Trezirea sufletului - O sfera de lumina, fericire si iubire

Participam la o exemplificare telepatică făcută de Grieg, având ca subiect trezirea sufletului.
Eram în sala de curs, meditaţia începuse, iar eu nu simţeam ceva deosebit. Atunci am avut inspiraţia de a realiza măcar ceea ce puteam şi anume să urmăresc să mă abandonez lui Dumnezeu. Am făcut aceasta într-un mod oarecum tehnicist: mi-am relaxat treptat întregul corp fizic şi apoi am adoptat o atitudine interioară de dăruire a acestuia lui Dumnezeu. Apoi am trecut la sesizarea trăirilor psihice, pe care le aveam în acele momente şi pe fiecare, succesiv, le dăruiam Divinului. Au urmat apoi gândurile pe care, de asemeni, le abandonam în braţele Creatorului imediat ce ele îmi apăreau în minte. În final, am realizat un ultim gest de abandon, spunând: “Şi acum îmi abandonez şi ultima fărâmă de ego”. Instantaneu, după terminarea acestei rostiri interioare orice legătură cu planul fizic s-a întrerupt, în termeni yoghini am realizat o stare perfectă de PRATYAHARA. Mai exact: simţurile nu-mi mai aduceau nici un fel de informaţii din lumea exterioară (nu auzeam, nu vedeam, nu miroseam, nu percepeam nici un gust şi nu aveam nici o senzaţie tactilă). Dar cel mai important aspect care s-a petrecut atunci a fost modificarea completă a percepţiei asupra propriei fiinţe: eram o sferă ce emana unde de lumină, concentrice care se extindeau în jur, rămânând totodată conştientă de faptul că mă aflam în sala de curs şi meditam. Mă vedeam din exterior, sfera de lumină fiind cumva în faţa mea, spre dreapta. Nu aş fi crezut vreodată că dacă mă voi uita la o sferă, fie ea şi de lumină, voi fi atât de extaziată, neputând atunci să definesc uimirea şi fericirea mea, decât prin cuvintele: “Ce frumoasă sunt...”
Simţeam atunci cum revărs, prin acele unde de lumină, fericire şi iubire către toţi cei din jur.
D.D., zodia Balanţei