Cum arată de fapt mineritul aurului în Noua Zeelandă

Mineritul cu cianuri din Noua Zeelanda e departe de a fi un exemplu pozitiv. Chiar daca RMGC si jurnalistii plimbati in "vizita de documentare" precum Ioan T. Morar (scriitor şi membru fondator al revistei „Academia Caţavencu"), Vlad Macovei (redactor-şef „Evenimentul zilei"), Emil Hurezeanu (preşedintele trustului Realitatea-Caţavencu), Floriana Jucan (directorul revistei „Q Magazine"), jurnalistul Robert Turcescu şi Dragoş ­Nedelcu (membru în Consiliul de Administraţie în trustul Realitatea-Caţavencu) au sustinut contrariul. Adevarul despre mina Martha nu e tocmai roz! Urmariti mini-documentarul de mai jos pentru detalii!

Neo-zeelandezi au ieșit în stradă cu zecile de mii la 1 mai 2010, pentru a protesta împotriva unei propuneri a guvernului de a deschide parcurile naționale și alte zone pitorești exploatărilor miniere. Știrile au estimat 40.000 oameni la marșul din Auckland, cel mai mare oraș al națiunii, în cea mai mare demonstrație publică din Noua Zeelandă în ultimii ani. Într-o țară cu o populație estimată de 4,4 milioane, a fost o coplesitoare afisare a sentimentelor publicului. 
Şi în Noua Zeelandă mineritul este promovat ca o modalitate de a stimula dezvoltarea locală. Cu toate acestea, un studiu realizat pe aproximativ 100 de comunități rurale din Statele Unite între 1970 și 2000, în care cel puțin 20 % din venituri provin din minerit a constatat că acestea stau prost în comparație cu alte zone din mediul rural. Zonele miniere au avut o creștere mai lentă a venitului total, variind, de la 25 % la 60 %, sub media națională a judetelor rurale. Rata șomajului a fost semnificativ mai mare, uneori chiar de trei ori.