Yoghinii si regimul comunist - I

Extrase din cartea "Reprimarea miscarii Yoga in anii '80" de Gabriel Andreescu

********************

Gabriela Ambarus
Lui Grieg nu i-au mai dat drumul pâna dupa Revolutie, la 31 decembrie. Noi am fost în ancheta, începând cu 20 iulie. Am lipsit aproape trei zile si doua nopti ; când ne-am întors acasa, am gasit mâncarea mucegaita pe aragaz. Plecasem în mare graba atunci, n-am stiut cât o sa dureze totul. La Militia Capitalei ne-au dus la ultimul etaj, acolo era Securitatea. Cu lumina de veioza fixata în ochi, m-au interogat mai multi. Veneau pe rând, se schimbau la câteva ore o data si fiecare dintre ei îmi cerea sa scriu. Nu erau multumiti, ma puneau sa o iau de la capat: "Ia vezi, poate îti mai aduci aminte ceva ". În toate orele astea nu am avut voie sa mâncam, sa dormim. La declaratii insistau sa scriu dupa dictare.

Mihaela Ambarus
Unul singur a fost mai cumsecade, mi-a dat sandvisul pe care i-l pregatise nevasta si cred ca pe la 3.00-4.00 dimineata mi-a permis sa dorm un pic. "Nu spui la nimeni ca te las! Întinde-te aici pâna vine colegul sa ma schimbe". A întors veioza spre perete si m-a lasat sa atipesc. Am adormit instantaneu.

Gabriela Ambarus
Ne-au anchetat în camere separate. Voiau sa scriu ca Grieg e bolnav psihic, e obsedat sexual, ca spune bancuri politice. "Asa-i ca are semne de nebunie, asa-i ca spune bancuri politice?" N-am scris niciodata asa ceva. M-au amenintat ca nu mai iau în viata vietilor mele vreun examen în sesiune si ca n-o sa terminam facultatea.

Mi-au aratat poze facute probabil din masina în timp ce noi eram cu Grieg pe strada. M-au palmuit, m-au tras de par, îmi vorbeau urât. La un moment dat, nu cu mult înainte de momentul în care ne-au dat drumul sa plecam acasa, anchetatorul care era atunci a insistat sa semnez o hârtie: ca ma angajez sa nu mai iau legatura cu nimeni de la yoga si ca anunt orice se mai petrece. Am semnat, dar apoi am sarit, i-am luat anchetatorului hârtia din mâna si am rupt-o. Atunci m-a plesnit asa de tare, ca mi-a fracturat nasul. Cred ca s-au îngrijorat si ei un pic atunci. Mai târziu, am aflat ca acea hârtie nu avea nici o importanta, de fapt, nu acuza pe nimeni, nu dadea nici o informatie. Eram dupa acele zile si nopti nedormite si extenuante.

A doua zi am fost la Spitalul de Urgenta, unde facusem practica doi ani de zile. îl cunosteam din vedere pe doctorul la care m-am dus. Am dus personal filmul la developat, nu l-am lasat din mâna, sa nu mi-l schimbe. Am vazut fisura pe radiografie, m-am dus cu filmul înapoi la doctor: "Se vede ca este fisura". N-a vrut sa scrie decât "contuzie nazala" si nu mi-a mai dat filmul înapoi. Între timp, intrase securistul dupa mine în cabinet, l-am vazut, iar doctorul nu a mai avut curaj sa faca ce trebuia. Dupa faza cu fractura nazala, militianul mi-a cerut scuze, probabil ca l-au obligat superiorii lui.

Mihaela Ambarus
Cât am fost la Militia Capitalei, ni s-a parut greu, dar înainte sa ne dea drumul mi-a zis unul dintre anchetatori: "Daca aici nu vreti sa vorbiti, la Rahova n-o sa va mai mearga. Las' ca vedeti voi cum e acolo". Ne-au dat drumul seara sa mergem acasa si am simtit ce mare dar dumnezeiesc e sa fii liber. Ne-au pus interdictie sa parasim orasul si de a doua zi ne-au chemat la sediul Securitatii din Rahova. Uneori, venea o Dacie neagra sa ne ia, ca sa fie ei siguri ca ajungem acolo în fiecare dimineata. La Rahova securistii te amenintau foarte tare, bateau cu pumnul în masa. Veneau pe rând, erau multi. Aveam senzatia ca vor sa semnam ceva anume, ca sa-l poata condamna pe Grieg. Sa declaram ca detine diferite materiale porno. Uneori, erau si câte trei anchetatori deodata. "Nu vrea sa scrie? Trimiteti-o la tortura." Aveau tot felul de metode sa te preseze psihic. Spuneau: "Uite, Grieg a scris despre tine tot". Si însirau tot felul de minciuni, chestiuni urâte, care ma incriminau pe mine si pe mai multe persoane. Sperau ca în felul acesta sa ma convinga sa scriu. Aveau o lista de nume, îi interesa cine se întâlnea cu Grieg, cine tinea legatura cu el. Ce relatii are Grieg si cu cine? Puneau întrebari explicite si vorbeau foarte urât de el, sa intimideze. Mereu spuneau ca o sa-l distruga, ca e psihopat, ca n-o sa-l mai vedem niciodata. "Ce va face, ma, ce va zice, ma, de va vrajeste?" Tot timpul întrebau daca ne-a dat materiale porno.

Unii pareau interesati si personal de zona asta si întrebau: "Chiar poate sa faca amor ore în sir?". Mai târziu, Grieg mi-a povestit si urmatoarea scena:
"Ba, tu ai puteri paranormale sau nu... ?". Grieg zice încet: "Da". "Ma, ai zis da? Fa o dovada. Ce-ai putea sa faci?" "As putea sa va transfer caldura dintr-o mâna în cealalta." Securistul s-a ferit atunci nervos. "Sa stiti ca, ferindu-va de mine, cumva ati recunoscut faptul ca pot sa fac asta", a spus Grieg.

A fost dur la Rahova, de la 8.00 dimineata la 10.00 seara, o luna de zile. Îi auzeam si pe colegii pe care îi luasera, din toate încaperile vecine. Le recunosteam vocile. îi bateau, pentru ca erau strigate. Îi bateau rau, îi bateau pe mai multi. Am auzit vocea lui Grieg, a lui Mihai Triculete si a surorii lui. Atunci am simtit ca înnebunesc, am simtit ca-mi face scurtcircuit creierul. Într-o zi, m-au luat din camera unde ma tineau de obicei, m-au dus pe niste scari, pe niste coridoare. Si au deschis usa unei camere unde era Grieg, cu trei-patru securisti. Grieg era în picioare, lânga un scaun, în spatele mesei. "Uita-te la el, l-am torturat, l-am strâns degetele la usa cu creioane. Îti place cum arata ? Asta patesti si tu daca nu spui ce trebuie." Îl chinuisera, se vedea clar. Era o confruntare foarte puternica acolo, el si securistii aceia. Dar m-a surprins expresia lui, avea compasiune, întelegere pentru oamenii aceia si atâta umilinta... Nu era de ochii lumii, caci acolo nu pretuia nimeni aceste calitati. Grieg chiar avea o stare de liniste, de egalitate, de pace, nu urmarea cine intra în camera, asta era starea lui, de liniste, de egalitate, de pace, în contrast cu iadul dezlantuit în jurul lui.

Gabriela Ambarus
A fost o zi când m-au batut si pe mine rau de tot la talpi. E o durere îngrozitoare. Simti ca nu mai poti sa respiri, parca se zdrobeste totul în tine. În seara aceea ne-au dus ei acasa, cu masina. Eu abia mai puteam sa merg, am plecat cu talpile umflate, iar a doua zi erau vinete. Ne-au trimis acasa cu masina, sa fie siguri ca nu mergem în alta parte sa reclamam. Când m-am dezbracat sa ma culc, am auzit un tipat al mamei. Eram plina de vânatai si pe spate, aproape neagra. A doua zi ne-a strigat Mihaela Muresan de sub fereastra, din fata blocului: "Duceti-va la Procuratura Militara". Am fost si am depus plângere. Au mai venit câtiva dintre cei anchetati atunci la Rahova. La Procuratura Militara ne-au întrebat: "Cine v-a batut, cine?". Nu stiam sa spunem, habar nu aveam cum îi chema pe securisti, fusesera multi si îsi dadeau nume false. Mai târziu am aflat ca erau anchetate cam 180 de persoane în legatura cu Grieg. Nu numai cei care faceau yoga. Erau chemati toti cei care au avut vreodata legatura cu el, si librari, si anticari, cei care îi mai vindeau xeroxuri. Înainte de revolutie, Grieg obisnuia sa mearga saptamânal în talcioc si obisnuia sa cumpere xeroxuri ale unor carti pe teme de spiritualitate. Erau unii care deja îl cunosteau. Stiau ca vine duminica si îi dadeau pe sub mâna ce îl interesa. "Domnul inginer!" Asa îi spuneau, noi râdeam cu Grieg si-i ziceam "inginer de sunet". Într-un fel, chiar era, pentru ca ne învata despre mantre si sunete subtile.

Mihaela Ambarus
Era un securist care spunea ca îl cheama Paunescu. El a venit la noi acasa toata luna cât am fost anchetate la Rahova. Ne lua, ne aducea cu masina. Era foarte energic, parea implicat în ancheta, nu stiu ce functie avea, dar trecea si prin birouri. Avea un aer de profitor, oportunist de meserie. Era foarte dur, se purta ca un ofiter SS. Venea cu masina, dar nu de grija, venea ca sa fie sigur ca mergem la sediul Rahova. Era un bagator de seama pe-acolo. El s-a întâlnit cu Angela Mayer la Revolutie, pe 22 sau 23 decembrie, si, de frica sa nu-l denunte, sa nu spuna în multime ca e securist si ne-a chinuit, a luat-o brusc în brate: "Ce bine ca ai scapat". Urari din acestea! La scurt timp dupa ce a picat regimul, prin ianuarie-februarie '90, Paunescu a venit la Grieg sa-l ajute sa-si gaseasca un post, spunea ca l-au dat afara din Securitate. Dar dupa 6 luni se pare ca a fost din nou angajat pe pozitii mult mai bune (sau nu a fost dat afara niciodata). La ora actuala, am auzit ca este pe o pozitie foarte buna în SRI si chiar ar fi declarat ca ar fi expert MISA.

Cititi si
Fragmente din mărturia Angelei Maria Mayer (Yoghinii si regimul comunist - II)
«Reprimarea mişcării YOGA în anii 80» – istoria rescrisă