"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , » Consumam sare iodata cu de-a sila

Consumam sare iodata cu de-a sila

-- Guvernul obliga romanii sa consume un aliment care nu in toate cazurile este benefic pentru organism * In plus, romanii sunt nevoiti sa renunte la muraturi, acestea fiind considerate de unii specialisti "o prejudecata" * Deocamdata, nu exista nici un studiu care sa demonstreze implicatiile iodarii universale * Cu toate ca salinele noastre ar putea satisface intregul consum european, Romania importa sare in cantitati industriale

Este cat se poate de adevarat ca lipsa iodului din organismul uman poate pune in pericol sanatatea populatiei. Dar de aici si pana la a obliga o tara intrega - printr-o absurda hotarare de guvern - sa consume numai sare iodata, fara ca oamenii sa aiba posibilitatea de a alege, ni se pare o ineptie. La fel cum este de absurda "interzicerea" prin lege a muraturilor si altor produse alimentare conservate, vezi Doamne, pentru ca avem prea multi cetateni care sufera de afectiuni ale glandei tiroidiene.

Argumente pro
Avantajele consumului de sare iodata sunt:
- reduce riscurile asociate graviditatii;
- favorizeaza dezvoltarea fizica si mentala a copiilor;
- reduce riscul de aparitie a malformatiilor la nou-nascuti;
- sporeste capacitatea de invatare a copiilor;
- reduce riscul aparitiei afectiunilor tiroidiene;
- creste rezistenta organismului.

Cele mai importante riscuri datorate lipsei de iod sunt:
- anomalii inascute;
- deficiente psiho-motorii la nou-nascuti;
- retineri in dezvoltarea fizica;
- hipotiroidism;
- cancer tiroidian;
- riscuri pentru sarcina si avorturi spontane;

Cele mai afectate categorii de populatie datorita lipsei iodului din organism sunt copiii si femeile.

Absenta iodului din organism duce la formarea gusei endemice, avand si efecte grave asupra creierului. Se pare ca 35% dintre romani sufera de forme vizibile de gusa endemica, iar folosirea univesala a sarii iodate este considerata de autoritati cea mai ieftina si mai la indemana solutie de evitare a deprecierii functiilor cerebrale. Dupa parerea doctoritei Lili Pasat, de la Inspectoratul Sanitar de Stat, lipsa acestei substante din organism are implicatii asupra intregii societati, care este impiedicata sa evolueze in mod corespunzator, afectand capacitatea indivizilor de a face fata vietii de zi cu zi, la scoala sau la munca.

"A nu se folosi pentru conservarea alimentelor"
La inceputul lunii octombrie 1995, Guvernul Romaniei adopta Hotararea nr. 779 privind reglementarea consumului de sare iodata. Regia Autonoma a Sarii de atunci (astazi Societatea Nationala a Sarii SA - SALROM), ca singur producator roman autorizat, era chemata sa asigure productia necesara de sare iodata pentru consumul uman pe intreg teritoriul tarii. Pentru profilaxia bolilor prin deficit de iod, sarea iodata trebuia sa contina minimum 40 mg si maximum 50 mg iodat de potasiu la kg de sare. Pe ambalaje se prevazuse obligativitatea de a se inscrie informatia: "A nu se folosi pentru conservarea alimentelor". Totodata, art. 4 al hotararii legifera: "Pentru industria alimentara si pentru conservarea alimentelor se va utiliza sarea neiodata".

Nu se stie din ce motive si gratie caror interese, sapte ani mai tarziu, executivul abroga Hotararea nr. 779, prin Hotararea nr. 568/2002 privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara. Mai clar, se introducea obligativitatea absurda ca tot romanul sa consume doar sare iodata si sa renunte la muraturi ori la conservarea altor alimente. Acest produs trebuie acum sa contina 20 mg iod/kg de sare, respectiv 34 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 26 mg iodura de potasiu/kg de sare. Prevederile prezentei legi au devenit aplicabile pentru populatie de la data de 1 ianuarie 2003, iar pentru industria alimentara si hrana animalelor din 1 ianuarie 2004.

In concluzie, fara a exista vreun studiu asupra impactului unei asemenea masuri la nivelul intregii populatii, nimeni nu are voie - fie om sau animal - sa mai consume sare neiodata, c-asa vor executivul si somitatile medicale in materie.

Guvernul a "interzis" muraturile si conservele pentru iarna
Sustinatorii campaniei universalizarii consumului de sare iodata in Romania considera ca beneficiul folosirii in alimentatie a acestui produs este nemasurat. Acest fapt induce populatiei ideea ca un consum masiv de sare iodata ar fi o mana cereasca, in special pentru cei al caror creier se dezvolta insuficient. In schimb, nu se vorbeste deloc despre efectele negative ale sarii in general, datorata reactiilor pe care le are in special asupra ficatului. Mai mult, aceeasi Lili Pasat de la Inspectoratul Sanitar de Stat si prof. Sebastian Dumitrache, de la Institutul de Sanatate Publica Bucuresti sunt de parere ca obiceiul romanilor de a pune muraturi si alte conserve pentru iarna nu este altceva decat o prejudecata. Cine vrea, totusi, muraturi la iarna, sa le manance borsite, ca sa respecte legile statului.

In acest context, este foarte dubios ca Hotararea nr. 568/2002 nu mai aminteste nimic despre faptul ca sarea iodata nu se foloseste la muraturi si conserve, asa cum prevedea actul normativ din 1995. Iar producatorii nu mai sunt obligati sa mentioneze acest lucru pe ambalaj, astfel incat consumatorii sa fie protejati.

O constrangere cel putin bizara
Asociatia Romana a Carnii (ARC), una dintre ramurile pentru care iodarea universala reprezenta o calamitate, a luat atitudine impotriva HG nr. 568, adresandu-se direct doamnei Rovana Plumb, presedintele de atunci al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC). Ca sa fim bine intelesi, trebuie spus cu claritate ca nimeni n-are ceva impotriva produsului alimentar numit sare iodata. Dar asta nu inseamna ca oamenii trebuie sa consume doar acest produs, fara a avea posibilitatea de a opta pentru ceea ce doresc. Altfel spus, constrangerea la care s-a dedat executivul, prost sfatuit de asa-zisii specialisti, este de-a dreptul bizara si naste semne de intrebare privind anumite interese financiare ale cine stie carui grup de interese din sfera economica si/sau politica. Asta pentru ca nu poate fi obligata intreaga populatie a unui stat cu peste douazeci de milioane de suflete (basca animalele aferente), sa consume un anumit produs, numai fiindca asa vrea guvernul.

Pericol de moarte
Hipertiroidienii, pacientii suferinzi de cancer al glandei tiroide si cei ce prezinta gusa modulara au fost condamnati la moarte de HG. nr. 568/2002, deoarce consumul de sare iodata le poate fi fatal, acestia neavand nevoie de iod in organism. Dar desteptii care au promovat proiectul de hotarare, la unison cu cei care l-au adoptat, nu s-au gandit la acest lucru. In continuare prezentam un pasaj din scrisoarea ARC adresata de ANPC, in care nebuloasa stupidei hotarari de guvern devine inca si mai pronuntata:

"Iodarea universala a sarii este singura modalitate de interventie pentru prevenirea gusei endemice sau a retardarii mintale datorata deficientei de iod? Nicidecum! Iata ce citim in Hormone Research vol. 58, nr. 2/2002, cu privire la un studiu realizat chiar in tara noastra de M. Simescu: "O singura doza de 200 mg de iod prin administrarea orala de Lipidol este adecvata si singura pentru a corecta deficienta moderata de iod la copii". Rezulta cu claritate ca, din ratiuni obscure sau datorita superfialitatii autoritatilor (ca sa nu spunem mai mult), s-a ajuns din nou la experimentarea pe oameni a unui program necercetat, asa cum s-a mai intamplat si cu E-urile interzise in alte tari, dar acceptate cu zambetul pe buze de Ministerul Sanatatii si Familiei (MFP) din tara noastra.

Exces de zel nejustificat
Din momentul ce Romania a hotarat sa respecte normele europene in toate domeniile, este foarte curios ca autoritatile au proclamat iodarea universala in spatiul carpato-danubiano-pontic, atata vreme cat pe batranul continent nu exista o asemenea obligativitate. Nici in ceea ce priveste consumul uman, nici in hrana animalelor si nici in industria alimentara. Totusi, reglementarile privind sarea iodata difera de la o tara la alta, iar incercarile Asociatiei Producatorilor de Sare Europeni de a le armoniza au esuat. Drept exemplu, putem mentiona ca in Franta folosirea sarii iodate este interzisa in industria alimentara, astfel ca nitritul nu poate fi combinat cu acest produs alimentar. In vreme ce acelasi lucru s-a intamplat si in Danemarca, pana in anul 1999, Romania a incercat sa o faca obligatorie, fara a se apleca vreo secunda asupra efectelor negative ale unei asemenea decizii.

In continuare putem sustine ca folosirea sarii iodate in gospodariile de pe continent difera de la o tara la alta, pe o plaja foarte larga de procente. Astfel, aceasta variaza de la 2% in Marea Britanie si 95% in Austria, ceea ce nu inseamna ca unii au mai multi retardati mintal si suferinzi de afectiuni ale glandei tiroidiene decat altii. In ceea ce priveste consumul de sare iodata in industria alimentara, doar in trei state din cincisprezece este reglementata, dar si in acestea cu anumite rezerve si derogari. Sa mai adaugam ca, in cele douasprezece state care candideaza la UE, consumul de sare iodata in gospodarii se situeaza intre zero si 50% in Romania.

Riscuri ascunse prin omisiune
Consumul excesiv de sare iodata are implicatii pe care specialistii romani in domeniu - adepti ai iodarii universale - le ascund cu o abilitate condamnabila. Revista "Thyroid International" nr. 5/2002 (conform ARC) precizeaza ca un asemenea consum genereaza "risc de hipertiroidism indus prin iod, in cinci-zece ani de la introducerea sarii iodate la grupurile susceptibile" si "risc de consecinte adverse asupra sanatatii, inclusiv boli auto-imune". Iar aceste aprecieri sunt avansate tocmai de o publicatie de renume ce recomanda folosirea sarii iodate, opiniile fiind emise de entitati precum Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si UNICEF.

"Non-iodized salt!"
Pe langa cetateanul de rand, care a fost inca o data pus in situatia de a fi cobai, si industria carnii ar fi suferit in urma iodarii universale, fara a se avea la baza vreo fundamentare stiintifica, in conditiile in care, si asa, in Romania exista cea mai scumpa carne din Europa. Sarea iodata poate provoca industriei la care ne referim mari probleme, dintre care amintim: accidentele tehnologice datorate reactivitatii extreme a iodului, celor bacteriologice (reactia cu nitritii), de marketing, datorita valabilitatii produselor care se diminueaza si a reactiilor de respingere din partea consumatorilor din pricina unor perceptii senzoriale ca mirosul, gustul, culoarea etc. Pe de alta parte, indepartarea consumatorilor de produsele autohtone - mai sunt de parere reprezentantii ARC - este exact ceea ce asteapta exportatorii europeni, care nu se aliniaza nici unei impuneri privind utilizarea sarii iodate. La fel de interesant este faptul ca, in cazul unor anumite exporturi de carnati, salamuri si carne in saramura, beneficiarii subliniaza: "Non-iodized salt!" (n.r. Fara sare iodata!)

Problema animalelor
Executivul - sfatuit de onor "specialistii" MSF -, a ajuns in 2002 la concluzia ca populatia tarii acestei tari are prea multi bolnavi. Apare insa si problema animalelor. Fiindca iodarea universala implica si hrana dobitoacelor, pe langa folosinta obligatorie a respectivului produs in industria alimentara. Dupa parerea noastra, ar fi fost mult mai eficenta o campanie publicitara in acest sens, lasandu-se consumatorilor - care au dreptul fundamental la informatie - posibilitatea de a alege intre o sare sau alta. Asta, atata vreme cat si Institutul de Chimie Alimentara a aratat multe rezerve privind o asemenea masura, considerand-o cel putin nejustificata. Si, cu atat mai mult cu cat respectiva entitate nu a fost chemata - asa cum ar fi trebuit, alaturi de alte institutii abilitate - sa evalueze obiectiv implicatiile unei atari masuri la nivelul intregii tari.

Iodul, ca obsesie mioritica
Asociatia pentru Protectia Consumatorilor (APC), organism neguvernamental dar care este bine sustinut de ANPC, a luat si ea atitudine in cazul iodarii universale impuse de Guvernul Romaniei, ce-i drept - putin mai voalat decat ARC. Potrivit OMS, asociatia a aflat ca 16% din populatia Europei sufera de carenta de iod. De aceea, nu se opune iodarii cu de-a sila a romanilor, insa are cateva semne de intrebare pe care le-a desenat pe site-ul ei. Remarcam dintre acestea, cu ghilimelele de rigoare:
"- cum poate alege consumatorul un produs care corespunde exigentelor lui daca nu exista decat un singur produs?;
- s-au asigurat autoritatile, inainte de a impune universalitatea iodarii, ca acest lucru nu lasa descoperite anumite categorii de consumatori? Au fost luate masuri pentru venirea in intampinarea nevoilor lor specifice? A fost studiat impactul iodarii asupra tehnologiilor alimentare?;
- oare muraturile si-au schimbat comportamentul pentru a se conforma noilor norme?;
- in ce masura consumatorii care nu mai gasesc pe eticheta mentiunea privitoare la contraindicatii si consuma sare iodata, desi sufera de afectiuni tiroidiene, sunt pusi in pericol?"

Medicii Institutului de Endocrinologie "C.I. Parhon" consultati de APC au intarit ideea ca iodul este daunator pentru unii dintre pacientii acestei unitati spitalicesti, putand fi chiar fatal in anumite situatii. La fel, prof. Gheorghe Mencinicopschi de la Institutul de Cercetari Alimentare, mai cu capul pe umeri decat alti specialisti, a considerat ca pe piata trebuie sa existe si sare neiodata pentru persoanele cu anumite afectiuni.

Mitul sarii iodate este superfluu
Sarea iodata aflata pe piata trebuie consumata in maximum sase luni de la data desfacerii ambalajului, altminteri iodul se evapora. Asta daca admitem ca pachetele sunt inchise ermetic, lucru care nu prea se intampla in cazul ambalajelor din carton folosite de SALROM, care mentin umezeala. Spre deosebire, sarea marina are un termen mai lung de pastrare, dar nu prea se gaseste pe piata, din cauza costurilor foarte ridicate. De asemenea, daca se afla in mediu umed, la caldura sau in soare, sarea iodata isi pierde proprietatile chiar si intr-o jumatate de ora. In asemenea situatii, argumentele pro sare iodata cu de-a sila nu mai stau in picioare.

Sare neiodata, doar de la Plafar
In urma protestelor pe care le-a contabilizat fara nici o placere, Guvernul Romaniei a adoptat, la data de 1 aprilie anul curent, HG nr. 473 pentru modificarea HG nr. 568/2002 privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara. Poate ca n-a fost decat o pacaleala. Prin acest act normativ destul de tardiv a fost mentinut obligatoriu doar consumul uman de sare iodata, ca tinerii acestei tari sa nu mai aiba nevoie de un supliment banal de Lipidol, ci sa consume sare iodata la greu. Conform art. 3, alin (2): "In hrana animalelor si in industria alimentara utilizarea sarii iodate este optionala, cu exceptia fabricarii painii". In marinimia sa, Executivul a permis comercializarea sarii neiodate prin "reteaua magazinelor Plafar, magazine naturiste si farmacii, in segmentul produselor care nu necesita retete pentru achizitionare, ambalata in cantitati ce nu depasesc 0,5 kg". In acelasi timp, interdictia comercializarii cu amanuntul a sarii neiodate pentru utilizarea in alimentatia omului a ramas in vigoare. Asta inseamna ca, gospodarii ce vor sa puna muraturi pentru iarna, trebuie sa mearga la Plafar si sa isi cumpere zeci de pungi de sare neiodata, ca asa vrea guvernul. Hilar.

Afacerea
Acest produs desi este extrem de ieftin, se situeaza pe locul valoric secund - dupa minereul de fier - in ceea ce priveste ponderea minereurilor neenergetice. In ciuda faptului ca SALROM dispune de sapte ocne ce nu sunt exploatate nici pe departe la adevarata lor capacitate din lipsa de comenzi, tara noastra importa sare in proportii ingrijoratoare. Dupa parerea consilierului Andrei Minciulescu din cadrul acestei societati, care n-a reusit sa ne faciliteze o intrevedere cu conducerea SALROM oricat a incercat ZIUA pe parcursul mai multor zile, "este o rusine pentru Romania ca importa sare. Acest lucru dovedeste faptul ca intreprinzatorii autohtoni (adica tocmai ocnele pendinte de SALROM - n.n.), nu au conditiile economice necesare pentru a se dezvolta si a realiza produse la acelasi nivel ca cele din alte state. Ca exemplu, sarea de masa produsa in tara noastra este neatractiv ambalata."

In anul 2002, tara noastra a importat sare in valoare de peste un milion de dolari, in vreme ce exportul nu a depasit 634.000 de dolari. Aici trebuie remarcat ca SALROM, societate cu capital integral de stat, a fost intotdeauna profitabila, chiar si daca a inregistrat constant insuccese pe linie de desfacere si nu a solicitat subventii de la bugetul consolidat al statului. Cu toate acestea, importurile de sare din Germania, Italia, Grecia, dar mai ales Belarus si Ucraina (ultima tara fiind principala furnizoare de sare de masa a tarii noastre), unde combustibilii si energia pentru extractia de sare sunt subventionate de catre stat, sunt incomparabili mai mari decat exportul salinelor romanesti. Ceea ce inseamna ori ca anumite interese obscure fac tot posibil astfel incat sa se aduca in Romania sare din afara, ori ca misterioasa conducere a SALROM este incapabila sa gaseasca piete de desfacere macar la jumatatea capacitatilor sale de productie. Sau poate amandoua.

Interese financiare obscure
In final, a venit moment sa mentionam inca un lucru pe care inca nu am apucat sa-l investigam indeajuns. Substanta necesara iodarii universale in Romania este achizitionata de SALROM din import. Fara indoiala, si aici se poate vorbi despre anumite interese financiare obscure, data fiind indisponibilitatea SALROM pentru dialog cu presa. Ce-i drept, sarea de afara este mai bine rafinata si ambalata corespunzator, iar costul mai redus in comparatie cu produsele romanesti. Un slab management, o neintelegere a executivului privind anumite ratiuni economice nationale, o rea intentie sau un eventual monopol care se vrea instituit de anumite grupuri de interese pot fi tot atatea motive din care s-a ajuns in aceasta situatie.

Dan COSTE

Sursa: Ziua

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu