Terapia cu ajutorul animalelor
Nu de puţine ori s-a demonstrat că animalele au efecte surprinzătoare asupra stării de sănătate a omului. Se cunosc cazuri când câinii au anticipat apariţia unei crize de epilepsie, delfinii pot comunica cu copiii autişti, călăria ajută la detensionare şi la refacerea cu uşurinţă a echilibrului psihic, etc.
Un animal de companie ne poate oferi un impuls pentru a percepe realitatea într-un mod mai optimist. Mai multe studii au arătat că persoanele care sufereau de depresie au devenit mult mai interactive şi optimiste după ce au petrecut o perioadă în compania unor câini şi pisici. Cercetările au arătat că cei care manifestă o afecţiune faţă de câini dau dovadă de aceeaşi afecţiune faţă de semeni. Animalele, mai ales câinii, ajută foarte mult la dezvoltarea din punct de vedere emoţional şi social al copiilor.
Terapia cu ajutorul delfinilor a fost cercetată şi aplicată, de medicul David Nathnson. Acesta a demonstrat că delfinii pot ajuta persoanele cu probleme majore - autismul, sindromul Down, probleme severe de auz, afecţiuni ale coloanei vertebrale, etc.
Programele sunt proiectate pentru a oferi un mediu emoţional terapeutic celor care suferă de diferite boli sau întâmpină probleme emoţionale. Delfinii implicaţi în aceste programe permit o acceptare necondiţionată a fiecărei persoane. Compania pisicilor ajută la scăderea presiunii arteriale şi diminuează semnificativ stările de anxietate şi depresie.
Hipioterapia este recomandată mai ales copiilor cu probleme motorii cerebrale şi pentru cei care suferă de scleroză în plăci. Calul poate fi folosit ca un mediator care permite urmărirea unor obiective precise la nivel psihomotor (schemă corporală, spaţiu, coordonare...), la nivel psihic (relaxare, încredere în sine...), la nivel cognitiv şi la nivel social. Pentru a reţine atenţia anumitor copii hiperactivi se utilizează trapul, deoarece o anumită doză de mişcare îi face să-şi menţină atenţia concentrată mai mult timp.
Terapia cu ajutorul animalelor implică şi dezvoltă elemente sociale şi emoţionale cum sunt, interacţiunea cu o fiinţă vie, asumarea responsabilităţii, dezvoltarea încrederii, capacitatea de adaptare ş.a.m.d.
( M.I.)
Sursa:
Atac - 16 Mai 2007
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu