"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , , » Adolescentul care a uimit lumea a fost regasit in jungla - Ram Bahadur Bomjon se afla in meditatie neintrerupta de 2 ani de zile

Adolescentul care a uimit lumea a fost regasit in jungla - Ram Bahadur Bomjon se afla in meditatie neintrerupta de 2 ani de zile

Adolescentul care a uimit lumea: Micul Balayogi
de Elena Godeanu

S-a născut pe 9 mai 1989. A intrat în meditaţie neîntreruptă pe 16 mai 2005. A dispărut fără urmă pe 11 martie 2006. Ram Bahadur Bomjon a uluit lumea la numai 16 ani. Cu ochii închişi, nemişcat, aşezat într-o postură yoghină la umbra unui copac din jungla Bara, 150 km de Katmandu, capitala Nepalului. Fără apă, fără hrană. În meditaţie continuă. A rămas aşa aproape zece luni. Timp în care Bara a devenit loc de pelerinaj, deoarece oamenii cred că tânărul este reîncarnarea unui mare maestru din timpuri străvechi.

Fervoarea pelerinilor a crescut spectaculos când Ram a fost muşcat de un şarpe. În jurul său a fost ridicată o draperie, care, după cinci zile, s-a dat la o parte, iar el a spus: „M-a muşcat un şarpe, dar n-am nevoie de tratament. Am nevoie de şase ani de meditaţie profundă.“

Fără apă, fără hrană, fără somn - cazul acestui adolescent a trezit scepticismul unora, dar a atras atenţia oamenilor de ştiinţă. Un grup de cercetători ai Academiei regale de ştiinţe şi tehnologie din Nepal au fost solicitaţi să facă un studiu provocator: să-l ţină sub observaţie pe tânărul yoghin, fără însă a-l atinge absolut deloc. „De la cinci metri depărtare, nu putem decât să confirmăm că este în viaţă,” a spus unul dintre ei. Iar un vânzător de beţişoare parfumate de la o tarabă din apropiere a adăugat: „Cel puţin oamenii de ştiinţă vor putea vedea dacă într-adevăr băiatul meditează toată noaptea.“

Oamenii se roagă pentru întoarcerea lui
Da, vânzător de beţişoare parfumate. Pentru că Bara a devenit în cele zece luni un mic centru comercial, cu tot soiul de suveniruri: de la parfumuri până la brelocuri şi tricouri imprimate cu chipul adolescentului. „S-au adunat peste 7000 de dolari numai în bancă, pe lângă donaţiile directe ale vizitatorilor“, a declarat primarul regiunii. Localnicii s-au organizat, au format un grup care să supervizeze periplul mulţimii. Nu au lăsat pe nimeni să se apropie mai mult de cincisprezece metri, cu excepţia oamenilor de ştiinţă. Au menţinut liniştea, astfel încât meditaţia să nu-i fie, pe cât posibil, tulburată.

Şi totuşi, într-o sâmbătă, pe 11 martie, Ram Bahadur Bomjon a dispărut. Că a fost răpit, că a plecat de bună voie - nu se ştie nici azi. I s-au găsit doar hainele. Peste o mie de oameni au participat la acţiunea poliţiei. Băiatul a fost căutat pe o arie de cincisprezece kilometri din junglă. Iar şi iar. Fără nici un rezultat. Părerea autorităţilor este că tânărul a plecat de bună voie. Alungat probabil de forfota mulţimii, de miile de priviri curioase şi poate chiar de amploarea comerţului care luase avânt la Bara.

Într-o ştire apărută pe site-ul www.nepalnews.com se spune că tânărul a fost văzut în ziua următoare dispariţiei sale într-o pădure numită Gopeni, la câţiva kilometri de Ratanpuri, o regiune aflată tot în jungla Bara. Era însoţit de şapte membri ai grupului de organizatori, cărora le-ar fi spus că va veni din nou peste şase ani, timp în care îi roagă să facă meditaţii în locul unde a fost el în ultimele zece luni. Apoi a dispărut din nou. Nu am putut verifica autenticitatea acestei ştiri. Însă cert este că în prezent, atât călugării hinduşi, cât şi budiştii nepalezi fac rugăciuni pentru întoarcerea adolescentului care a uluit lumea.

Patruzeci de ani în extaz continuu
Ram Bahadur Bomjon ne aminteşte de Balayogi, un mare yoghin indian născut în 1930, care şi-a petrecut întreaga viaţă cufundat în samadhi. Într-o tăcere deplină, în poziţie de meditaţie, fără să mănânce sau să bea, corpul său a prins totuşi în greutate. În jurul său a fost construit un templu, ale cărui uşi se deschideau o singură dată pe an, la fiecare Mahashivaratri. Esenţa învăţăturii sale, cuprinsă în cele 18 versete, se exprimă prin cuvintele: „Omul este, înainte de toate, chemat la perfecţiune, aşa cum Tatăl nostru, Dumnezeu, este veşnic perfect în ceruri.”


Balayogi in meditatie in anul 1963

Înaintea morţii sale, Balayogi a prezis: „În secolele care vor veni, în delta fluviului sacru Godovari se vor mai naşte încă şapte Balayogi. Începând de la 6-7 ani, ei vor realiza tapasul de meditaţie [urmat de Balayogi] numeroşi ani, iar în viaţa următoare acestei asceze, vor deveni regi.“

articol preluat din Revista Yoga Magazin, nr. 63
yogaesoteric.net - iulie 2006

In decembrie 2006 Ram a fost regasit in padure de catre niste localnici. Iata stirea prezentata la o televiziune franceza:

2 comentarii:

  1. Foarte interesant materialul. Serios si Real iti declar ca n-am stiut de un asemenea individ. Ma face sa-mi amintesc de Siddharta si de a lui calatorie.

    Raportat la noi si la secolul in care traim, nu stiu de ce, insa simt ca ar trebui sa ne traim viatza. Cred ca o viatza traita in totalitate in meditatie, fara sa te bucuri de ea intradevarat-ul ei sens ar fi un pacat fatza de creatorul nostru. Fiindca pana la urma sa traiesti nu inseamna in totalitate "sacrificiu", nu inseamna in totalitate stare de beatitudine, nu cred ca daca ai fost iluminat ai putea sa traiesti asa toata eternitatea ....

    Vorbim. Pace.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie mi s-a parut fascinanta povestea in primul rand pentru ca ne arata ca asa ceva mai este posibil. Si nu este vorba doar de un "banal" sacrificiu al vietii sale pentru trairea in meditatie continua. Mi se pare ca e ceva mai mult: el chiar nu mananca si nu bea. Asta in toate religiile lumii cred ca se chema miracol, nu?

    Zici ca sa ne traim viata? Dar ce mai inseamna azi sa ne traim viata. Pentru multi asta nu insemna decat abandonarea propriilor dorinte si transformrea intr-un robot social care trebuie sa castige bani, pentru casa, masina, pentru familie si copii si apoi pentru o casa mai mare si pentru o masina mai noua. Pentru asta isi cauta un serviciu unde munceste atat de mult incat ajunge sa nu-si mai poate vedea familia si casa. Asta e "normalitatea" astazi.

    Viata in meditatie este menirea pe care acest om a simtit-o, care i-a fost transmisa si pe care a pus-o in aplicare.
    Poate ca acest lucru nu e potrivit pentru toti oamenii, insa macar cateva ore de meditatie pe zi ar fi oricui de folos si nici nu ar indeparta de viata sociala. Asta pot sa-ti spun din proprie experienta.

    Cat despre a te "bucura de viata" .. poate n-ai experimentat. In meditatie uneori fericirea poate fi mai mare decat orice alta bucurie a vietii.

    RăspundețiȘtergere