IZVORUL FEMEILOR (Radu Mihăileanu, 2011)
„În mod diferit, dar la fel de complet ca şi bărbatul, femeia este organizată în vederea unei activităţi raţionale, al cărei principiu este libertatea (n.n. - spirituală) şi al cărei scop este progresul.”
Marie d'Agoult
Filmele lui Radu Mihaileanu ne fascinează întotdeauna prin inspiratoare deschideri către universal, prin crearea unor pasaje magice ce leagă fapte şi aspecte locale, terestre, inevitabil limitate, de spaţiile primordiale dumnezeieşti, pline de infinite şi feerice nuanţe.
Abil şi inteligent, la adăpostul unor subiecte mult vehiculate acum şi unanim acceptate de societatea contemporană: problematica lumii arabe, condiţia femeii în lumea musulmană, femeia în societatea modernă, etc, regizorul Radu Mihăileanu strecoară subtil în filmul "Izvorul femeilor" puternice sugestii legate de forţa şi sacralitatea femeii, de rolul esenţial pe care ea îl joacă în procesul de evoluţie al umanităţii, idei avansate, pe care Occidentul, chiar cu asa-zisele mişcări pentru drepturile femeii, încă nu le-a înteles deloc şi le-a asimilat total eronant prin masculinizarea femeii, prin plasarea ei într-o poziţie exclusiv mentală, egotică.
Într-un peisaj arid, dezolant, cu locuinţe întunecate şi condiţii sufocante de trai, toate simbolizând debusolanta şi descumpănita lume modernă, femeile din film, sunt adevărate oaze dătătoare de prospeţime şi viaţă. Ele, chiar "încătuşate" de mecanismele sociale "tradiţionale", desconsiderate, oprimate şi injosite, sunt de fapt singurele ce pot anima lumea, pot insufla viaţă, sugerată aici prin apa pură a izvorului situat pe culmile muntelui. Eforturile susţinute ale femeilor din sat pentru a aduce apa răcoritoare a izvorului în centrul satului, prin construcţia unui şipot, face referire la darul tainic al Femeii de a face simţită prezenţa abundentă şi necontenită a lui Dumenezeu în fiecare aspect, chiar obişnuit, comun, al vieţii cotidiene.
În "Izvorul femeilor", dincolo de îngustele norme religioase şi laice legate de condiţia femeii, dincolo de starea jenantă a bărbatului contemporan, Radu Mihăileanu evocă misterul fascinant al feminităţii, al polarităţii dintre sexe, ne sugerează sublima condiţie divină a femeii ca fiind cea care întruchipează partea cea mai elevată a sufletului omenesc.
Prin puritatea prezenţei lor, prin atitudinea plină de dăruire, prin cântecele şi dansurile îndrăzneţe şi dezinvolte, femeile musulmane din filmul lui Mihăileanu sunt infinit mai aproape de modelul arhetipal divin al femeii, comparativ cu jalnica femeie modernă "de succes", "emancipată", produsă de societatea occidentală. (imagini sugestive)
"La source des femmes" este un film grav, curajos, usturător, avangardist, fascinant, despre evoluţie, despre confruntările exterioare şi interioare ce apar inevitabil pe calea progresului, despre dorinţa eternă de reîntoarcere la sursa iniţială, la Dumnezeu, este un imn închinat Eternului Feminin.
Overview
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu