CEDO a obligat Romania sa plateasca daune unei tinere internate ilegal la Spitalul de Psihiatrie Sapoca pentru a nu merge la cursurile Scolii spirituale de yoga MISA
Abuzurile realizate impotriva practicantilor de yoga din Romania sunt in sfarsit pedepsite dar nu de catre justitia din Romania ci la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
INTERNATA CU FORTA PENTRU A NU SE MARITA CU UN ADEPT MISA - CEDO a obligat Romania sa plateasca daune unei tinere internate ilegal la Spitalul de Psihiatrie Sapoca pentru a nu merge la sedintele MISA. Dana Atudorei a acuzat procurorii de la PJ Barlad de abuz in serviciu, dupa ce acestia ar fi musamalizat plangerea impotriva familiei si autoritatilor care au internat-o abuziv. Procurorii PICCJ Elena Sandu si Marius Iacob le-au dat NUP colegilor din Barlad, solutie mentinuta de ICCJ (Hotararea)
Romania a pierdut la Curtea Europeana a Drepturilor Omului procesul cu Dana Ruxanda Atudorei (foto),
tanara pe care parintii, in complicitate cu reprezentanti ai
autoritatilor statului, au internat-o cu forta la Spitalul de Psihiatrie
din Sapoca, pentru a o impiedica sa frecventeze cursurile MISA si sa se
marite cu un adept al Miscarii pentru Integrare Spirituala in Absolut, a
lui Gregorian Bivolaru. Comis in urma cu 10 ani, intr-o perioada in
care aversiunea la adresa MISA atinsese cote paroxistice, abuzul a fost
astazi confirmat la Strasbourg, CEDO obligand statul roman sa ii
plateasca Ruxandei Atudorei, absolventa a Facultatii de Drept, daune
morale de 15.600 euro. Prin hotararea pronuntata, marti 16 septembrie
2014, in Camera de 7 judecatori, Curtea a stabilit ca
in cauza Atudorei vs. Romania, in care tanara a fost reprezentata de
avocata Adina Solomon din Baroul Bucuresti, au fost incalcate doua
drepturi fundamentale garantate de Conventie: dreptul la libertate si la siguranta (Art. 5 paragraful 1) si dreptul la respectarea vietii private si de familie (Art. 8).
Art. 5 - Dreptul la libertate si la siguranta
"1.
Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu
poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si
potrivit cailor legale: (...)
e.
daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa
transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui
toxicoman sau a unui vagabond".
Art. 8 - Dreptul la respectarea vietii private si de familie
"1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2.
Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui
drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si
constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru
securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii,
apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a
moralei, a drepturilor si a libertatilor altora".
CEDO:
"I-a fost administrat tratament in absenta consimtamantului, intr-un
spital de psihiatrie de stat, unde asupra ei a fost exercitat un control
complet si efectiv... Guvernul nu a contestat faptul ca i-au fost
administrate Leponex si alte medicamente neuroleptice in timpul
spitalizarii"
Dana
Ruxanda Atudorei (30 ani) s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor
Omului, la 10 octombrie 2008, dupa ce a epuizat si ultima din
numeroasele actiuni intreprinse ani de zile in justitia romaneasca
pentru a obtine o solutie echitabila in raport cu abuzul la care a fost
supusa de propria familie, in special de mama sa, si de autoritati.
Reprezentata de avocata Adina Solomon,
din Baroul Bucuresti, tanara a reclamat la CEDO nu mai putin de sase
incalcari ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale (Art. 3, Art. 5, Art. 8, Art. 9, Art. 12 si
Art. 14) si a pretins daune morale de 92.000 euro.
Cu o singura exceptie - Art. 3 din Conventie, referitor la interzicerea
torturii si a tratamentelor inumane sau degradante -, CEDO a declarat
admisibile toate capetele de cerere.
In esenta, tanara a invocat ca a fost privata de libertate de
propriii parinti, cu sprijinul unor medici si politisti, in scopul de a
o impiedica sa urmeze cursuri de yoga si de a se marita cu un membru al
MISA, cu care de altfel s-a si casatorit, insa numai dupa ce a reusit
sa scape de represiunea familiei, fugind de acasa. CEDO a
retinut ca, in perioada 3 februarie – 1 aprilie 2005, Ruxanda a fost
internata fara voia ei, in mod "ilegal", la Spitalul de Psihiatrie si
pentru Masuri de Siguranta Sapoca - Sectia Nifon, catalogand aceasta
masura drept o incalcare a Art. 5 paragraful 1 din Conventie.
In acelasi timp, Curtea a stabilit ca, in cele opt saptamani de
spitalizare fortata, tanara a fost supusa la tratament medical fara a-si
da consimtamantul. Iata cum au motivat cei 7 judecatori CEDO, printre
care si Iulia Antoanella Motoc, aceasta incalcare a dreptului la viata
privata, in sensul Art. 8 din Conventie:
"Reclamantei
i-a fost administrat tratament in absenta consimtamantului direct sau
indirect, intr-un spital de psihiatrie de stat, unde asupra ei a fost
exercitat un control complet si efectiv.
Prin urmare, Curtea considera ca a existat o ingerinta a unei
autoritati publice in dreptul reclamantei la viata privata. Un astfel de
amestec incalca Art. 8 din Conventie, cu exceptia cazului in care se
produce in concordanta cu legea, respectiv, vizeaza unul dintre cazurile
lgitime mentionate la paragraful 2 al acestui articol, putand fi
considerat 'necesar intr-o societate democratica' in vederea realizarii
acestui obiectiv. In raport cu acestea, Curtea noteaza ca potrivit Legii
nr. 487/2002, medicul psihiatru poate aplica tratament reclamantei
numai dupa ce in prealabil obtine de la aceasta un consimtamant valabil.
Medicul psihiatru poate institui tratamentul fara acest consimtamant
numai in cazul in care absenta tratamentului ar cauza inevitabil o
vatamare pentru reclamanta sau pentru alte persoane ori in situatia in
care aceasta nu are capacitatea psihica de a intelege boala de care
sufera si necesitatea initierii tratamentului. Chiar si in aceste
situatii, ar fi fost necesar ca actiunea medicului psihiatru sa fie
supusa controlului unei comisii de revizie a procedurii. Curtea
noteaza ca medicul psihiatru a actionat in absenta unui consimtamant
valabil al reclamantei. In plus, nu exista nicio proba la dosar, iar
Guvernul a esuat in a demonstra, ca medicul psihiatru a supus unei
comisii de revizie a procedurii decizia sa de a initia tratamentul.
Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca ingerinta in cauza
nu a fost 'in conformitate cu legea'.
Aceasta constatare este suficienta Curtii pentru a retine ca a existat o
incalcare a Art. 8 din Conventie. Asadar, nu mai este necesar a examina
in ce masura ingerinta in cauza a urmarit un 'scop legitim' sau daca a
fost 'necesara intr-o societate democratica' pentru realizarea
obiectivului" (vezi
paragrafele 161 si urm. din Hotararea CEDO atasata la finalul
articolului). De asemenea, CEDO face trimiteri si la tratamentul
medicamentos administrat tinerei in mod arbitrar: "Curtea
noteaza ca atat timp cat Guvernul nu a contestat faptul ca reclamantei
i-au fost administrate Leponex si alte medicamente neuroleptice in
timpul spitalizarii..." (vezi paragraful 179 din Hotarare).
Avocata
Alina Solomon: "Pur si simplu au rapit-o din fata starii civile, pentru
ca acea casatorie sa nu mai aiba loc... A fost tinuta 7 luni sub un
tratament administrat schizofrenicilor... Abuzurile i-au distrus acestei
copile viitorul"
Contactata
de Lumeajustitiei.ro, avocata Adina Solomon a laudat solutia Curtii de
la Strasbourg si a povestit, pe scurt, acest caz: "Este
vorba despre o tanara de 20 de ani sechestrata de propria familie,
rapita efectiv de parintii ei. Cu sprijinul autoritatilor din Bacau –
vorbim de medici, politisti, procurori – au internat-o la psihiatrie
pentru a o impiedica sa mai urmeze cursurile MISA si sa se casatoreasca
cu un barbat cu 16 ani mai mare decat ea, si el, membru MISA. Abuzurile
parintilor, in complicitate cu autoritatile bacauane, i-au distrus
acestei copile viitorul.
Vreau sa va spun ca aceasta fata a fost o
studenta eminenta, a luat bacalaureatul cu 9.80, a sustinut inclusiv
examene la Cambridge, iar astazi este absolventa de Drept. Pur si simplu
au rapit-o din fata starii civile, pentru ca acea casatorie sa nu mai
aiba loc, cu care ei nu erau de acord. Si vreau sa stiti ca ei sunt
casatoriti de aproape 10 ani. A fost tinuta 7 luni sub un tratament
administrat schizofrenicilor, 8 saptamani in spital, iar restul
perioadei, acasa, unde era pazita cu schimbul de membrii familiei. Au
motivat internarea prin aceea ca aderarea la acest grup cultural i-ar fi
cauzat tulburari. In actiunea noastra am avut inclusiv puncte de vedere
obtinute de la doctorul Prelipceanu, de la Universitatea 'Carol
Davila', care a catalogat drept crima ceea ce i s-a intamplat acestei
copile. Era incredibil ce se intampla... Ma bucur nespus ca CEDO a
condamnat aceasta nedreptate, acest cumplit abuz pe care parchetele si
instantele l-au lasat nesanctionat".
Asa
cum reiese din cererea formulata de avocata Adina Solomon si inaintata
Curtii de la Strasbourg, din care vom prezenta cateva pasaje relevante,
numarul procurorilor si judecatorilor care au fost chemati sa indrepte
acest abuz este substantial. In ianuarie 2006, Dana Ruxanda Atudorei
(fosta Craescu) a depus o plangere impotriva prim-procurorului PJ
Barlad, Rodica Fantana,
pentru abuz in serviciu contra intereselor persoanei si favorizare a
infractorului, solutionata insa cu NUP de Parchetul General, condus la
acea vreme de Laura Codruta Kovesi (Ordonanta nr. 117/P/2006 din 14 mai
2008 in dosarul penal nr.117/P/2006, a procuroarei Elena Sandu, si Rezolutia nr. 6595/4315/II.-2/2008 din 25 iunie 2008, a procurorului Marius Iacob).
Solutiile Parchetului General au fost atacate apoi la ICCJ, insa fara
vreun rezultat (Sentinta nr. 100 din 21 ianuarie 2009, pronuntata in
dosarul penal nr. 6485/1/2008, ramasa definitiva, prin repingerea
recursului la Completul de 9 judecatori - Decizia nr. 567/06.07,2009).
In actiunea formulata la CEDO, avocata Adina Solomon a aratat ca Marius Iacob este "acelasi
procuror care a coordonat toate perchezitiile din cele 16 imobile
impotriva simpatizantilor si cursantilor yoga in data de 18 martie 2004,
precum si activitatile ulterioare de confiscare, sigilare si depozitare
a bunurilor yoghinilor ridicate la perchezitii. Acelasi procuror a
solutionat si majoritatea plangerilor efectuate de reprezentantii MISA
si de victime impotriva procurorilor, politistilor si a altor lucratori
angrenati in actiunile indreptate impotriva MISA, respingand in bloc
toate petitiile yoghinilor. Este o completa lipsa de neutralitate a
celui care este chemat acum sa-i fie 'avocat' reclamantei ATUDOREI DANA
RUXANDA, cand anterior si in timpul cercetarii plangerii sale era
'acuzator' al yoghinilor si reprezentantilor MISA".
De asemenea, in cerere se mai susitne ca, "in
data de 30.07.2008, Reclamanta a formulat in termen legal, la instanta
competenta, plangere impotriva Rezolutiei nr. 6595/4315/II/2/2008 si a
Ordonantei nr. 117/P/2006 din 14.04.2006. Reclamanta, prin plangerea
adresata instantei, Inalta Curte de Casatie si Justitie – sectia penala,
a
aratat ca Rezolutia data de procuror Marius Iacob nu este motivata din
punct de vedere juridic, nefiind nici macar structurata logic. S-a plans
de faptul ca procurorul Marius Iacob, sfidand orice tehnica de analiza
si ancheta juridica nu s-a pronuntat pe nici unul dintre argumentele
juridice invocate de petenta impotriva Ordonantei data de procuror Sandu
Elena. In plangerea adresata instantei de judecata in data de
30.07.2008, Reclamanta s-a plans de faptul ca atat procurorul Sandu
Elena, cat si procurorul ierarhic superior, Marius Iacob, nu au efectuat
acte de cercetare penala elementare, absolut obligatorii, si nu au
coroborat probe pentru a stabili daca faptele savarsite de catre
procurorii Fantana Rodica si Curea Nicolae intrunesc elementele
constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu si de favorizare a
infractorului".
Prezentam pasaje din cererea adresata CEDO:
"Pe
perioada copilariei si adolescentei, Reclamanta a depus toate
diligentele pentru a acumula cunostintele specifice scolare, pentru a
adopta un comportament atat in viata sociala, cat si in cea familiala,
bazat pe principiile bunei-cuviinte si a normelor sociale unanim
acceptate si in acord cu asteptarile parintilor ei. Cu toate acestea,
parintii acesteia, si mai ales mama Craescu Mariana, au avut un
comportament extrem de autoritar, si de foarte multe ori agresiv si
violent. Acest comportament a depasit cu mult limitele privind acordarea
unei educatii riguroase, reclamanta fiind victima unor violente
permanente in familie (in acceptiunea Legii 217/2003 pentru prevenirea
si combaterea violentei in familie), violente care s-au manifestat atat
din punct de vedere fizic, cat si psihic si moral.
De
exemplu, in clasa a doua primara, mama sa a trimis-o sa fie consultata
de un psiholog pentru ca a terminat anul scolar cu media generala 9,70
si nu 10 – in Romania sistemul de notare, de la acea vreme, in toate
ciclurile de invatamant fiind de la 1 la 10, 1 fiind considerata nota
cea mai mica si 10 nota cea mai mare. Permanent a fost agresata fizic si
verbal de catre familie, nu i s-a permis sa aiba legaturi firesti cu
colegii si copiii de varsta ei si nu i s-a permis sa se deplaseze
singura nicaieri. Parintii nu i-au respectat niciodata ideile si
orientarile stiintifice, culturale si filozofice.
Aceste
ingradiri si presiuni au atins un maximum in perioada cand parintii au
descoperit ca o data pe saptamana, in afara cursurilor scolare,
Reclamanta urma un curs de yoga.
Pentru
acest motiv, in luna iulie 2003, desi era majora, parintii Dan si
Mariana Craescu au rapit-o chiar din propria casa si au dus-o impotriva
vointei ei la Spitalul de Psihiatrie Socola din municipiul Iasi. Pe
perioada internarii, medicii psihiatri curanti au constatat ca nu
prezinta nici un fel de tulburare psihica, aceasta acuzand doar o
'reactie depresiva situationala'. Au retinut din motivatiile mamei la
internare ca Reclamanta 'a inceput sa minta de aproape un an si sase
luni, a plecat la Bucuresti, a stat ascunsa si dupa opt zile a ajuns
acasa'. Iar la examenul psihiatric Reclamanta afirma ca 'parintii nu
accepta ca practica yoga de circa trei ani', ca acestia considera ca
'are numai esecuri din cauza asta', ca 'o obliga sa manance carne desi
ea nu vrea'. Tot la examenul psihiatric medicul curant retine ca
Reclamanta 'are sentimentul ca mama sa doreste sa-i controleze in
totalitate actiunile, ceea ce o revolta. (…) Din comportamentul si
afirmatiile pacientei nu se constata prezenta elementelor
psihoproductive de tipul iluziilor si halucinatiilor'. Pe perioada cat a
fost internata cu ea, Reclamanta sustine ca mama ei o tinea treaza
noaptea si ii reprosa ca este satanica, ca nu mai este virgina si o
ameninta ca il va asculta pe acel calugar cu care se sfatuise sa o bata
cu franghia uda pana ii va scoate prostiile din cap.
Faptul
ca Reclamanta frecventa saptamanal, timp de 3 ore, un curs de yoga
organizat de MISA a determinat familia acesteia sa se considere
indreptatita sa actioneze in felul acesta extrem de violent asupra ei,
incitand si antrenand in aceasta represiune mai multe departamente si
autoritati publice: policlinici, spitale, medici, agenti de politie,
functionari ai primariei, procurori, judecatori.
Contextul in care reclamanta a ajuns sa fie lipsita de libertate ilegal si vatamata corporal
In
data de 19.01.2005, data la care Reclamanta locuia deja in Bucuresti de
cca.1 an de zile, a plecat impreuna cu logodnicul (sotul actual)
Atudorei Mugurel Calistrat la Barlad ca sa-si ridice un duplicat al
certificatului de nastere de la Serviciul de stare civila din cadrul
Primariei (originalul ii fusese sustras de parintii Dan si Mariana
Craescu). Actul ii era necesar in vederea casatoriei cu logodnicul si pentru a se inscrie la facultate in Bucuresti.
Ajunsa
la Serviciul de Stare Civila, a fost inconjurata de parintii ei Mariana
si Dan Craescu, impreuna cu fratele ei, Radu-Andrei Craescu, si o alta
femeie. Mama a convins-o sa stea de vorba cu ea si sa iasa afara mai
inainte ca Reclamanta sa-si ridice de la ghiseu certificatul de nastere.
In fata cladirii se aflau si bunicii paterni, Craescu Mircea si Maria,
impreuna cu un barbat blond. Ajunsi in strada, toti si-au schimbat
atitudinea fata de Reclamanta: i-au
adus injurii si s-au purtat agresiv, fiind foarte suparati ca aceasta
practica yoga in cadrul MISA si ca doreste sa se casatoreasca cu dl.
Atudorei Mugurel Calistrat.
Bunicul impreuna cu fratele Reclamantei Craescu Radu l-au trantit pe
logodnicul acesteia la pamant si impreuna cu barbatul blond au inceput
sa-l bata. In acest rastimp, tatal si mama au impins-o pe Reclamanta cu o
violenta extrema catre masina lor si au introdus-o impotriva vointei ei
in masina.
Aceasta a fost permanent in imposibilitatea de a actiona si
de a se apara - toata actiunea acestora s-a produs impotriva vointei
Reclamantei. Fiind rapita,
s-a luptat ca sa scape, a vrut sa sara din masina, a strigat la oamenii
care se uitau la ea dintr-un autobuz. Parintii au tinut-o cu putere si
au dus-o la familia Primicheru Simion si Maria (bunicii materni), in
comuna Asau, jud. Bacau. Acolo au dezbracat-o si i-au luat hainele. I-au
luat si ghetele, ramanand in niste papuci vechi in conditiile in care
afara era iarna, frig si zapada foarte inalta. I-au fost luati banii
personali, actele de identitate, a fost permanent amenintata si tinuta
intr-o stare puternica de tensiune emotionala. Reclamanta afirma ca i-au
dat niste haine vechi, unicele dealtfel, cu ele statea si ziua si
dormea si noaptea. A fost supravegheata in permanenta, inclusiv cand se
ducea la WC-ul care se afla in spatele curtii nu o lasau sa mearga
singura.
Mama Reclamantei, Craescu Mariana, si-a luat concediu fara plata ca sa
stea permanent cu Reclamanta si sa o supravegheze. Noaptea dormea
inclusiv cu ea in pat. In toata aceasta perioada tensiunea la care a
fost supusa Reclamanta, scandalurile, amenintarile, supravegherea,
izolarea i-au creat o suferinta insuportabila.
Din
data de 03.02.2005, numitii Craescu Dan si Mariana au solicitat
interventia si colaborarea medicului psihiatru Ionescu Stefan Adrian –
directorul Spitalului de Psihiatrie Nifon-Acuti, ca sa-i sprijinie in
mentinerea Reclamantei sub stare de supraveghere si subordonare totala.
Parintii Reclamantei vizau o internare prelungita a Reclamantei intr-un
spital de psihiatrie, dorind sa o impiedice, astfel, pe aceasta sa mai
frecventaeze cursurile de yoga din cadrul MISA si sa o indeparteze
defintiv de logodnicul ei cu care vroia sa se casatoreasca.
In
acest sens, in data de 03.02.2005, tatal Reclamnatei Craescu Dan a
venit in comuna Asau si impreuna cu mama Craescu Mariana au luat-o cu
forta pe Reclamanta si au dus-o impotriva vointei ei la Spitalul de
Psihiatrie Nifon-Acuti de langa Buzau. Cand a intrat in spital,
asistenta de la cabinetul medicului ii incheia deja formalitatile pentru
internare, fara ca Reclamanta sa fi fost macar consultata de catre
medic si fara ca sa-si exprime acordul. Reclamanta nu vroia sa se
interneze si i-a spus asistentei acest lucru. Aceasta i-a raspuns:
'Lasa, o sa stai aici cateva saptamani si o sa te linistesti'.
Directorul spitalului, Ionescu Stefan Adrian, a internat Reclamanta
contra vointei acesteia (incalcand Codul de deontologie medicala, Legea
privind exercitarea profesiei de medic 306/2004 si Legea nr.487/2002).
Reclamanta
a fost tinuta in Spitalul de Psihiatrie Nifon contra vointei ei timp de
8 saptamani. Inca din prima zi i s-a administrat de 3 ori pe zi Leponex
- un medicament cu efecte foarte puternice si care se administreaza in
faze foarte avansate de schizofrenie in conditiile in care Reclamantei
nu i s-a stabilit niciodata acest diagnostic de catre nici un medic si
nu a avut niciodata manifestari in acest sens. O asistenta medicala a
pus-o sa semneze o hartie. Nu a cunoscut continutul hartiei, nu i-a fost
aratata, nu stie ce a semnat.
Reclamanta
nu a afost nici un moment de acord cu internarea sa. A trait momente de
frica paralizanta si nu a putut sa se opuna in nici un fel acestui
tratament inuman si lipsiri ilegale de libertate.
Dealtfel,
Reclamanta era in imposibilitatea de a fugi deoarece spitalul se afla
intr-o padure la cca 40 km de Buzau si acolo nu circula decat un
microbuz care transporta asistentele medicale. Reclamanta nu avea haine,
nu aveam acte de identitate, era inconjurata de parinti, bunici, medic,
asistente care toti erau hotarati sa o tina in spital contra vointei ei.
Mama Craescu Mariana s-a internat cu ea in spital. Tratamentul cu
Leponex i-a fost administrat de catre medicul Ionescu Stefan Adrian inca
din prima zi si a durat timp de peste 8 saptamani.
(...) Reclamanta arata ca medicul Ionescu Stefan Adrian i-a administrat
personal tratamentul dimineata, la pranz si seara. Acesta era secondat
de asistente care o puneau imediat sa deschida gura, sa ridice limba si o
verificau cu degetul daca nu piteste pastila. Nu avea cum sa evite
luarea medicamentelor. Conform statisticilor, unii pacienti in urma
tratamentului cu Leponex pot deceda.
Dupa
cele 8 saptamani de spitalizare la spitalul Nifon, mama si tatal
Reclamnatei au dus-o, in continuare fara consimtamantul acesteia, inapoi
la bunicii materni in comuna Asau.
Mama, Craescu Mariana si-a luat in continuare concediu fara plata,
dormea cu ea in pat, o supravghea permanent si ii administra in
continuare Leponex. In tot acest rastimp, Reclamanta a fost practic
sechestrata, intr-o totala izolare de mediul exterior, in imposbilitatea
de a contacta pe logodnicul ei sau o alta persoana care ar fi putut-o
salva. Reclamanta a trait o stare de disperare foarte accentuata si s-a
simtit extrem de traumatizata de tratamentul inuman la care a fost
supusa. Acesta a fost lipsita de liberate ilegal cca. 9 luni. Reclamanta
a aflat, ulterior, ca pe perioada celor 9 luni de lipsire de libertate
ilegala a primit o cantitate imensa de scrisori si colete de la
logodnicul ei Atudorei Mugurel Calistrat si de la prieteni, care i-a
fost sustrasa si ascunsa de familia ei.
Cititi mai mult pe luju.ro
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu