"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , , , , » Un mesaj personal din partea profesorului yoga Gregorian Bivolaru

Un mesaj personal din partea profesorului yoga Gregorian Bivolaru


Acest mesaj a fost trimis prin poștă de către profesorul yoga Gregorian Bivolaru din locul de detenție, pe adresa Editurii Shambala, cu rugămintea de a fi prezentat în ziua de 27 august, când are loc hiatusul solar anual. Mesajul expune șantajul și amenințările la care dl. Bivolaru este supus datorită faptului că insistă să promoveze învățăturile yoga și să susțină conferințe pe teme de spiritualitate, dar și să facă dezvăluiri legate de așa-zisa nouă ordine mondială și de secta satanică a francmasoneriei, ce acționează în cârdășie cu așa-zișii iluminați.


Citiți mai jos transcrierea acestui mesaj:

Dragi participanţi, dragi participante, (la Tabăra yoghină de vacanță Costinești 2016 – n.r.)

Considerăm că a venit momentul să rupem tăcerea şi că este chiar necesar să vă comunicăm unele adevăruri importante ce se bazează, fiecare dintre ele, doar pe fapte ce sunt uşor verificabile, inclusiv pe temelia documentelor oficiale existente dar şi pe anumite dovezi concludente de care dispunem. Să începem aşadar cu începutul: în luna februarie a anului 2016 pe adresa noastră poştală a locuinţei din SUEDIA au venit anumite scrisori anonime în care ni se cerea într-un limbaj insolent să decidem desfiinţarea şcolii de YOGA MISA şi ni se promitea, de asemeni, că dacă vom face aceasta, ni se va trimite printr-un mesager suma de 6660000 EURO ce ne va aparţine.

În cuprinsul aceleiaşi scrisori, ni se mai promitea că, dacă apoi vom înceta orice activitate de promovare a învăţăturilor yoga, şi vom renunţa să mai susţinem conferinţe pe teme de spiritualitate, yoga, etc. dar şi pe teme ce atacă sau critică francmasoneria sau a NOII ORDINI MONDIALE, iar apoi vom alege să ne retragem complet din orice activitate de acest fel şi, ulterior, să admitem chiar să începem să scriem un anumit număr de articole, 10 la număr, prin care să promovăm şi chiar să lăudăm NOUA ORDINE MONDIALĂ, vom primi totodată o importantă sumă ce se indică a fi de mai multe sute de mii euro ce ne va fi dată anual.

Se specifica, de asemenea, în cuprinsul acelor scrisori că, dacă nu vom face ceea ce ni se cere, vom ajunge la închisoare, unde vom rămâne până la sfârşitul vieţii.

Este necesar să ştiţi că am păstrat toate acele scrisori ce erau scrise în limba engleză şi avem inclusiv plicurile în care respectivele scrisori au fost expediate din străinătate (nu din SUEDIA) şi se poate constata în cazul acelor plicuri ştampilele poştei cu data la care au fost trimise dar şi ştampilele cu data la care au ajuns apoi la destinaţie (la adresa noastră din SUEDIA). Este necesar să precizăm că niciodată nu am dat deloc curs acelor cereri, pe care le considerăm ca fiind inadmisibile, şi suntem fermi hotărâţi să nu facem niciodată aceasta chiar şi dacă vom plăti cu preţul vieţii aceasta. Opţiunea noastră în această direcţie este definitivă şi nu se va modifica niciodată câtuşi de puţin.

În data de 26 FEBRUARIE 2016, am fost arestat la PARIS la un târg de cărţi vechi şi nu este deloc adevărată minciuna perfidă ce a fost difuzată de mass-media cum că eram acolo pentru a cumpăra reviste pornografice. De altfel, la un asemenea târg nici nu existau asemenea reviste. Această minciună difuzată cu insolenţă împreună cu alte minciuni în mass-media este totodată o afirmaţie în mod vădit cretină ce ar putea fi crezută mai ales de cei proşti şi naivi. După arestarea mea, dosarul acestui caz a fost instrumentat în prima fază de judecătorul Jean Bartholin, ce se afla, de altfel, în preajma pensionării şi despre care s-a aflat ulterior că era în francmasonerie.

Modul în care acest judecător a acţionat s-a dovedit a fi dubios şi bizar iar în cele din urmă a ieşit la iveală că de fapt dumnealui a căutat cu disperare – am putea spune – măcar un singur motiv legal ce i-ar fi putut permite să decidă extrădarea mea în ROMÂNIA. În ciuda tuturor eforturilor viclene pe care le-a întreprins, i-a fost totuşi imposibil să găsească măcar un singur motiv legal spre a-şi justifica în final decizia – am putea spune aberantă – de extrădare pe care apoi a emis-o. Cu toate acestea, în mod indirect, dumnealui chiar s-a dat de gol căci, în ultimă instanţă, dovezile pe care dumnealui a crezut că le va obţine nu au apărut ci dimpotrivă, demersurile sale s-au întors apoi împotriva dumnealui şi chiar au rămas pentru totdeauna la dosar ca o pată ruşinoasă ce nu va putea fi ştearsă niciodată.

Altfel spus, domnul judecător Jean Bartholin nu a reuşit „o crimă perfectă” aşa cum a plănuit iar dovada edificatoare a deciziei sale nedrepte, complet nefondate a rămas pentru totdeauna prezentă la acel dosar. Respectiva dovadă concludentă sunt răspunsurile în mod evident favorabile punerii mele în libertate şi respectării statutului meu de azilant pe care l-au oferit autorităţile suedeze la cele 5 întrebări cheie pe care judecătorul Jean Bartholin le-a formulat personal şi apoi le-a transmis în SUEDIA. Ulterior dumnealui chiar s-a demascat căci s-a dovedit indirect că a crezut măcar unul din acele răspunsuri oferite de autorităţile suedeze va fi nefavorabil şi îi va permite să îşi motiveze pe o bază legală, plauzibilă decizia de extrădare a mea către ROMÂNIA.

Domnul judecător Jean Bartholin s-a demascat deci în ceea ce priveşte intenţiile sale viclene – ce încălcau principiul neutralităţii – şi care l-au determinat să acţioneze în acel mod arbitrar (ce a încălcat legile) prin faptul că atunci când a constat că răspunsurile oferite de autorităţile suedeze îmi erau în totalitate favorabile punerii în libertate şi respectării neabătute a statutului de azilant, după aceea, în mod paradoxal, dumnealui a făcut abstracţie de toate cele 5 răspunsuri pe care le-a primit. Cu alte cuvinte, după aceea, în mod bizar, judecătorul Jean Bartholin s-a comportat într-un mod aberant întocmai ca şi când cele cinci răspunsuri favorabile nici nu ar fi existat.

Procedând în felul acesta, judecătorul Jean Bartholin a căzut singur în propria sa cursă perfidă pe care în prealabil a urzit-o cu intenţia vădită de a găsi, de a avea măcar un singur motiv ce i-ar fi permis să-şi justifice cu un anumit temei decizia de extrădare a mea pe care el încă de la început a plănuit-o cu viclenie. Acţionând astfel, dumnealui s-a dezvăluit în ceea ce priveşte intenţiile sale oneroase, căci orice persoană înzestrată cu inteligenţă şi bun simţ ar fi putut în final să-l întrebe: „Dacă tot aţi trimis autorităţilor suedeze acele 5 întrebări, de ce apoi nu aţi mai ţinut deloc cont de răspunsurile ce v-au fost date? Ce rost au mai avut atunci cele 5 întrebări trimise dacă apoi le-aţi ignorat cu desăvârşire? Le-aţi ignorat apoi în totalitate tocmai pentru că erau în mod evident favorabile lui GREGORIAN BIVOLARU iar referirea onestă la ele ar fi implicat apoi să-l puneţi în libertate şi să-i respectaţi conform legilor în vigoare statutul de azilant?”.

Desigur, toate aceste întrebări ar fi fost foarte deranjante, ba chiar supărătoare pentru acest judecător căci l-ar fi pus într-o ipostază jenantă iar mai mult decât atât i-ar fi demascat ticăloşia şi nedreptatea pe care a comis-o. Oricum însă, astfel de întrebări şi chiar altele la fel de incomode rămân pentru totdeauna iar cei care vor analiza vreodată istoria stranie a acestui caz nu vor ezita apoi să şi le pună. Toate acestea îl vor acuza în mod indirect pe respectivul judecător şi vor fi de natură să evidenţieze modul parşiv, lipsit de onestitate, nedrept în care el a acţionat în cazul acestui dosar.

Faptele menţionate l-au dat de gol pentru totdeauna pe judecătorul Jean Bartholin, căci dacă le analizăm cu multă atenţie, descoperim că el a schimbat acest proces într-o farsă judiciară pe care a plănuit-o încă de la început. Tocmai de aceea, judecătorul Jean Bartholin a căutat cu disperare motive legale pentru a decide extrădarea mea în ROMÂNIA, iar apoi cu toate că nu le-a găsit a ales în final să facă o nedreptate şi a decis totuşi extrădarea mea.

Acesta este adevărul cel adevărat al acestui dosar straniu ce a fost în final soluţionat într-un mod injust şi arbitrar de un judecător care prin modul său de a acţiona s-a dat până la urmă de gol că a avut anumite intenţii parşive. Sperăm că faptele pe care vi le-am prezentat acum sunt concludente spre a vă face să înţelegeţi modul nedrept în care a fost în final soluţionat acest dosar la ordinul din culise al francmasonilor ce acţionează în cârdăşie cu aşa-zişii iluminaţi.

Prin urmare, chiar dacă nu a găsit motive pe care le-a căutat încă de la început cu disperare, respectivul judecător, dl. Jean Bartholin a ales în cele din urmă (spre a executa ordinul primit din culise de la masonerie) să dea o decizie arbitrară ce va rămâne pentru totdeauna ca o pată evidentă şi ruşinoasă în acest dosar în care justiţia FRANCEZĂ s-a făcut de râs căci a încălcat în mod flagrant drepturile consfinţite de mulţi ani prin lege ale unei persoane care deja beneficia în mod legal de statutul de azilant pe care SUEDIA l-a acordat, drept consfinţit de altfel, printr-o lege internaţională. Această vădită nedreptate ce mi s-a făcut nu a fost şi nu va fi acceptată niciodată de autorităţile suedeze.

În cea de a doua fază a acestui dosar s-a făcut ceea ce în justiţia FRANCEZĂ se numeşte APEL ÎN CASARE, iar avocaţii francezi care au fost chiar şocaţi de decizia bizară şi arbitrară a judecătorului Jean Bartholin erau convinşi că instanţa superioară va analiza în spiritul dreptăţii şi a legilor în vigoare acest caz dar în final s-a dovedit că şi Curtea Superioară de Casaţie s-a pronunţat într-un mod bizar asupra acestui dosar.

În final, apelul în casare a fost respins iar decizia bizară şi arbitrară a judecătorului Jean Bartholin a rămas mai departe valabilă căci nu au fost luate deloc în consideraţie niciunul dintre motivele temeinice ce au fost invocate cu acea ocazie. Totuşi şi cu acea ocazie dovada evidentă şi grăitoate unei noi şi flagrante nedreptăţi a rămas la dosar pentru totdeauna şi ea atestă, dincolo de aparenţe, că şi acolo judecătorii s-au pripit cu toate că nu era deloc cazul să facă aceasta. Oricine care este inteligent şi cu bun simţ îşi poate pune întrebarea firească:  „Oare de ce au procedat aceşti judecători, într-un mod pripit şi totodată arbitrar?”. O astfel de întrebare rămâne mereu deschisă.

În ceea ce priveşte instrumentarea la Curtea de Casaţie a acestui dosar printre cei ce au analizat cazul meu s-a aflat totuşi şi o persoană onestă, corectă, care a propus în raportul pe care l-a făcut cu privire la acest dosar ca soluţia să fie cerută şi apoi să se aştepte să fie decisă de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), de la Luxembourg şi care era competent să decidă în conformitate cu legile internaţionale asupra acestei situaţii. Dacă totuşi s-ar fi admis ca dosarul să fie trimis la tribunalul internaţional de la Luxembourg pentru ca acesta să decidă în cele din urmă, şansele de a fi dată o hotărâre ce îmi era favorabilă erau foarte mari. De altfel, o asemenea soluţionare justă, firească fusese deja propusă, solicitată chiar de avocatul ce m-a reprezentat la acea instanţă superioară ce era Curtea de Casaţie din Franța.

Cu toate acestea, în mod paradoxal; aproape inadmisibil şi aberant, judecătorii de la curtea de Casaţie au respins în final dosarul meu cu motivaţia năucitoare: „nu este timp pentru a fi trimis acest dosar la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxembourg”. Întrebarea firească pe care oricine şi-o poate pune este: „Pentru ce oare nu s-a găsit timpul necesar ca în final să se dea o decizie justă? De ce s-au grăbit oare judecătorii în acest caz atunci când de fapt într-un act de justiţie riguros ei nu au deloc dreptul să se grăbească? nu cumva graba lor stranie a ascuns de fapt cu totul altceva? Dacă ei nu s-ar fi grăbit atât de tare, nu cumva soluţia pe care apoi ei erau obligaţi să o dea pe baza deciziei ce venea de la tribunalul internaţional de la Luxembourg ar fi fost cu totul alta şi – de ce nu – chiar favorabilă punerii mele în libertate?”.

Iată deci o nouă nedreptate flagrantă ce mi s-a făcut la Curtea de Casaţie dar cu toate acestea, dovada ei evidenta a rămas pentru totdeauna la acest dosar în care s-a decis că o soluție arbitrară rămâne valabilă și s-a pretextat apoi anapoda că nu mai este timp pentru a soluționa în mod just acest dosar care era firesc, era drept să fie soluționat pe baza deciziei competente a unui tribunal internațional ce era de altfel abilitat să soluționeze așa cum se cuvine, în spiritul dreptății un astfel de caz.

Orice om înzestrat cu bun simț observă modul nedrept, aberant, inadmisibil în care a fost respins acest dosar de Curtea de Casație a FRANȚEI. Numai un prost nu observă argumentul bizar şi găunos cum că este foarte important să ne grăbim foarte tare ca judecători pentru că de fapt nu vrem să avem timp pentru a soluţiona aşa cum vrem noi – ARBITRAR – acest dosar ce în spiritul dreptăţii, pe baza unei decizii competente ce putea fi oferită de un tribunal internaţional. Modul nedrept în care judecătorii de la Curtea de Casaţie din FRANŢA au soluţionat anapoda prin intermediul unui astfel de argument cretin: „nu avem timp să mai aşteptăm”, pare la prima vedere de necrezut dar realitatea este şi rămâne chiar aceasta.

Este o realitate dură, şocantă, năucitoare care a trecut însă neobservată. Toate acestea au ascuns de fapt cu totul altceva şi anume existenţa unei noi farse judiciare. Toate acestea ne-au fost dovedite ulterior de o nouă scrisoare anonimă scrisă în limba franceză ce a fost trimisă chiar din FRANŢA şi care a fost expediată, după cum am aflat ulterior, în 3 exemplare pe adresa avocaţilor francezi.

Respectiva scrisoare avea data de 5. 07. 2016 iar ea a ajuns în cutia poştală a unuia dintre avocaţii mei în data de 11.07.2016. În cuprinsul acelei scrisori ce ni se adresa, anonimul mesager ne anunţa că s-a dat de fapt ordin ca recursul nostru să fie oricum respins iar apoi decizia judecătorilor ce a fost dată abia în 13.07.2016 a confirmat 100% conţinutul acelei scrisori anonime ce a fost trimisă încă din 5.07.2016.

Avocaţii francezi au rămas uimiţi de toate acestea.

Cei care doriţi să vă convingeţi puteţi găsi o copie a acelei scrisori pe site-ul YOGAESOTERIC.NET şi puteţi de asemenea să citiţi traducerea ei fidelă în limba română. Orice alte comentarii cu privire la toate acestea sunt de prisos. Toate acestea arată că francmasoneria ce acţionează în cârdăşie cu grupare satanică a aşa-zişilor ILUMINAŢI are deja o putere imensă în FRANŢA. Ceea ce s-a petrecut deja în acest caz, inclusiv insolenţa cu care s-a acţionat prin expedierea acestor scrisori anonime în care ni s-a spus ce o să urmeze este edificatoare.

Este însă posibil să existe totuşi printre voi unele persoane care în ciuda evidenţelor pe care le-am punctat, vor spune: „aşa ceva este imposibil, nu îmi vine să cred că este chiar adevărat”. Unor astfel de persoane le putem spune doar că de fapt nu urmărim să convingem pe nimeni, faptele pe care deja le-am menţionat sunt 100% reale iar aspectele despre care am vorbit pot fi studiate în dosarul meu din FRANŢA. Pe site-ul YOGAESOTERIC au fost deja postate atât raportul judecătoarei raportoare Delphine Chauchis cât şi copia scrisorii anonime din FRANŢA despre care am vorbit aici.

În final ţin de asemenea să vă mărturisesc că nu îmi este frică şi vă anunţ că vom merge ca întotdeauna mai departe bazându-ne cu o credinţă de nezdruncinat pe ajutorul ce ne vine de BUNUL DUMNEZEU. Ghidarea Sa neîncetată şi prezenţa Sa tainică sunt la fel de vii pentru noi. Un element tainic pe care deja l-am observat a fost acela că toate întâlnirile – ca să spunem aşa – cu justiţia din FRANŢA au avut loc în mod invariabil în ziua de miercuri. Vă mulţumesc pentru atenţia cu care aţi ascultat toate acestea şi îi mulţumesc de asemenea celui care şi-a pus vocea la dispoziţia noastră pentru a face ca acest mesaj să vă parvină aşa cum a fost scris de noi personal. Cu aceasta am încheiat.

Sursa: MISA Senzațional TV

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu