Ionuț Matei, judecătorul - marionetă și tenebroasele sale legături cu lumea interlopă (I)

de profesor yoga Nicolae Catrina

După cum ne amintim, în data de 6 iunie 2013, în procesul intentat profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, judecătorul Ionuț Matei, președintele „completului negru” din care mai fac parte și Cristina Rotaru și Ioana Bogdan, și-a pierdut răbdarea față de oficialitățile suedeze (pe care le și catalogase anterior ca fiind „neserioase” deoarece nu se mișcă suficient de repede potrivit domniei sale) în legătură cu comisia rogatorie de audiere a lui Gregorian Bivolaru în Suedia. De aceea, acest magistrat – care prin toate manifestările lui dovedea că vrea să-l condamne cât mai repede pe Gregorian Bivolaru – s-a hotărât că nu mai are rost să-i acorde acestuia un drept elementar la apărare și a decis să comită o altă ilegalitate (și totodată un act de discriminare strigător la cer): așa cum a declarat la termenul din 6 iunie, el a decis să renunțe la comisia rogatorie și să treacă direct la judecarea propriu-zisă (în data de 14 iunie 2013)!

Pentru ce atâta grabă?! Aceasta ar fi o întrebare elementară pentru oricine. Ce îl rodea atât de tare pe acest judecător astfel încât să nu mai fie capabil nici măcar să aștepte finalizarea unor proceduri care potrivit legilor suedeze sunt absolut necesare pentru realizarea comisiei rogatorii de audiere a lui Gregorian Bivolaru? După ce această audiere prin comisie rogatorie ar fi fost realizată, dl. Ionuț Matei nu ar fi avut decât să judece cât poftește și după cum dorește acest caz. De ce, în schimb, să riște să fie compromis el însuși, ca judecător, dar totodată să compromită (din nou!) în mod grav sistemul juridic românesc în fața întregii Uniuni Europene prin acest abuz uluitor, care încalcă un drept elementar la apărare, drept ce este garantat de toate țările europene?

De ce ar face acest magistrat un atât de mare deserviciu țării noastre, sfidând cu impertinență legislația în vigoare și oferind chiar el (mai ales în calitatea sa de judecător la Curtea Supremă a justiției românești!) încă o confirmare că decizia Guvernului Suediei de a-i acorda lui Gregorian Bivolaru azil politic a fost absolut corectă și justificată, deoarece acesta nu ar avea parte de un proces corect în România)? Este evident pentru oricine că nu „ardea” dacă Gregorian Bivolaru nu era judecat chiar atunci (mai ales dacă ne gândim la cât de mult timp durase deja procesul) ci numai după ce, conform procedurii penale, i se acorda și lui dreptul elementar de a se putea apăra. În aceste condiții, întrebarea pe care am formulat-o rămâne aceeași: de ce atâta grabă în acest caz? Iar o altă formulare a sa ar fi: cine se grăbea de fapt să-l vadă cu orice preț pe Gregorian Bivolaru după gratii și nu mai putea aștepta (măcar „de ochii lumii”) finalizarea respectivei comisii rogatorii?

Răspunsul la aceste întrebări este unul care la prima vedere ar putea să le pară unora ca fiind aproape incredibil, dar el este totuși cât se poate de real, așa cum vom demonstra prin faptele pe care le vom prezenta în cele ce urmează. Acest răspuns este că MAGISTRATUL IONUȚ MATEI NU REPREZINTĂ ÎN REALITATE DECÂT O „ROTIȚĂ” DINTR-UN IMENS ANGRENAJ; EL ESTE UN PION AL UNUI ADEVĂRAT SISTEM TENTACULAR, DE TIP MAFIOT, CARE SUBORDONEAZĂ APROAPE ÎNTREAGA JUSTIȚIE ROMÂNEASCĂ!

Numeroase dovezi ale implicării judecătorului Ionuț Matei într-o rețea de tip mafiot și subordonarea lui obedientă față de anumite sfere oculte ale puterii au fost deja publicate în presă, numeroase ziare prezentând (îndeosebi între anii 2008 și 2011) informații și dovezi clare ce îl legau pe Ionuț Matei de celebrul clan interlop al fraților Cămătaru. Din perspectiva procesului în care era implicat profesorul de yoga Gregorian Bivolaru și care a fost instrumentat de „completul negru” alcătuit din Ionuț Matei (președinte) împreună cu Cristina Rotaru și Ioana Bogdan, aceste informații și dezvăluiri referitoare la legăturile dubioase ale magistratului Ionuț Matei cu clanul Cămătarilor capătă acum o semnificație cu totul nouă. Mai exact, ele sunt de natură să clarifice pentru oricine graba extrem de stranie și la fel de dubioasă cu care acest judecător a vrut, sfidând flagrant legea și codul de procedură penală, să-l vadă cât mai repede condamnat pe Gregorian Bivolaru.

Pentru ca toate aceste aspecte să fie cât mai coerente și pentru a clarifica inclusiv decizia bizară de la termenul din 6 iunie 2013 (decizie prin care„completul negru”, într-un deplorabil „exces de zel”, a hotărât să îi încalce lui Gregorian Bivolaru până și dreptul elementar de a se putea apăra în mod direct) este necesar să oferim un scurt rezumat al elementelor care îl incriminează pe judecătorul Ionuț Matei și evidențiază afacerile sale tenebroase cu frații Cămătaru.

Așa cum au semnalat foarte multe ziare la vremea respectivă – îndeosebi România Liberă, care în anul 2008 a realizat o anchetă foarte amplă în această direcție – judecătorul Ionuț Matei a făcut parte din completul care a redus pedeapsa lui Ion Balint, zis și Nuțu Cămătaru, de la 9 ani de închisoare la doar doi ani, șapte luni și 17 zile (durată care a fost calculată în așa fel încât ea să corespundă exact cu cât îi trebuia lui Cămătaru pentru a intra din nou la Comisia de eliberări condiționate!). Această decizie a șocat atunci pe toată lumea, pentru că infractorii recidiviști (cum era și cazul lui Nuțu Cămătaru) care au în biografie pedepse mai mari de 5 ani de închisoare primesc întotdeauna, la contopiri, sporuri mai mari de un an de închisoare.

Și totuși, la data de 07.02.2007, Curtea de Apel București, avându-l ca președinte de instanță pe Ionuț Matei, a admis apelul inculpatului Nuțu Cămătaru și i-a redus acestuia pedeapsa de la 9 ani de închisoare la doar 2 ani, 7 luni și 17 zile, după care a constatat că pedeapsa fusese deja executată în întregime (în timpul arestului lui Cămătaru) și a dispus punerea în libertate a acestuia, ba chiar mai mult decât atât: instanța a respins orice despăgubiri pentru victimele (dovedite!) ale lui Cămătaru și a dispus și scoaterea de sub sechestru a tuturor bunurilor acestuia. Este foarte important de precizat aici faptul (menționat, firește, și de presă) că pentru a face această „scamatorie” juridică, Ionuț Matei a comis o flagrantă nelegalitate: el a scăzut din pedeapsa lui Cămătaru o arestare preventivă pe care acesta o efectuase... într-un alt dosar penal! Și, mai mult decât atât, acea arestare preventivă fusese deja scăzută din pedeapsa anterioară, deci Ionuț Matei, cu bună știință, i-a scăzut DE DOUĂ ORI lui Nuțu Cămătaru intervalul de timp pe care acesta îl petrecuse în arestul preventiv!

Acea decizie de reducere a pedepsei pentru Nuțu Cămătaru, care a fost dată de instanța prezidată de judecătorul Ionuț Matei, a fost menținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin instanța prezidată de judecătoarea Mădălina Buță. În legătură cu aceasta, este foarte semnificativ faptul că, după avansarea sa ca judecător la Curtea Supremă, Ionuț Matei și Mădălina Buță au făcut amândoi parte „ca din întâmplare” din completul de judecată care a decis, într-un alt dosar penal (și anulând, întocmai ca în cazul lui Gregorian Bivolaru, deciziile corecte a două instanțe precedente), ca Nuțu Cămătaru să aibă câștig de cauză, așa cum vom detalia puțin mai departe.

Revenind acum la decizia de reducere a pedepsei lui Nuțu Cămătaru, încă și mai grav a fost faptul că Ionuț Matei a ajuns la acest cuantum al pedepsei numai după ce a înlăturat mai multe probe administrate împotriva lui Cămătaru (anularea interceptărilor convorbirilor telefonice, acestea fiind probele de bază ale dosarului!), deși aceste probe fuseseră considerate legale de către Curtea Constituţională! Cu alte cuvinte, acest magistrat a sfidat cu impertinență însăși Curtea Constituțională, numai ca să-l scoată din închisoare pe Nuțu Cămătaru!!!

Din cauza acestor decizii mai mult decât dubioase, Ionuț Matei a fost anchetat, în anul 2008, de către Consiliul Superior al Magistraturii. Și totuși, în loc sa fie pedepsit pentru că nu a respectat o decizie a Curții Constituționale (decizie care funcționează ca text de lege obligatoriu), Ionuț Matei... a fost promovat (!!!) în noiembrie 2007 la Înalta Curte de Casație și Justiție! Ulterior (în 2011), Ionuț Matei a fost desemnat membru în colegiul de conducere al ÎCCJ.

Desigur că în fața acestor fapte (ce pot fi cu ușurință verificate, deoarece ele au fost publicate în multe ziare din România) apare o întrebarea firească: oare nimeni nu a sesizat ilegalitățile comise de Ionuț Matei în dosarul Cămătarilor? Iar o altă întrebare de un elementar bun simț este: cum de acest judecător, în loc să fie sancționat de Consiliul Superior al Magistraturii pentru aceste uluitoare nelegalități, a fost, dimpotrivă, recompensat cu multă generozitate? Explicația acestor aspecte bizare va reieși pe măsură ce vom prezenta contextul în care ele se înscriu și astfel vor putea fi cu ușurință înțelese. 

Pentru a scăpa de condamnarea la 9 ani de închisoare, Nuțu Cămătaru a dat mită în valoare totală de peste 2,5 milioane de euro, au precizat anumite surse judiciare citate de ziarul „România liberă”. Tot „România liberă” a mai publicat și unele extrase foarte semnificative din convorbirile telefonice purtate de membrii clanului Cămătarilor chiar din penitenciare (deși acest lucru este ilegal!), convorbiri din care rezultă foarte clar modul în care Nuțu Cămătaru a dat banii respectivi ca mită pentru eliberările sale și ale apropiaților săi.

Din transcrierile unora dintre aceste convorbiri telefonice reiese că temutul lider interlop Ion Balint, alias Nuțu Cămătaru, își coordona „afacerile” din Penitenciarul Jilava. Pe lângă extorcări de bani, șantaje sau răzbunări, din convorbiri a mai rezultat faptul că Nuțu Cămătaru ținea legătura cu anumite persoane influente prin care el spera să se elibereze cât mai repede. Or, este foarte semnificativ pentru implicarea judecătorului Ionuț Matei în rețeaua mafiotă a lui Cămătaru, că într-una dintre convorbiri Nutu Cămătaru afirma că a fost anunțat de fratele sau, Sile (care era deținut într-un alt penitenciar), de faptul că va fi eliberat în curând (această convorbire a avut loc doar cu puțin timp înainte de decizia foarte suspectă a judecătorului Ionuț Matei de a-i reduce pedeapsa lui Cămătaru exact la perioada pe care el deja o petrecuse în arest!).

Mita plătită de clanul Cămătarilor pentru această eliberare a fost, după cum am arătat, de peste 2,5 milioane de euro, iar din discuțiile dintre frații Cămătaru a reieșit că suma cea mai mare urma să fie încasată de un magistrat ce era numit de ei, codificat, „Ion Bot”, magistrat care nu este altul – potrivit unor surse din interior care au fost citate și de către presă – decât judecătorul Ionuț Matei!!!

Pentru a elimina orice confuzii, este important să precizăm aici că unele dintre ziarele care au redat aceste convorbiri telefonice ilegale dintre frații Cămătaru, ce se aflau atunci în penitenciare diferite, asociază în mod greșit numele „Ion Bot” cu generalul de poliție Bot. Aceasta este însă o eroare flagrantă, în primul rând pentru că pe generalul respectiv îl cheamă Mircea și nu Ion – aspect pe care interlopii cu siguranță că îl cunoșteau foarte bine și ar fi fost imposibil ca ei să facă de fiecare dată o astfel de confuzie. În al doilea rând, generalul Mircea Bot nu avea la acea dată niciun rol în situația Cămătarilor, și oricum, nu el, ci judecătorul Ionuț Matei era cel care ar fi avut puterea de a le oferi acestora eliberarea condiționată din închisoare.

Acest aspect (faptul că „Ion Bot” era în realitate Ionuț Matei) este confirmat și de o altă convorbire, datând din 29 noiembrie 2007 (care a fost publicată tot în „România liberă”), în care frații Sile și Nuțu Cămătaru discută despre Ionuț Matei (numindu-l de această dată ca atare, necodificat), lăudându-l și punându-și mari speranțe în el, deoarece judecătorul ar fi fost introdus în respectivul proces „PRINTR-O ȘUSTĂ” (adică printr-un aranjament de culise ce fusese făcut tocmai cu scopul de a introduce un judecător corupt și șantajabil care să dea sentința dorită de clanul Cămătarilor și „prietenii” extrem de influenți ai acestora):

„Sile: Oricum, nu cred că ne judecă pe 4. Nuțu: De ce? Sile: Păi, cică președintele completului e Matei Ionuț și Matei Ionuț nu are cum să ne judece pe noi. Nuțu: Și dacă ne judecă, el se abține la pronunțare, mai sunt ăilalți doi, care-i problema? Sile: Păi, nu merge. Nuțu: De ce? Sile: Păi n-are cum, că în mod normal trebuie prinși la pronunțare. Dacă era voie cu doi, ne judeca doi. Nuțu: Nu știu, dar e foarte încurcat, EL E CU ȘUSTA BĂGAT ACOLO [s.n.]. Adică dosarul e foarte încurcat, el e singurul care-l știe, d’aia l-au băgat ăștia, ai înțeles? Îți spun eu, că pe voi de 4 ani trebuia să vă pună pe liber. Ai înțeles? Sile: Deci, tot ce am auzit eu s-a adeverit. Când i-am zis lui Costea [un avocat] că o să fie Ionuț Matei, așa a fost. Nuțu: Și asa a fost, a venit Ionuț Matei.”  

Iată deci că legăturile lui Ionuț Matei cu „caracatița” sistemului mafiot tentacular multiramificat (și din care clanul Cămătarilor constituie numai o singură „ramură”!) sunt cât se poate de reale și de evidente, ele fiind dezvăluite de multe publicații din România. Cu toate acestea, așa cum am arătat anterior, Ionuț Matei nu numai că nu a fost pedepsit pentru faptele sale ilegale și pentru deciziile sale părtinitoare, ci a fost în mod constant promovat! Aceasta dovedește din plin faptul că justiția „la vârf” din România este aproape în întregime controlată de anumite structuri oculte de tip mafiot, care au suficiente pârghii pentru a-i determina pe mulți judecători să ia deciziile pe care ele (aceste structuri oculte) le doresc. Iar aceste structuri ale puterii care, printre altele, doreau cu o uriașă îndârjire condamnarea lui Gregorian Bivolaru, nu au făcut în cazul acestuia decât să-i ordone lui Ionuț Matei (pe care este evident că „îl au la mână”, datorită faptului că ele cunosc foarte bine ceea ce acesta a făcut în trecut, el fiind deci extrem de șantajabil) să finalizeze odată procesul și să-l condamne pe Gregorian Bivolaru!

Dar implicarea lui Ionuț Matei în subordonarea actului de justiție față de sistemul multi-tentacular mafiot, precum și afacerile sale foarte dubioase cu clanul Cămătarilor nu s-a oprit doar la reducerea pedepsei lui Nuțu Cămătaru. Tot el a fost și cel care a judecat și a dat o sentință favorabilă acestuia în procesul în care Nuțu Cămătaru l-a intentat aprodului Mihai Duță Keppler și lui Dănuț Udilă, pe care i-a acuzat de înșelăciune întrucât, afirmă Cămătaru în plângerea sa penală, el le-ar fi dat acestora 55.000 de dolari pentru a amâna intrarea în pușcărie a fratelui sau, Sile (care era la vremea aceea urmărit general și condamnat la doi ani de închisoare cu executare), iar respectivii nu s-ar fi ținut de cuvânt.

Deși plângerea lui Nuțu Cămătaru a fost respinsă de două instanțe (Tribunalul București și Curtea de Apel București, care i-au achitat pe învinuiții Udilă și Keppler), decizia finală, care a fost luată de instanța supremă de la ÎCCJ ȘI CARE A FOST PREZIDATĂ DE IONUȚ MATEI, A ANULAT DECIZIILE CELOR DOUĂ INSTANȚE INFERIOARE ȘI A FOST ÎN FAVOAREA LUI NUȚU CĂMĂTARU, CONDAMNÂNDU-I PE CEI DOI ÎNVINUIȚI!

Judecătorul Ionuț Matei a desființat „dintr-un foc” achitările anterioare ale învinuiților, le-a schimbat încadrarea juridică în trafic de influență și i-a condamnat pe Klepper și Udilă la câte cinci ani de închisoare cu executare. De asemenea, el a dispus și confiscarea de la cei doi condamnați a sumei de 5.000 de dolari, la această sumă considerând că se ridică prejudiciul final (aceasta fiind suma pe care Klepper a recunoscut că i-a plătit-o unui avocat pentru a-l apăra pe Sile Cămătaru). Restul, de 50.000 de dolari, a fost recuperat integral chiar de către Nuțu Cămătaru!

Am putea deja să spunem că toate aceste fapte sunt incredibile dar adevărate, însă aceasta nu este tot: instanța prezidată de Ionuț Matei nici măcar nu și-a motivat decizia de condamnare a celor denunțați de Nuțu Cămătaru!

Lidia Bărbulescu, președintele de atunci al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a declarat (imediat după aflarea deciziei respective) că Ionuț Matei nici măcar nu ar fi trebuit să judece plângerea presupusei victime Ion Balint (Nuțu Cămătaru), deoarece tot el, ca președinte de instanță, prin desființarea probelor considerate perfect legale de Curtea Constituțională (interceptările telefonice la care ne-am referit anterior, care erau piesele de bază ale dosarului), l-a achitat pe acesta de multiple infracțiuni grave, i-a redus pedeapsa de la 9 ani de închisoare la numai 2 ani, 7 luni și 17 zile, pe care le-a considerat executate, și a dispus eliberarea imediată a acestuia. CSM a declanșat atunci anchetarea lui Ionuț Matei, însă rezultatul acestei anchete a fost, după cum am arătat, că magistratul a fost... avansat în funcție! Este evident că această avansare a fost consecința obedienței lui totale față de „păpușarii” săi din umbră.

Pentru a avea o imagine și mai cuprinzătoare cu privire la amploarea corupției din cadrul justiției românești (deoarece, așa cum am subliniat încă de la început, judecătorul Ionuț Matei nu este decât un pion al acestui sistem, o simplă „rotiță” într-un imens angrenaj mafiot), este important să menționăm aici câteva pasaje foarte semnificative în acest sens din interviul realizat de reporterii de la „România liberă” cu Mihai Duță Keppler în momentul în care, după ce fusese condamnat de Ionuț Matei și fiind fugit din țară, acesta era dat în urmărire generală. Fost agent procedural la Tribunalul București, Keppler a relatat pe larg despre modul în care el plasa judecătorilor bani ca să obțină, în schimb, eliberări din arest, suspendări de pedepse sau achitări, el numindu-l pe Ionuț Matei (și subliniind aceasta de mai multe ori în cadrul interviului respectiv): „prietenul lui Nuțu Cămătaru”.

„Pe mulți [judecători] i-am îmbogățit”, a declarat el. „Pot da și nume dacă mi se acordă protecție. Eu am fost condamnat de Ionuț Matei, PRIETENUL LUI NUȚU CĂMĂTARU [s.n.]. Aș vrea să mă predau, dar oamenii lui Nuțu din pușcării mă omoară imediat ce voi fi încarcerat. Dacă doamna Lidia Bărbulescu, președinta CSM, sau DNA-ul îmi asigură protecție în pușcărie, eu vin și le spun tot. Le spun cum dădeam banii judecătorilor și cui dădeam banii și apoi cum stăteam cu sufletul la gură până se pronunța eliberarea sau achitarea infractorilor care îmi dădeau banii. E vorba de mii de dolari pentru amânări și suspendări, iar achitările depășeau 50.000 de dolari la instanțele inferioare și creșteau în progresie până la cele superioare, unde se dădeau sute de mii de dolari. De câteva ori judecătorii au luat banii pentru amânări și pe urmă nu au mai recunoscut, iar țiganii au venit peste mine și mi-au luat casa ca să-și recupereze banii.”

În acest climat de corupție generalizată, cronică, a justiției românești, nici nu mai apare atât de extraordinar faptul că, deși în regulamentul penitenciarelor sunt interzise deținerea și folosirea telefoanelor mobile, există la dosarul lui Nuțu Cămătaru circa 1000 de pagini de transcrieri ale multor convorbiri telefonice, care au fost interceptate cu mandat legal și din care rezultă că, în perioada încarcerării sale la Penitenciarul Jilava, acesta și-a coordonat afacerile infracționale prin telefonul mobil.

Din aceste convorbiri telefonice rezultă că interlopul i-a mituit pe cei responsabili, pentru a obține calificativul de deținut-model, și că și-a aranjat și eliberarea condiționată, cu concursul și sprijinul „generos” al magistratului Matei Ionuț (prin acea „șustă” ce a constat din introducerea mai mult decât suspectă a lui Ionuț Matei în momentul judecării dosarului său). Este de asemeni foarte elocvent în confirmarea acestor aspecte și faptul că, deși la rubrica „starea de sănătate” de pe caracterizarea sa de deținut-model s-au înscris „afecțiuni cronice”, Nuțu Cămătaru a participat la diverse competiții sportive și a organizat campionate de fotbal și de tenis! În ciuda tuturor semnalelor de la organele de cercetare penală, potrivit „evaluărilor” penitenciarului Jilava, Nuțu Cămătaru „a avut un comportament corespunzător, a avut atitudine cuviincioasă și serioasă” etc. Pentru „seriozitatea” sa el a fost recompensat de conducerea penitenciarului de opt ori cu suplimentarea dreptului la pachet sau vizită, a primit premii în obiecte, a beneficiat de un regim semideschis (i se permitea să-și părăsească celula oricând voia el și să circule liber prin întreaga închisoare), deși în tot acest timp in

La fel, tot din interceptări rezultă foarte clar faptul că Nuțu era anunțat de gardieni atunci când se făceau perchezițiile corporale, pentru a nu se găsi asupra lui telefonul mobil, ceea ce ar fi atras automat imposibilitatea eliberării sale condiționate. Pe lângă aceste probe, la dosarul de la Tribunalul București au fost depuse zeci de pagini cu declarații ale martorilor care au fost amenințați de către membrii clanului Cămătaru fie cu moartea, fie cu violarea nevestelor și a copiilor, sau cărora li s-a spus că rămân fără case dacă nu-și schimbă declarațiile în favoarea clanului Cămătaru. Iar cel mai grav este că majoritatea acestor amenințări au fost lansate chiar în sălile de judecată, sub urechile și privirile indulgente sau nepăsătoare ale judecătorilor și procurorilor! Spre exemplu, mama fraților Cămătaru i-a spus unui martor: „Pot să-ți bag două cuțite în spate și să-ți tai beregata chiar aici în sală”, altui martor i-a spus că va fi înțepat cu un ac infectat cu virusul HIV, un alt martor a fost amenințat (în ședința de judecată de la Curtea Constituțională!) că i se va lua casa și i se vor omorî copiii dacă nu-și schimbă declarațiile etc. Toate aceste probe și multe altele similare ar fi trebuit să-i convingă pe judecători că eliberarea condiționată a lui Nuțu Cămătaru îi poate determina pe martori să-și schimbe declarațiile, atât în dosarele aflate pe rolul judecății, cât și în alte dosare în care procurorii fac anchete penale.

Cu toate acestea, în mod absolut sfidător pentru adevăr (precum și pentru siguranța tuturor acelor oameni care depuseseră plângeri împotriva Cămătarilor), comisia de eliberări condiționate din Penitenciarul Jilava l-a evaluat pe Nuțu Cămătaru ca fiind un deținut-model! Iar un alt judecător corupt, Emil Făget (de la Judecătoria sectorului 4) a considerat că nu contează nici că Nuțu Cămătaru este recidivist și nici că este cercetat penal pentru numeroase alte fapte de crimă organizată, ci doar că „a mai existat un precedent” care l-a favorizat pe Cămătaru, acest precedent nefiind altul decât decizia dată de judecătorul Ionuț Matei de la Curtea de Apel București, atunci când, așa cum am arătat, a anulat, într-un alt dosar al lui Nuțu Cămătaru, până și probele de interceptări de convorbiri telefonice ce fuseseră făcute cu mandat de la judecător, validitatea și legalitatea lor fiind apoi consfințite și de Curtea Constituțională!

Mai mult decât atât, tot în timpul detenției sale, Nuțu Cămătaru a lansat numeroase amenințări la adresa magistratului Luiza Moțeanu, președintele Comisiei de eliberări condiționate de la Penitenciarul Jilava, după cum menționează mai mulți membri ai Direcției pentru Prevenirea Criminalității din Mediul Penitenciar – serviciul secret al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Această judecătoare integră (rara avis – pasăre rară pentru justiția românească!) „trebuia aranjată” pentru că ea s-a opus de fiecare dată (ea singură împotriva tuturor) eliberării condiționate a lui Nuțu Cămătaru. Ea a dovedit de fiecare dată, cu probe zdrobitoare, că deținutul reprezintă un pericol social deoarece amenință, șantajează și ordonă tâlhării din pușcărie.

Ca urmare a demersurilor acestei judecătoare, comisia a fost nevoită să respingă eliberarea condiționată, dar nu pentru convorbirile telefonice ale lui Nuțu făcute din închisoare, ci... pentru că asupra acestuia s-ar fi găsit o bancnotă de 1 leu (regulamentul le interzice condamnaților deținerea de bani)! Această motivație s-a dovedit însă ulterior a fi fost o abilă stratagemă a „prietenilor” lui Cămătaru, pentru că imediat după aceea, Nuțu Cămătaru a făcut plângere la Judecătoria Sectorului 4 împotriva refuzului comisiei de a-l elibera condiționat iar judecătorul Făget, care a scris aproape două pagini de argumente în favoarea „deținutului-model” Nuțu Cămătaru, a decis că deținerea de bani de către condamnat (faptă interzisa de lege) este „atât de benignă încât este greu a i se da vreo relevanță din perspectiva eliberării condiționate”. Iar în ceea ce privește documentul din care rezulta că Nuțu vorbea din pușcărie la telefonul mobil, judecătorul Făget a apreciat că aceasta „nu poate fi considerat probă”, ea nefiind decât „o simplă afirmație din adresa DIICOT”!!! Ulterior, bazându-se, după cum am arătat, pe precedentul creat de decizia „prietenului lui Cămătaru, judecătorul Ionuț Matei”, pe care îl și citează în motivarea deciziei sale, Făget l-a eliberat condiționat pe interlop.

Se poate vedea acum că toată manevra de „extragere” a lui Nuțu Cămătaru din închisoare a fost gândită cu multă minuțiozitate, în fiecare detaliu, după care ea a fost pusă în aplicare pas cu pas. Iar rolul decisiv (rolul-cheie, am putea spune) în această operațiune a „prietenilor” temutului interlop l-a avut judecătorul Ionuț Matei (care a și fost introdus, printr-o altă manevră de culise, în respectivul complet de judecată), deoarece „scamatoria” sa juridică i-a permis lui Cămătaru solicitarea imediată a eliberării condiționate, eliberare care a fost prompt aprobată și motivată, așa cum am precizat, de „precedentul” ce fusese creat tocmai prin decizia lui Ionuț Matei de reducere a pedepsei acestuia la exact perioada în care Cămătaru se aflase în arest! Întregul „spectacol” a avut așadar doi „actori” (rolul principal fiindu-i atribuit lui Ionuț Matei, un rol secundar dar îndeajuns de important revenindu-i judecătorului Emil Făget) și mai multe personaje care au acționat însă numai în culisele acestui lamentabil „show” al justiției românești. 

Treptat, au ieșit la lumină și alte persoane sus-puse (în afara judecătorului Ionuț Matei) cu care Nuțu Cămătaru (care era considerat de procurori a fi cel mai periculos mafiot român) avea legături sau pe care îi șantaja ori îi avea la mână cu diferite lucruri. După cum a declarat chiar un apropiat al lui Nuțu Cămătaru, interlopul a dat sume mari de bani multor politicieni, printre aceștia numărându-se și celebrul Gigi Becali, care îl considera pe mafiot „prietenul lui” (iar Cămătaru vorbea, la rândul lui, frumos despre Becali, despre care spunea că a fost „unul dintre apropiații care nu l-au vândut”).

Pe lista politicienilor cu care Cămătaru a recunoscut în fața procurorilor că avea relații foarte strânse mai figurează (chiar dacă, oficial, majoritatea au negat acest lucru): Victor Stan (membru PSD, vicepreședinte al CNSLR Frăția și finul fostului ministru al Transporturilor, Miron Mitrea), Viorel Hrebenciuc, chestorul general Nicolae Berechet, chestorul șef Toma Zaharia, chestorul general Virgil Ardelean, senatorul Vasile Duță (membru în Comisia de abuzuri a Senatului României) etc., etc. De asemeni, Cămătaru a mai declarat la un moment dat că „a ajutat și PSD-ul când a avut nevoie de alegeri, când a avut nevoie de voturi”.

Nici nu este de mirare că, având atâția „prieteni” (pe lângă „bunul prieten” Ionuț Matei, care i-a ajutat de fiecare dată, făcând veritabile scamatorii judiciare că să-i facă scăpați!), clanul Cămătarilor a avut la dispoziție numeroase pârghii prin care să influențeze justiția în favoarea lor. Un alt exemplu în această direcție (în afara celor furnizate din abundență de judecătorul Ionuț Matei) este dosarul în care statul român a fost obligat, printr-o hotărâre CEDO, să-i plătească lui Nuţu Cămătaru daune de 3.200 de euro, dintr-un motiv incredibil: actele din ancheta procurorilor au fost „pierdute” între instanţe, iar imediat după aceasta martorii acuzării şi-au schimbat declaraţiile în favoarea interlopului.

Nu trebuie să ne închipuim cumva că ar fi fost vorba de un dosar banal despre niște infracțiuni minore. Rechizitoriul procurorilor în acest dosar, precum şi interceptările telefonice care au ajuns în presă, par a fi extrase dintr-un film de groază plin de scene de o violenţă greu de imaginat. Cu femei luate de pe stradă şi forţate să se prostitueze în promiscuitatea mahalalelor de la periferiile metropolelor europene, cu fete foarte tinere preschimbate cu forţa în dependente de droguri pentru a fi controlate mai uşor, cu bătăi cu bâte, răngi şi cuţite etc.

Era evident, pentru „caracatița” mafiotă care voia să-l scape pe Cămătaru, că ar fi fost extrem de greu până și unui „scamator” ca Ionuț Matei să escamoteze toate aceste fapte și să dea o sentință de nevinovăție. De aceea, s-a ales soluția fabricării unui viciu de procedură, sancționabil totodată și de către CEDO: „pierderea” ca prin miracol a dosarului! Explicația acestei măsuri disperate și, în fond, ridicole, puerile, este foarte simplă: în dosarul respectiv apăreau multe nume sonore de politicieni, de şefi de poliţie, de avocaţi şi de tot felul de alte VIP-uri și reprezentanți ai puterii (toți aceștia făcând parte din „cercul de prieteni” ai Cămătarilor).

Chiar și numai din acest singur caz ne putem face o idee despre amploarea cu care „caracatița” mafiei din România sufocă și aservește aproape în totalitate justiția. Cum să creadă cineva că pur și simplu „dispare”, în mod subit și misterios, un ditamai dosar de câteva mii de pagini, cu puțin timp înainte de finalizarea lui?! Iar după aceasta, toată lumea să se resemneze (cu excepția câtorva procurori, care au muncit aproape 6 ani ca să îl reconstituie... numai pentru a constata apoi că o mare parte dintre infracțiuni fuseseră între timp deja prescrise, că martorii cheie își modificaseră declarațiile în favoarea Cămătarilor etc., deci că în final toată munca lor a fost pentru nimic!). Să ne gândim de pildă, ce s-ar fi petrecut dacă, printr-un alt miracol (dar de această dată cu siguranță că ar fi vorba de un miracol divin!) ar fi dispărut la un moment dat dosarul fabricat politic împotriva școlii de yoga MISA și a lui Gregorian Bivolaru. Ar putea să creadă cineva că, la fel ca în cazul Cămătarilor, toată lumea s-ar fi resemnat și s-ar fi anulat întregul dosar? Suntem absolut siguri că, imediat după o asemenea dispariție ar fi fost declanșată o nouă anchetă și s-ar fi deschis un nou dosar, cu o incredibilă celeritate și cu o mobilizare generală mai mult decât exemplară.

Citiţi a doua parte a acestui articol

Citiți și:
Ionuț Matei - campion al abuzurilor, discriminărilor şi lipsei de bun-simţ (1)
Abuzurile incalificabile din procesul lui Gregorian Bivolaru confirmă decizia autorităţilor suedeze de a-i acorda mentorului MISA statutul de refugiat

yogaesoteric
18 octombrie 2013