“Mizerabilii” din Republica Securistă România

Pe fondul unei disoluţii accentuate a statului român, măcinat de marea corupţie şi de trădare naţională, asistăm adesea la abuzuri şi ilegalităţi arbitrare la adresa unor cetăţeni sau categorii de cetăţeni. Ele sunt cu atât mai evidente cu cât sunt realizate astfel încât devin diversiuni mediatice menite să deturneze atenţia opiniei publice şi să favorizeze agenţii şi protejaţii regimului mafiot.

Periodic asistăm stupefiaţi la o mediatizare „exemplară” a unor cazuri similare cu cel al lui Jean Valjean, personajul lui Victor Hugo care a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru că a furat o pâine. Un exemplu recent este scandalul de la bacalaureat care a prezentat în prim plan mediatic sute de elevi de la Liceul Bolintineanu din Bucureşti, după ce s-a încercat conducerea lor la Poliţie în grup, pentru a da declaraţii.

Folosindu-se de o justificare folclorică gen: „toată lumea ştie că se dă şpagă pentru examene” - aparatul represiv a trecut la acţiune într-un binecunoscut stil stalinist pentru incriminarea directoarei liceului. În cadrul anchetei realizate cu sprijinul (sau la comanda) SRI-ului, elevii au fost sechestraţi, percheziţionaţi fără a exista indicii că au făcut ceva ilegal, în unele cazuri într-un mod umilitor, fiind dezbracaţi de faţă cu persoane de sex opus, urmând ca apoi să fie bagaţi în dube şi duşi la Poliţie. Un cap pătrat a realizat totuşi că transportul elevilor în dubele cu girofar, precum nişte infractori, ar fi ceva cam exagerat aşa că s-a decis aducerea unor autobuze pentru „excursia de absolvire până la Poliţie”. Datorită scandalului mediatic şi reacţiei publicului, Poliţia şi Parchetul s-au bâlbâit timp de mai multe ore referitor la existenţa mandatelor ori a citaţiilor şi până la urmă acţiunea pornită la ordin a fost parţial contramandată.

Dacă mai este cineva care nu s-a convins deja de aceasta, stilul de acţiune şi deturnarea atenţiei publice de la alte evenimente mult mai grave ne arată că ancheta a fost declanşată de un ordin politic şi coordonată de către SRI. Ea a semănat ca două picături de apă cu alte cazuri în care din lipsă de probe s-a încercat intimidarea a sute de persoane în scopul obţinerii unor mărturii incriminatoare. La fel s-a făcut cu anchetarea bolnavilor de cancer în scandalul de corupţie al medicilor oncologi, la fel cu anchetarea votanţilor la alegeri. Deşi nimeni din presă nu pare să-şi mai amintească, la fel s-a acţionat şi pentru incrimnarea lui Gregorian Bivolaru, doar că mult mai violent. La descinderile din martie 2004 sute de yoghini au fost loviţi,ameninţaţi cu moartea, tâlhariţi de bani şi bunuri de valoare, duşi cu dubele la Parchet unde au fost forţaţi şi ameninţaţi să dea declaraţii mincinoase, filmaţi şi difuzaţi pe posturile de televiziune ca nişte infractori periculoşi. Ulterior aveau să afle că au fost doar „martori” împotriva lui Gregorian Bivolaru.

Stilul securist şi paralelismul cazului Bolintineanu cu cazul MISA devine şi mai evident prin adăugarea unor acuzaţii cu tentă sexuală la adresa directoarei liceului după ce au fost scoase la iveală înregistrări vechi de 10 ani cu ea dansând cu foştii elevi la o petrecere.

Ce am mai aflat din toată această poveste?

Că deşi are atribuţii doar în domeniul siguranţei naţionale şi nu are dreptul legal să facă cercetări penale, SRI-ul de fapt coordonează acest gen de anchete, dacă nu cumva le coordonează chiar pe toate.  E drept că ele includ tot felul de bombe mediatice, poate doar aşa se justifică ingerinţele „specialiştilor antitero” de la SRI în justiţie.

Ce s-ar fi întâmplat dacă nu era ştirea asta cu bac-ul de la Bolintineanu? SRI-ul nu putea asista pasiv ca ştirile să fie pline cu dezvăluirile lui Snowden despre spionarea populaţiei globale de către NSA. Sau ca ele să dezvăluie colaborarea în acelaşi scop dintre NSA, CIA şi serviciile secrete româneşti. Ori, mai rău, să fie preluate acuzaţiile extrem de grave de corupţie la adresa şefilor serviciilor secrete făcute de către senatorul Valer Marian şi ziaristul de investigaţii Ovidiu Ohanesian pe propriile site-uri.

Alt detaliu pe care l-am aflat din anchetă este că banii sunt foarte suspecţi. Sau poate doar posesia lor. Dacă ai bani, mai ales de la o anumită sumă în sus, cu siguranţă trebuie să fii infractor sau măcar dubios. Ciudat însă, nu masonii plini de bani care conduc BNR sunt anchetaţi, nu securiştii care fac contrabandă şi evaziune sub acoperirea siguranţei naţionale, nici mafioţii care dau spăgi de milioane de euro ca să câştige licitaţii, ci nişte amărâţi de elevi sunt cei anchetaţi mai ales dacă mai dau şi bac-ul.

Nu înţelegeţi greşit, nu vrem să luăm apărarea câtorva elevi care la limita analfabetismului încearcă să promoveze un examen pe nedrept. Probabil că există şi aceştia.

Ne deranjează însă generalizarea, anchetarea oamenilor fără probe şi în turmă, fără niciun respect pentru legalitate, individualitate şi prezumpţia de nevinovăţie, exagerând în mod grotesc semnificaţiile acestei eventuale mici corupţii, când adevărata corupţie se desfăşoară liber chiar sub ochii noştri.

Ne deranjează că în timp ce monitoriza şi chinuia elevi la Bolintineanu, SRI-ul a fost complet absent  la tentativa de atentat de la Universitatea Tehnică din Iaşi, care se putea solda cu mari pagube omeneşti şi materiale. Sau poate tocmai ei i-au pus în braţele persoanei cu probleme psihice o capsa pirotehnică şi o bombă din al doilea război mondial, pentru a deturna încă o dată atenţia de la scandalul Bolintineanu, care între timp devenise periculos?

Sechestrarea elevilor şi anchetarea lor cu sutele la Poliţie, acuzaţiile bombastice lipsite de probe sau incriminarea doar pe baza găsirii unor sume de bani (în România conform Constituţiei se prezumă caracterul licit al averilor) nu pot îmbunătăţi situaţia şcolară şi nici nu vor opri eventuala mică şpagă. De ce nu se caută corupţia de la Bac la nivelul comisiilor de subiecte, a inspectoratelor şcolare şi a ministerului educaţiei? Aţi văzut vreun profesor cercetat în afară de directoarea liceului? De ce nu se cercetează corupţia şi la nivelul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, serviciu secret care asigura transferul „securizat” al subiectelor pentru examene la comisii, atât de securizat încât copiii securiştilor au ştiut din timp subiectele ce le-au fost date la examen.

De ce SRI-ul, Poliţia, Parchetul nu au reacţionat la fel de ferm invitând la audieri cu autobuzul sute de procurori martori în cazul şpăgilor de zeci de mii de euro date pentru posturi de conducere în parchete, la concursuri organizate chiar de către CSM? Sau de ce nu sunt cercetate cazurile de şantaj şi trafic de influenţă care sub eticheta unei "coabitari" au condus la recentele numiri controversate ale posturilor cheie din ministerul Justiţiei? Ori corupţia din serviciile secrete.

Cum a fost posibilă muşamalizarea mediatică şi „spălarea” şefilor de poliţie din judeţul Olt care, împreună cu şefi din parchetul local, au abuzat-o sexual pe poliţista Melania Renghea? Oare de ce mass media tace chitic despre spălarea reţelelor de prostituţie de lux aparţinând unor apropiaţi ai PSD, în care au fost implicate nume grele precum Nicolae Banicioiu, fraţii masoni Ionuţ şi Robert Negoiţă şi a fost pomenit numele lui Victor Ponta, acuzat de sex cu minore? La fel în cazul reţelei de prostituţie a unor apropiaţi ai PDL (soţia lui Codruţ Marta) şi a reţelei de pedofilie homosexuala a directorului de la OTV din care făceau parte inclusiv politicieni, procurori şi avocaţi.

Serviciile secrete, prin agenţii lor din parchete şi judecatorii, au acoperit toţi acuzaţii importanţi (prin muşamalizari, NUP sau condamnări de maxim 2-3 ani cu suspendare) iar acum îi pot şantaja şi controla liniştiţi în continuare.

Aţi mai auzit ceva în presă despre Codruţ Sereş, acuzat de tradare naţională şi spionaj? Dar despre cazul fraudelor bancare în valoare de 100 milioane de euro, mediatizat intens la finalul anului trecut? Nu ştiu cum se face că în toate aceste cazuri juridice, după ce trece valul iniţial, scandalurile se sting încet, încet, iar după ce atenţia publicului asupra subiectului dispare, eventual aflăm  dintr-un mic articolaş că invinuiţii au scapat ieftin sau că acuzaţiile au fost comutate în altele mai puţin grave. Există o singură excepţie, care a "beneficiat" timp de aproape 20 de ani de o campanie negativă continuă în mass media: Gregorian Bivolaru.

Ca întotdeauna se caută un ţap ispăşitor, un Jean Valjean care să fie scos în faţă pentru a justifica activitatea şi utilitatea serviciilor secrete şi să ne fie distrasă atenţia de la evenimente reale de o mare gravitate. Până acum au fost elevii de la Bolintineanu, votanţii, bolnavii de cancer sau yoghinii. Nu sunteţi în aceste categorii? Nicio grijă, vă vine rândul! Nu scapaţi doar pentru că nu aţi făcut nimic ilegal. Dacă cineva dă un ordin şi faceţi parte din categoria vizată, indiferent că aţi făcut sau n-aţi făcut ceva, nu aveţi ieşire. Şi uneori nu contează nici că sunteţi procuror, judecator, jurnalist, securist, mason sau alt tip de şmecher. Mizerabililor!