"Martiriul" lui Adrian Nastase – o insulta la adresa bunului simt

M-am uitat ieri la televizor la câteva dintre imaginile şi discuţiile despre eliberarea lui Adrian Nastase. Mi s-a făcut efectiv greaţă.

O greaţă profundă de mass media (mai ales de pupincuriştii de la antene dar nu numai), de justiţia românească, de mafia din politică. Azi aş fi vrut să scriu ceva despre modul în care suntem trataţi noi oamenii de rând în justiţie, în mass media ori în relaţiile cu poliţia sau despre "privilegiile" pe care le-au avut şi le mai au yoghinii în raporturile cu aceste instituţii (case devastate, bâte şi AKM-uri în ceafă, acuzaţii înscenate, dosare fabricate, abuzuri acoperite de mafioţii din sistem, linşaj în presă, discriminare, exil, azil politic etc), în comparaţie cu tratamentul "martirului" Adrian Năstase. 

Aş fi vrut să amintesc de faptul ca site-ul Secret life (stl.ro) a publicat după doar două săptămani de la încarcerare faptul că Năstase avea deja două rapoarte pentru că fusese prins cu telefonul mobil şi tableta în celulă, teoretic compromiţându-şi eliberarea condiţionată. Însă după ceva timp totul a fost muşamalizat, site-ul stl.ro a dispărut, iar azi Năstase este liber. Căutaţi pe google nastase prins cu telefonul si tableta in inchisoare ca să vă convingeţi că articolul chiar a existat.

Aş fi vrut să vă întreb cam câti condamnaţi au mai fost sunaţi de ministrul de interne pentru a fi întrebaţi cum vor să fie arestaţi. Ori la arestarea câtor condamnaţi au venit poliţişti în civil. Sau să mai amintesc despre teatrul cu salvarea particulară ieşind din garajul casei din Zambaccian, cel cu fularul la gât la intrarea în spitalul de urgenţă şi despre circul prin care mass media a transformat un presupus sinucigaş în erou, deşi o mulţime de detalii din declaraţiile furnizate de participanţii la înscenare la nu se potriveau între ele sau cu realitatea.

Aş fi vrut să vă întreb cum este posibil ca un infractor periculos ca Adrian Năstase, periculos pentru că (chipurile) a încercat să se sinucidă cu un pistol şi astfel a pus şi viaţa unui poliţist în pericol, să fie transportat fără cătuşe de fiecare dată când a fost adus la instanţă ori dus înapoi la puşcărie.

Aş fi vrut să vă întreb de ce a fost condamnat la doi ani pentru un delict de "doar" 1 milion de euro în loc să fie trimis mai mulţi ani la puşcărie pentru vânzarea frauduloasă a Petromului cu tot cu rezervele de petrol ale României, pentru şpaga de la vânzarea Sidex, pentru cea de la contractul cu Bechtel, toate cumulate cu fraude de mai multe miliarde de euro, ori pentru traficul cu copii sau acoperirea mega-afacerii cu videochat a Danei Năstase?

Aş fi vrut să întreb de ce condamnarea sa de către "completul negru" a fost realizată fix în preziua solstiţiului de vară, astfel încât arestarea sa să aibă loc într-o zi cu semnificaţii simbolice pentru masonerie, fapt care a făcut mai mulţi comentatori să susţină că Năstase a fost sacrificat ritualic.

Aş fi vrut să vă intreb despre câti condamnaţi aţi auzit că au scris pe blog din pârnaie şi au dat indicaţii preţioase guvernului şi partidului din care fac parte? Culmea e că indicaţiile preţioase ale lui Năstase chiar au fost aplicate; oare cine este adevăratul prim-ministru al României dacă Ponta a părut să fie "teleghidat" mai tot timpul din puşcărie?

Aş fi vrut să scriu despre cum a încercat Năstase să racoleze puşcăriaşi în masonerie făcând propagandă la Jilava pentru acestă malefică organizaţie, căreia i-a deschis porţile în România în anul 1990 şi pe care a încercat ulterior să o confişte (iar pentru asta a fost pedepsit). Ori despre cum a fost tratat şi "discriminat" fostul prim-ministru la Jilava printr-un "îngrozitor" regim de cazare, vizite şi primire de pachete realizat cu ajutorul conducerii penitenciarului.

Aş fi vrut să mă întreb aşa cum au făcut yogaesoteric şi Advaita dacă nu cumva eliberarea pe data de 18 martie, zi având o semnificaţie masonică specială (şi dată la care în anul 2004 MISA a fost atacată de supuşii lui Năstase la ordinul masoneriei), reprezintă un mesaj special de genul "noi l-am băgat la pârnaie, dar tot noi l-am scos de acolo".

Dar...  m-a cuprins aşaa oo greeeaaaţăăă....

Apoi am citit un articol pe blogul doamnei Gigi Ghinea şi mi-am dat seama că deşi nu sunt singurul cuprins de această senzaţie autoarea a reuşit mult mai bine să şi-o învingă, motiv pentru care redau aici acest text:

Martiriul lui Adrian Nastase – o insulta la adresa bunului simt

Cazul Adrian Nastase din nou ( !) ne dezvaluie haznaua sociala, scoate la suprafata vietii noastre mizeria morala in care nu mai inoata, ci se ineaca o societate bolnava, societatea romaneasca. La constructia acesteia, Adrian Nastase a contribuit, voit si constient, in calitatea sa de creator-sef al insultei sociale la care asistam azi.

Modul in care « iese » din inchisoare direct in haznaua proprie, acest personaj care face parte dintr-o poveste ca un vis urat care nu se mai termina, a devenit infricosator.

Simulacrul de tentativa de sinucidere a condamnatului ne sfideaza bunul simt si inteligenta nativa. Circul mediatic la care asistam ingroziti  – Doamne, in ce tara traim, era tot ce puteam ingana acum cateva luni, vreo opt ! – este servit maselor drept « demnitate umana » a condamnatului suspus unei nedreptati juridice de natura politica ?! Desi bunul simt ne arata fara sa judecam prea mult, ca el este cel care s-a imbogatit material profitand de aceasta constructie monstruoasa, pentru ca detine zeci de case, proprietati, conturi, picturi de valoare, alte obiecte de pret. Valori in bani. Pretul real al lui Nastase, cel al demnitatii, al onoarei, al bunului simt, este fireste, zero. In inima lui el are un zero, e gol. La fel cum au toti care-l alinta si-l lingusesc.

Victima politica fiind el, Nastase, nu poate fi decat una dintre cele sapte milioane si ceva de victime inocente ale lui Basescu personal. Pentru ca regimul de azi e construit doar de Basescu. Un singur om cu puteri paranormale, de vreme ce poate sa detina o putere mai mare decat a tuturor celorlalti participanti la acest dezastru moral la un loc. Asadar, suntem un popor de victime. Una dintre ele, iata, e condamnata politic, abuziv. Condamnatul nu mai suporta umilinta nedreptatii si incearca sa se sinucida. Ghinion, nu nimereste tinta. Deplorabil, ce-i drept, insa totul se da la televizor. La televizor se poate orice. Zis si facut. Il facem victima politica. Pana la a-l declara martir nu mai e decat un pas.

Ieri, la eliberare, acest ultim pas a definitivat procesul de imagine ! Nastase martirul ! Cel care s-a sacrificat pentru tara lui ! Ar fi putut sa plece din aceasta tara cu oameni nerecunoscatori – declara sora lui, la fel de aroganta ! – , dar nu a facut-o din iubire pentru poporul lui !!!!! Poate visez ? Nu, nu visez. M-am trezit !

Evenimentul eliberarii unui asemenea specimen de moralitate trebuie mediatizat excesiv. Pana si emisiunile de divertisment sunt intrerupte ca sa putem vedea minunea. Ieri Adrian Nastase, parintele coruptiei din Romania post decembrista a fost declarat martir al societatii !!!!

Ceea ce s-a intamplat ieri este mai mult decat poate indura orice cetatean care mai apeleaza din cand in cand la bunul simt.

Daca aceste valori care tin de moralitatea individului, in plan personal desigur, sunt incalcate, de-a dreptul inversate in aceasta lume, ei bine, atunci nu pot decat sa spun, in sfarsit treaza si responsabila, urmatoarele :

Ii cer iertare copilului meu pentru ca l-am nascut intr-o lume stramba si pentru ca tot ce-i pot oferi, asa cum imi ofer mie in fiecare zi, este iubirea. Iubirea de el insusi e singura valoare morala care-l poate lumina in orice situatie cand se simte abuzat si umilit de legile absurde ale adultilor care pretind ca detin o alta putere decat cea a bunului simt.

Ii cer iertare pentru toate modelele deplorabile si indoielnice care i-au fost oferite de o societate stramba in care aroganta, subcultura, violenta verbala si fizica au facut legea, in care abuzul de putere l-a umilit si pe el la fel ca pe multi alti copii ai acestei tari, in singura scoala la care am putut sa-l inscriu : scoala romaneasca. Acolo unde unii dintre profesorii lui si ai altor milioane de copii romani, imprumutand sau imitand modele « de succes » ale societatii romanesti i-au umilit pe ei, cei fara aparare in fata acestui flagel moral.

Imi cer iertare pentru toate evenimentele traumatizante pe care a fost nevoit sa le traiasca in lumea aceasta stramba in care doar unii dintre copii au dreptul la demnitate, iar altii nu.  Asa incat, atunci cand datorita conditiei sale neinsemnate de copil pe care aceasta societate a decretat-o ca neinsemnata, a fost lipsit de putere sau credibilitate si nu s-a putut apara in fata umilintelor si a abuzurilor unor adulti, sau a institutiilor scolare carora nu le-a pasat niciodatata de ei cu adevarat.

Pentru toate aceste minciuni care ti-au fost spuse drept adevaruri, te rog sa ma ierti !

Dragul meu,

Pentru toate acele situatii cand noi, parintii tai, nu am putut sa fim de fata pentru a te proteja de minciuna si manipularea care s-a predat in aceasta tara de cand te-ai nascut tu, pentru toate acele situatii neplacute la care te-am supus fara voia noastra in oricare alt loc din afara caminului nostru, te rog sa ma ierti !

Te rog sa ma ierti pentru ca singura avere pe care ti-o las mostenire este iubirea mea, desi aceasta societate a incercat sa-ti spuna ca banul este o valoare care poate cumpara totul. Iubirea aceasta pe care ti-o daruiesc eu este puterea bunului simt care contine o inteligenta mai presus decat si mai mult peste profitul material. Profitul material, este doar minciuna care ti-a fost servita in loc de hrana spirituala de o societate moderna consumerista dar care otraveste mintile oamenilor infricosati si doar a celor lipsiti de iubire. Cu care poate te-ai amagit in momentele in care iubirea noastra nu reusea sa supliniasca batjocura si aroganta celor care-ti flururau in fata profitul stralucitor al imbogatirii parintilor lor peste noapte fara vreun merit deosebit, asa cum ai vazut si ieri la televizor. Si poate in tot acest timp care s-a scurs de cand ai venit in lumea aceasta.

Ceea ce-ti daruim noi, parintii tai, este adevarata avere : iubirea, ca valoare fundamental spirituala.

Iubirea aceasta este cea care vede in oameni si lucruri, profitul spiritual, bogatia cea mai de pret.

Mostenirea continuta in aceasta iubire nesfarsita din inima mea este sfatul care te poate calauzi intrega viata : sa nu raspunzi cu violenta la violenta, sa nu reactionezi agresiv la agresivitatea lumii, sa nu raspunzi prin abuz de putere atunci cand te afli in preajma unui semen de-al tau mai slab decat tine.

Regret, ca te-am nascut (din pura intamplare) intr-o tara in care poporul meu a ajuns sa-si martirizeze abuzatorii. Un popor care, desi a ajuns in pragul subzistentei, este capabil sa-si idolatrizeze calaul.

Identificarea victimei cu agresorul.

Pana la aceste cote ale deformarii valorilor morale si spirituale s-a putut ajunge in tara mea cu ajutorul manupularii prin mijloacele media detinute de cativa oameni fara scrupule, fara caracter, imorali, amorali, dar care ne sunt conducatori alesi prin vot democratic ?! Conducatorii ipocriti ai unei natii ipocrite ?! Poate.

Eu pentru asta copile, te rog sa ma ierti !

Toate acestea au fost si sunt posibile, dragul meu, doar pentru ca manipularea fricii in randul maselor lipsite de educatia bunului simt a fost posibila.

Educatia bunului simt este iubirea si bunatatea. Doar celor care gandesc in masa li se poate impune gandirea de-a gata, idivizilor unici, nu. Doar unor mase compacte de oameni li se poate crea sentimentul de neputinta, nascuta din fricilor lor. Frica de neputinta este atributul unor mase de oameni, si nu a individului unic, asa cum esti tu.

Frica de neputinta si lupta pentru supravietuire a maselor inoculata de un  Dumnezeu al urii de sine proiectata in ceilalti, al discriminarii si al razboaielor care continua pe toate planurile, a facut posibila o astfel de societate care ne insulta in fiecare zi, asa cum am vazut si ieri pe toate televizoarele patriei . Imi cer iertare pentru imaginea care ti-a fost oferita ieri cand Adrian Nastase a iesit din inchisoarea injustitiei unei societati strambe si imorale, mai curat si mai uscat decat intrase.

Justitia, in adevaratul ei sens, ar fi trebuit sa fie un exemplu de justitie sociala. Dar n-a fost. Ispasirea lui Adrian Nastase daca s-ar fi produs – el insa a continuat de acolo, continua si va continua (ne-au anuntat ai lui !)sa ne sfideze printr-un zambet permanent arogant – ar fi constituit un palid semn al insanatosirii societatii romanesti, dar n-a fost sa fie. Ar fi produs o minima satisfactie in sufletul oamenilor de bun simt, o raza de speranta in spiritul acestui popor muribund in propria lui demnitate ca popor. Ar fi putut fi un mic exemplu de bun simt al unei societati, in sensul in care, celor care au abuzat de putere, li se ofera sansa sa-si faca o scurta (doar doua sute optzeci si ceva de zile) dar insemnata reevaluare a greselilor comise iar prin intelegerea acestei oportunitati, ca un cadou al destinului pentru indreptare, ei sa ne ofere un exemplu de adevarata putere.

Puterea bunului simt!

Puterea bunului simt se gaseste la liber in noi, nu are nevoie de bani de averi, de posesii, ca sa fie activata si folosita. Sursa puterii bunului simt este in natura spiritula a fiintei. Nu e nimic complicat. E de bun simt.

Gigi Ghinea, promotor (care promoveaza) al bunului simt.