duminică, 13 aprilie 2008

Istoria se repeta: Atentatele teroriste sunt facute pentru a justifica "masuri de crestere a securitatii"

Emblema lojelor NATO din cadrul operatiunii Gladio

Emblema lojilor NATO din cadrul operatiunii Gladio

"Istoria lojilor NATO conţine şi un capitol foarte urât, de care toată lumea ar fi vrut să uite dacă întreaga poveste nu ar fi ajuns în faţa Curţii Europene de Audit, în 2002. De fapt, este vorba chiar de „capitolul întâi" al înfiinţării lojilor NATO.

După cum reiese din raportul prezentat de auditorul Dougal Watt, planul iniţial era ca, după cel de-al Doilea Război Mondial, să se creeze o reţea secretă de gherilă anticomunistă care să lupte în spatele frontului în cazul unei invazii sovietice.

După înfiinţarea NATO (1949), fondarea „lojilor" era coordonată de Comitetul Cartierelor Supreme ale Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE), braţul militar al NATO. „Celulele Gladio" – denumite astfel după sabia scurtă a legionarilor romani - au ajuns la 15.000 de membri până în 1972.

Operaţiunile lor erau asigurate printr-o clauză secretă semnată de toate ţările care se alăturau alianţei, aceea ca serviciile secrete din ţările membre NATO să permită funcţionarea acestor „loji" pentru a lupta împotriva comunismului, motiv pentru care Charles de Gaulle a retras Franţa din Alianţă (nota yogi blogger: e o gresela aici; de fapt s-a retras doar din structurile de conducere).

Conform „raportului Watt", în lipsa invaziei sovietice, „celulele Gladio", serviciile secrete italiene, americane şi britanice, NATO, Mafia, Vaticanul şi Loja Propaganda Due (P2), condusă de Marele Maestru Licio Gelli, s-au unit într-o conspiraţie împotriva stângii italiene.

Macabra activitate a acestor unităţi a purtat denumirea conspirativă de „Operaţiunea Gladio", a avut mottoul „În tăcere, servesc libertatea", a fost coordonată de Loja P2 şi a beneficiat de sprijinul Supremului Comandor al NATO - Alexander Haig, cel care ulterior a devenit şeful Statului Major al Armatei Americane. Roberto Calvi, preşedintele Băncii Ambrosiano – ce avea grijă şi de conturile Vaticanului-, membru al P2, contribuia şi el cu bani.

Printre isprăvile aşa-ziselor loji se numără uciderea „Papei zâmbitor", Albino Luciani, la 33 de zile de la învestire (număr cu tâlc în masonerie), uciderea premierului Aldo Moro (cu braţul „Brigăzilor Roşii"), masacrul de la Bologna (1980) şi asasinarea în 1982 a lui Roberto Calvi, bancherul lojilor, care ameninţa că va da totul în vileag şi care şi-a găsit sfârşitul spânzurat, cu o cărămidă de „temelie" în buzunar, ca fraţii să ştie cine l-a ucis.

Lojile NATO din cadrul „Operaţiunii Gladio" s-au numit „Glaive" în Franţa, în Austria – „Schwert", în Suedia – „Sveaborg", în Turcia şi Grecia - „Lâna roşie", în Elveţia - „P26", în Marea Britanie - „Stay Behind". Au existat loji similare în Olanda, Belgia, Portugalia, Germania, Norvegia, Luxemburg, Danemarca. Acestea s-au dizolvat până în 1990. (nota yogi blogger: asta e varianta oficiala; nu stim ce structuri noi au fost constituite). "