Contestatarii exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice, tehnologie extrem de periculoasă prin efectele distrugatoare asupra solului şi apelor freatice, sunt adeseori întâmpinaţi cu replici de genul: "sunteţi vânduţi ruşilor de la Gazprom care vor să depindem energetic de ei". Acestă afirmaţie se dovedeşte a fi însă complet falsă, întrucât cei de Gazprom prin subsidiara NIS vor să înceapă şi ei exploatarea gazelor de şist în România. În plus concurenţa între americani şi ruşi în acest domeniu se dovedeşte a fi o mare gogoriţă după cum demostrează articolul de mai jos în care este prezentată asocierea dintre Gazprom şi compania americană Halliburton pentru extragerea gazelor de şist în Voivodina. În concluzie în spatele mitului „independenţei energetice“ a României şi a alianţei politicieni–petrolişti contra populaţiei se află nu o concurenţă între ruşi şi americani ci o strânsă cooperare în împărţirea prăzii şi distrugerea mediului atât pe teritoriul României cât şi în restul Balcanilor.
La finalul lui 2013 câteva publicații de specialitate titrau
cu litere de-o șchiopă că rușii de la Gazprom în asociere cu firma
americană Halliburton au pus în aplicarea tehnologia fracturării
hidraulice în Voivodina. Această provincie devenită autonomă după
dezmembrarea Iugoslaviei prin intervenția NATO din 1999, a ajuns azi
zonă de explorare și exploatare a gazului de șist. Și asta după ce, pe
18 Ianuarie 2012 guvernul Bulgariei a adoptat un memorandum pe perioadă
nedeterminată împotriva fracturării hidraulice. În paralel România și-a
păstrat o poziție nuanțată privind utilizarea acestei tehnologii. Și
totuși, în ciuda opoziției și a războiului aparent dintre gazul rusesc
și cel de șist, iată cum doi coloși din domeniul energetic și-au plantat
nestingheriți sondele puțin peste granița de Sud-Vest a României, în
Banatul Sârbesc.
|
Semnarea acordului de asociere Halliburton Gazprom |
Înțelegerea dintre Gazprom și Halliburton a fost parafată oficial pe 13
August 2013, de Vadim Yakovlev președintele companiei Gazprom Neft
(divizia petrolieră a Gazprom) și Konstantin Schilin vice-președintele
Halliburton Rusia. Acordul are la bază atât schimbul de experiență și
tehnologie dintre cele două părți dar și proiectele comune legate de
identificarea și explotarea rezervelor naturale de gaz și petrol. Și
astfel, din Decembrie 2013, compania Naftna Industrija Srbije (NIS) din
Novi Sad, capitala Voivodinei a început să utilizeze tehnologia
fracturării hidraulice cu spumă, pe câteva dintre câmpurile sale
petroliere. Compania sârbă este controlată în proporție de 51% de
Gazprom încă din Ianuarie 2008, atunci când procesul de privatizare la
care a participat și grupul românesc Rompetrol s-a finalizat în favoarea
rușilor. Imediat după privatizare NIS Serbia a demarat o campanie de
expansiune în zonă iar în acest moment deține și în România şase
perimetre petrolifere, în județele Bihor și Timiș.
Diplomații americani îngrijorați de legăturile serviciilor secrete ruse cu Gazprom
Conform cablogramelor publicate în 2011 de organizația
non-guvernamentală WikiLeaks, diplomații oocidentali se temeau de
controlul Serviciului Federal de Securitate al Rusiei asupra alimentării
cu gaz a Europei. Una dintre cablogramele publicate prezintă detaliile
unei discuții confidențiale dintre secretarul britanic de stat pentru
mediul de afaceri John Hutton și Jeff Kupfer secretarul american adjunct
al Energiei.
Hutton, laburist, devenit membru al Camerei Lorzilor, susținea că:
“Uniunea Europeană vorbește pe mai multe voci atunci când vine vorba de
energie, deoarece fiecare țară s-a confruntat separat cu probleme de
aprovizionare. Acesta a mai subliniat dependența europeană tot mai mare
de gazul rusesc și faptul că, o mare parte din bord-ul de conducere al
Gazprom este fostul Serviciu Federal de Securitate (FSB).” Cu alte
cuvinte serviciile secrete ruse controlează Gazprom și implicit
securitatea energetică a Europei, situație considerată critică de
diplomatul britanic în discuțiile purtate cu partenerul american.
Dar cine controlează Halliburton ?
Dacă legat de Gazprom s-au scris vrute și nevrute, presa românescă uită
să analizeze și istoricul Halliburton, probabil în virtutea
parteneriatului strategic de pe axa București-Londra-Washington. Două
explicații relevante în acest sens ne sunt oferite pe tavă de
producătorul american de documentare Michael Moore și de autoarea
canadiană Naomi Klein.
|
Reprezentantii Gazprom si Halliburton la semnarea asocierii |
Halliburton și familia Bush
În anul 1997, atunci când fostul președinte american George W. Bush
ocupa funcția de guvernator al statului Texas, relațiile dintre
reprezentanții Afganistanului și Statele Unite erau de-a dreptul
extraordinare. Evident că situația s-a schimbat după evenimentele
petrecute pe 11 Septembrie 2001, însă în ’97 arăta cu totul diferit. În
documentarul “Fahrenheit 911” producătorul Michael Moore explică cum o
delegație din Afganistan a zburat atunci spre Houston pentru o întâlnire
cu conducerea companiei americane Unocal, în vederea construirii unei
conducte energetice care să transporte gazul natural de la Marea Caspică
până în Afganistan (cu tranzitarea Turkmenistanului). În aceeași zi s-a
semnat contractul cu Unocal iar firma contractată să se ocupe de partea
de forare pentru acest proiect a fost Halliburton – condusă la momentul
respectiv de Dick Cheney. După ce G.W.Bush a fost ales președinte al
SUA, l-a numit pe Cheney șef peste departamentul american al apărării
(Secretary of Defense).
Relațiile companiei Halliburton cu oficialii de la Casa Albă sunt însă
cu mult mai strânse. După semnarea contractului cu afganii, în 1998,
Halliburton a fuzionat cu Dresser Industries – companie condusă anterior
de Bush tatăl, fost director al Central Intelligence Agency (CIA).
Halliburton “răsplătită” cu 20 de miliarde de dolari în Irak
În octombrie 2008, în mijlocul celei mai mari crize financiare din
1929 până azi, Naomi Klein prezentă la Universitatea din Chicago a
vorbit despre doctrina Milton Friedman a “terapiilor economice de șoc”.
Autoarea susține că foarte multe măsuri implementate de Casa Albă în
ultimii 20 de ani, ce au condus la actuala criză economică au fost
inspirate din ideile economistului statistician Milton Friedman: “Ceea
ce vreau să susţin aici este că… haosul economic pe care îl vedem chiar
acum pe Wall Street şi pe Main Street, şi în Washington, se datorează
desigur, multor factori, dar printre aceştia se găsesc ideile lui Milton
Friedman.”
Vorbind despre noile politici economice implementate de SUA, canadianca
amintește printre altele și de proiectul de democratizare a Irak-ului,
vorbind despre un plan Marshall făcut pe dos: “În timp ce Planul
Marshall avea intenţia de a stimula industriile europene, banii din SUA
către Irak au fost cheltuiţi pe corporaţiile americane. Dacă locurile de
muncă au ajuns la irakieni, au ajuns la capătul unei serii de
subcontractanţii. Bearing Point a fost răsplătită cu contracte în
valoare de 240 de milioane de dolari pentru construirea unui sistem de
piaţă, Creative Associates au primit contracte în valoare de 100 de
milioane de dolari pentru a elaborarea curriculumului şi tipărirea de
noi manuale pentru noul sistem educațional, RTI International cu sediul
în North Carolina, a primit contracte în valoare de 466 de milioane de
dolari pentru consultanţă în implementarea democraţiei în Irak și
Halliburton a fost răsplătită cu 20 de miliarde de dolari în contracte
irakiene plus-valoare.”
Din Irak în Voivodina, de la FSB la CIA
Sursele și informațiile menționate sunt evident credibile, mai ales
în contextul în care se află în prezent România, trecută tot printr-o
terapie de șoc în ultimii 5 ani. Friedman era membru al unui grup numit
Societatea Mont Pèlerin, condusă de economistul austriac Friederich von
Hayek. Ei credeau că dacă guvernul încetează să mai ofere servicii şi să
mai reglementeze pieţele, atunci economia se va corecta de la sine. În
anii ’50, ideile celor doi n-au fost luate în considerare dar pe
parcursul ultimilor 30 de ani au devenit doctrinele economice dominante.
După aplicarea “tezei șocului”, în Romania au apărut ca soluțiile
salvatoare “independența energetică bazată pe gaze de șist” și
relansarea economică prin “împrumuturi ieftine”. Companiile americane
s-au năpustit asupra ogoarelor căutând locul potrivit pentru deschiderea
unor exploatări, în timp ce despre opozanții fracturării hidraulice s-a
spus că sunt finanțați de rușii de la Gazprom. Cu toate acestea,
exemplul parteneriatului ruso-american din Voivodina demontează încă o
dată orice conspirație. În timp ce englezii se plâng că FSB-ul rușilor
controlează piața europeană a gazului, americanii de la Halliburton se
pot lăuda cu un important portofoliu din care fac parte foști președinți
și directori de servicii secrete.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu