost construit mausoleul Castel Sant'Angelo (Castelul Sfântului Înger). Este de asemenea autorul vindecărilor în masă ce au avut loc la Colossae (în Frigia, Turcia de azi), în primul secol de după Cristos.

Locuri sfinte
Arhanghelul Mihail a cerut uneori construirea de sanctuare şi biserici în locuri în care el s-a manifestat şi care mai apoi au devenit locuri sfinte de pelerinaj şi vindecare.

Pe coasta de est a Italiei, în locul unor apariţii miraculoase ale Arhanghelului, a fost construită o biserică numită Biserica de pe Muntele Galgano. În peştera de acolo există un pârâu care izvorăşte din stâncă. Apa acestuia este miraculoasă şi vindecătoare.

Muntele Saint Michel din Franţa a fost, în Evul Mediu, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj către Pământul Sfânt. Aici se află o mănăstire construită pe o stâncă înconjurată de apă pe perioada fluxului şi de aceea este considerată o fortăreaţă inaccesibilă. Tot acolo se află şi un pârâu cu apă extrem de pură. Construcţia a fost realizată după ce Arhanghelul Mihail i-a apărut Sfântului Aubert, Episcop de Avranches, în Normandia. Devenit de-a lungul secolelor unul din cele mai prestigioase sanctuare creştine, Mont Saint Michel nu a fost niciodată distrus în ciuda seismelor, furtunilor, incendiilor şi războaielor.

Cel mai vechi sanctuar consacrat arhanghelului, frecventat din secolul al 3-lea d. Hr., este probabil cel de la Colossae: cu sabia sa de lumină arhanghelul a crăpat o stâncă în două pentru a face să izvorască aici un izvor miraculos. A realizat aceeaşi minune şi la Chairetopa, apele curative vindecându-i pe credincioşii care se rugau aici.

Unul dintre cele mai importante sanctuare dedicate Arhanghelului Mihail este biserica construită la Roma pe strada Salaria, de către papa Leon cel Mare, (461d.Hr.) în semn de mulţumire pentru protecţia acordată oraşului de către arhanghel în perioada invaziei hunilor.

Plin de recunoştinţă, Împăratul Constantin cel Mare i-a ridicat arhanghelului o frumoasă biserică la Sosthenion, o periferie a oraşului Anapee, la aproximativ 50 de mile de Constantinopol. Sanctuarul - numit Michaelion – a fost consacrat pe data de 8 iunie 337, iar ortodocşii sărbătoresc încă această dată.

Arhanghelul Mihail – eroul divin
În textele religioase, atât în tradiţia creştină cât şi în cea ebraică şi islamică, Mihail este considerat a fi cel mai important dintre Arhangheli, „cel asemănător lui Dumnezeu”. Este un protector divin prin excelenţă. El este personificarea eroică a binelui în luptă cu forţele răului.

Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea în iconografia creştină luptându-se cu un balaur şi învingându-l. El este înfăţişat cu aripi mari şi puternice, înarmat cu Sabia Dreptăţii, strălucitoare ca Lumina Divină. În perioada Renaşterii, el apare ca un tânăr puternic şi chipeş, îmbrăcat într-o haină frumoasă, purtând sabie, scut şi lance. În alte reprezentări este cel care poartă Balanţa Dreptăţii.

Mihail este cunoscut şi ca Prinţul Arhanghelilor, Îngerul Eliberator, Păzitorul Celor Douăsprezece Triburi ale lui Israel, Apărătorul Credinţei Fiilor şi Fiicelor lui Dumnezeu. Arhanghelul Mihail este un pedagog priceput şi exigent, acţionând fie cu blândeţe, fie cu severitate. Modalitatea optimă de a-i atrage sprijinul şi ghidarea este calea luptătorului curajos.

Rolul său este cel de conducător al forţelor binelui în lupta împotriva răului. Arhanghelul Mihail este cel care desparte lumina de întuneric şi spune: „Alegeţi, mergeţi către lumină. Dacă mergeţi către lumină, veţi avea o mai mare libertate, dar ea trebuie să vină din propria voastră voinţă, fără să fiţi forţaţi de nimeni.” Arhanghelul Mihail este îngerul dreptăţii, al progresului, al cunoaşterii şi al împlinirii misiunilor noastre în viaţa pământească. El este cel care ne ajută să dobândim răbdare în aşteptarea împlinirii Voinţei Divine. În Apocalipsă el este cel care aduce prima din cele şapte plăgi care sunt descrise ca „mânia lui Dumnezeu”.

În folclorul religios românesc Arhanghelul Mihail este un personaj mai des întâlnit în comparaţie cu Arhanghelul Gabriel. El poartă uneori cheile raiului. Este un înfocat luptător împotriva răului şi veghează la capul bolnavilor – dacă acestora le este sortit să moară sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.

Arhanghelul Gabriel - vestitor al mântuirii oamenilor
Numele Gabriel înseamnă „Dumnezeu este puterea mea”. În tradiţia religioasă creştină, ebraică şi islamică Gabriel (Gavril) este considerat, alături de Mihail, unul dintre cei mai importanţi arhangheli. Rolul său este cel de vestitor al mântuirii oamenilor. De câte ori îşi face apariţia, aduce veşti importante.

Este îngerul Bunei Vestiri, al revelaţiei divine, al reînvierii, al compasiunii, dar şi al pedepsei divine şi al morţii. De asemenea, el este considerat a fi guvernatorul Paradisului. Simbolurile cu care este asociat sunt crinul, trâmbiţa, un pergament, un sceptru şi uneori o ramură de măslin.

În tradiţia islamică, Gabriel este considerat spiritul divin al adevărului, sub protecţia căruia s-a născut Islamul. Profetul Mahomed afirmă că Arhanghelul Gabriel, cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat Coranul vers cu vers. El îl considera îngerul său protector şi inspirator, care l-a ajutat totodată să realizeze mai multe minuni. În tradiţia ebraică, Gabriel este îngerul pedepsei divine care s-a abătut asupra aşezărilor Sodoma şi Gomora.

Îngerul păzitor al lui Iisus
În cadrul tradiţiei creştine, Arhanghelul Gabriel este considerat îngerul păzitor al lui Iisus Cristos în perioada întrupării sale pe Pământ. El a fost alături de Iisus în Grădina Ghetsimani în momentul cunoaşterii cu anticipaţie a calvarului său. Tot el a răsturnat piatra de pe mormântul lui Iisus la Înviere şi le-a a dat Mironosiţelor vestea cea bună a Învierii.

Arhanghelul Gabriel i-a apărut în viziuni profetului Daniel, prevenindu-l despre întoarcerea evreilor din captivitate. Lui i-a revelat şi viitorul naţiunilor – „înţelesul celor şaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos” (Dan., 9, 21-27). Tot el i-a vestit lui Zaharia naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi lui Ioachim şi Anei naşterea Fecioarei Maria. El este vestitorul venirii lui Mesia pe Pământ. Arhanghelul Gabriel a anunţat-o pe Fecioara Maria că-l va naşte pe Iisus şi i-a apărut în vis lui Iosif pentru a-i explica această situaţie; s-a arătat şi păstorilor şi le-a binevestit că S-a născut Hristos, Mântuitorul lumii.

În afară de momentul Bunei Vestiri, Arhanghelul Gabriel a apărut de multe ori în viaţa Fecioarei Maria. Când ea era la templu, Dumnezeu îl trimitea pe Arhanghelul Gabriel să-i aducă mană din cer şi să o înveţe să citească. Când arhiereul intra în Sfânta Sfintelor îl vedea şi el pe arhanghel stând de vorbă cu Maria şi se minuna. Tot Gabriel a anunţat-o când se va duce la fiul ei mult iubit: în timp ce Maria se ruga plângând i-a apărut Arhanghelul Gabriel cu o ramură de finic în mână şi i-a pus: „Pregăteşte-te, căci peste trei zile Fiul Tău şi Dumnezeul nostru va veni să te ia la cer.”

Cel care aduce veştile bune
Toate religiile îl consideră pe Gabriel mesager divin al Creatorului. Arhanghelul Gabriel este îngerul intuiţiei şi al clarviziunii. Sunt numeroase mărturiile despre apariţii ale Arhanghelului Gabriel în viaţa unor fiinţe pline de puritate şi aspiraţie pe care le-a ajutat în diverse moduri.

Fratele Giacomo della Corona era novice când îşi propusese să rostească înainte de fiecare masă o rugăciune foarte frumoasă către Fecioara Maria. Într-o zi, chiar înainte să intre în sala de mese, şi-a amintit brusc că nu rostise rugăciunea. I-a cerut respectuos permisiunea părintelui gardian să se retragă în cor pentru a-şi îndeplini angajamentul. Superiorul a consimţit, dar absenţa novicelui s-a prelungit excesiv, astfel că acesta a trimis după el un alt călugăr. Însă cum nici acesta nu a mai revenit, părintele a trimis un al doilea, apoi un al treilea frate să îi cheme. Contrariat de faptul că nici unul dintre ei nu s-a mai întors, părintele a decis să se ducă personal să elucideze misterul. Intrând în cor, el i-a văzut pe cei trei fraţi în extaz, contemplând pe Arhanghelul Gabriel, care culegea trandafiri şi crini care ieşeau din gura novicelui în timp ce acesta rostea rugăciunea. După ce a împletit din aceste flori o coroană legată cu fir de aur, Arhanghelul Gabriel a aşezat-o pe statuia Fecioarei Maria.

Părintele Lamy avea o devoţiune deosebită faţă de îngeri şi s-a bucurat de multe ori de prezenţa şi sprijinul îngerului său păzitor şi a Arhanghelului Gabriel. În timp ce se întorcea acasă, mergând cu ochii aproape închişi, pentru că razele soarelui băteau din faţă şi îl deranjau, părintele Lamy s-a trezit brusc în faţa unui biciclist care se îndrepta spre el cu toată viteza. Când mai era doar un metru până la impactul violent, a apărut Arhanghelul Gabriel, care l-a ridicat în aer pe ciclist cu tot cu bicicletă şi l-a aşezat apoi pe marginea drumului, pentru ca părintele să-şi continue liniştit călătoria.

Tot la Cordoba, carmelita Maria a lui Iisus de Sandoval, (1545-1604), discipolă a Sfintei Tereza d’Avila este împărţită între îngerul ei păzitor, pe care îl iubeşte mult şi Arhanghelul Gabriel, pentru care ea trăieşte o profundă devoţiune. Nu în sensul că cei doi îngeri ar fi fost rivali, ci în sensul ca Sfânta carmelită intra în extaz încontinuu, când datorită prezenţei sublime şi glorioase a îngerului ei păzitor, când datorită strălucitoarei şi eclipsantei apariţii a arhanghelului Gabriel. Ea nu mai ştia unde îi este capul până într-o zi când a înţeles semnificaţia acestui joc de a va-ţi ascunselea: dacă îngerul ei păzitor o ghida, o ajuta, o sfătuia sau alteori o dojenea, Arhanghelul Gabriel, care stă înainte Domnului, era cel care ducea rugăciunile ei la Cel Preaînalt ca pe nişte flori într-un buchet. Pentru a da mai multă greutate cuvintelor sale, el chiar a lăsat-o odată să îşi pună mâinile pe o ghirlandă parfumată: trandafiri ca simbol al iubirii, crini ca simbol al purităţii, violete ca simbol a umilinţei şi margarete ca simbol al simplităţii. Sora Maria a lui Iisus s-a grăbit să ducă pe Altarul Fecioarei Maria acest dar, pe cât de fermecător, pe atât de insolit.

În folclorul religios românesc, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi pană la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea lor”. Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.

Se spune că între Sărbătoarea Arhanghelilor şi a Crăciunului trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine şi călduroase, numite „vara iernii” sau „Vara Arhanghelilor”.

În sâmbăta premergătoare sărbătorii se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date la pomana pentru morţi din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor se numesc „Moşii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va servi ca „lumină de veci” în lumea de dincolo. Se aprind lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.