Christos a înviat! Adevărat a înviat?

Contactul cu ființa profundă a lui Iisus nu apare niciodată fără să te miște câtuși de puțin. Când citești din Evanghelii, când vezi un film bun, precum cele ale lui Zeffirelli sau Mel Gibson, când participi cu toată inima la o slujbă religioasă sau după o meditație reușită, sufletul ți se cutremură de măreția și grandoarea Sa.

E firesc să încerci să te gândești la importanța celor care s-au petrecut în urma cu 2000 de ani, la momentul întrupării Fiului lui Dumnezeu, deși mintea umană cu greu poate să perceapă și să înțeleagă semnificațiile acestui eveniment pentru umanitate, pentru planeta noastră și poate chiar pentru întregul Univers.

Oare cum era viața oamenilor contemporani cu El? Oare cum L-au perceput cei care L-au întâlnit sau cei care doar au auzit de El? Chiar și fără a avea acces la o mașină a timpului, chiar dacă nu știi să te proiectezi spiritual în timp și spațiu, îți poți imagina că ai trăi atunci, pe acele meleaguri.

Oare cine ai fi fost? Ai fi fost un roman, un evreu sau un negustor grec? Ai fi fost femeie sau bărbat? Ai fi fost oare unul dintre discipolii Lui, sau unul dintre fariseii care îl contestau permanent? Ai fi votat pentru eliberarea Lui sau pentru eliberarea tâlharului Baraba? Oare ai fi fost soldatul roman plin de credință a cărui slugă a fost vindecată sau unul dintre cei care l-au torturat și răstignit? Ai fi fost printre cei care aruncau cu pietre, printre cei curioși și nepasători, ori printre femeile solidare cu suferința Celui răstignit pe nedrept care l-au însoțit prin mulțimea însetată de sânge?

Cum ai fi reacționat oare la prezența celui mai important OM din istoria omenirii, Cel a cărui naștere este referința zero pentru calendarul umanității? Ai fi fost demn de această prezență, ai fi fost în stare să onorezi această sublimă Ființă?

Probabil că nimeni nu poate răspunde cu certitudine și sinceritate la aceste întrebări. Degeaba am declama acum că, dacă eram noi, sigur am fi fost printre apostoli, că am fi schimbat istoria și că Iisus n-ar mai fi fost răstignit, realitatea am putea-o afla numai dacă am fi puși în aceleași situații de viață la care uneori nici apostolii nu au rezistat, adormind în veghe și rugăciune, trădându-L cu un sărut sau lepădându-se de trei ori.

Desigur ne mai putem imagina cum ar arăta un Iisus contemporan cu noi. Într-o societate modernă și civilizată ca a noastră, cu siguranță Christos ar fi imediat recunoscut și apreciat! E adevărat, probabil că nu de către toată lumea. Poate că unii l-ar confunda cu un hipiot sau cu un hipster. Cu un adept new age sau cu un sectant. Dacă ar avea același discurs, ar putea fi considerat chiar antisemit. Sau acuzat de discriminarea comunitații LGBT.

Eventual, biserica oficială ar fi cam deranjată de unele dintre activitățile sale și de succesul Său. Iar autoritățile nu ar fi tocmai prietenoase dacă El s-ar purta la fel de reformator sau dacă ar continua să acționeze și gândească altfel decât este ”acceptabil”. Poate că l-ar întreba din ce trăiește, cu ce își plătește deplasările, cine îi sunt finanțatorii? Nu cumva cerșește? De ce nu și ia un serviciu ca să plătească impozite la stat? Nu cumva, împreună cu discipolii săi, se fac vinovați de evaziune fiscală?

Dacă azi ar încerca să repete alungarea negustorilor și schimbatorilor de bani din templu, ar constata ce imensă putere au căpătat urmașii lor, corporatiștii și bancherii. Poliția ar veni imediat și probabil că ar ajunge să fie arestat și chiar condamnat. Evident, ar fi filmat cu cătușele la mâini și dat pe toate posturile la știri, la o oră de maximă audiență, totul fiind urmat de o campanie negativă a presei în solda mafiei finanțelor și a puternicilor zilei. Ziarele și televiziunile ar titra că îndemnurile Sale către adepți: ”mâncați, acesta este trupul meu” și ”beți, acesta este sângele meu” sunt dovada practicilor sângeroase ale unei secte de canibali, ce trebuie scoasă în afara legii.

Mda. Poate că nu ar fi o idee tocmai bună ca Iisus sa vină în zilele noastre. Și să creeze asemenea tulburări sociale.. Ne-ar arăta că nimic nu s-a schimbat.
Mai bine să ne vedem liniștiți de Sărbători.

Dincolo de dogmele, clișeele și obiceiurile pe care le repetam mimetic, an de an, în aceste momente festive, din ce în ce mai mulți vom reuși, dacă suntem atenți și dacă ne interiorizăm, să descoperim adânc în sufletul nostru o particică din El, cel Inviat. Pentru ca ”Christos a înviat” să nu mai fie doar o vorbă goală. Și să putem spune onest: ”Christos a înviat în inima mea”, la care să ni se răspundă: ”Cu adevărat a înviat și în sufletul meu!”.

Și atunci când împreună, toți cei care L-am înviat în inimile noastre, vom alcătui din nou ”trupul” Lui, cu fiecare particică din noi, El va reveni.