Agricultura Romaniei si standardele UE

În ultimele decenii, agricultura din Uniunea Europeana a devenit in mare parte o industrie robotizata si chimizata la maximum, fara suflet si avand drept unic scop profitul, in detrimentul calitatii si cu riscuri majore pentru sanatatea consumatorilor.

Imaginile prezentate in filmul documentar al producătorului german Nikolaus Geyrhalter „Unser taeglich Brot“ (Our Daily Bread - Pâinea noastră cea de toate zilele), care dezvăluie, fără comentarii, un tablou pe cât de cutremurător şi de terifiant, pe atât de adevărat al agriculturii „conforme cu normele europene“ - îi vor ingrozi cu siguranta pe multi români, cum i-au îngrozit şi pe occidentali, dar filmul trebuie vazut de toată lumea, acum cat nu este inca prea tarziu! Ceea ce putem vedea in acest film nu mai reprezinta nicidecum agricultura in sensul in care o intelege orice român; este mai degraba o cumplită industrie producatoare de furaje pentru oameni! Normele europene au permis si au incurajat dezvoltarea acestei industrii in detrimentul si uneori chiar impotriva agriculturii ecologice sau traditionale.

Desi exista multe voci care arata absurditatea acestei abordari hiper tehnologizate si robotizate (la propriu si la figurat), lucrurile se petrec ca si cum nu s-ar vedea problemele. Agricultorii occidentali care au trait tragedia industrializarii agriculturii sunt constienti de comoara pe care Romania o detine in domeniul agricol. Românii, încă nu!

Aflati la periferia sistemului european, marginalizaţi, dispreţuiţi si considerati de unii ca fiind ramasi in urma aşa-zisei civilizatii europene, taranii romani sunt de fapt purtatorii singurelor alternative viabile si chiar ale multor solutii concrete. Ei poseda o autonomie alimentara care in agricultura occidentala s-a pierdut in totalitate.
Solutia de a-si apara drepturile? Asocierea! In tarile in care micii producatori s-au asociat in lupta cu corporatiile oligarhice multinationale din agricultura, ei au reusit sa-si mentina dreptul de a produce si desface produsele traditionale.

In UE, fermele mixte au fost inlocuite de mult cu ferme de monocultura, vacile au disparut de pe pasune, fiind hranite cu concentrate si transformate in agregate de produs lapte. La fel au ajuns gainile si puii: niste masini de ouat sau de produs carne cat mai repede posibil. In maximum doua luni, puiul trebuie sa ajunga in supermarket.

Agricultura de tip industrial a Occidentului este acum un subprodus al industriei de razboi, asa cum, inainte de a ingradi vacile, sarma ghimpata a fost inventata sa-l ingradeasca pe om. Fabricile care produc substantele fito-sanitare pentru agricultura intensiva fac parte de cele mai multe ori din companiile multinationale ce produc armament si substante chimice si biologice de lupta.

In Uniunea Europeana multi fermieri au uitat deja cum se face adevarata agricultura.
Altii, mai putini, nu au uitat si au venit sa aminteasca românilor faptul ca nu ei trebuie sa inveţe de la comunitatea europeana bazele agriculturii, ci invers. Ei le-au spus românilor: "În realitate, voi sunteti in avans! Nu trebuie sa schimbati nimic in practicile voastre! Europa de Vest este cea care trebuie sa si le schimbe". Trebuie sa constientizam acest avans mai intai, inainte sa ajungem sa regretam pierderea lui. Apoi trebuie sa facem demersurile pentru a-l pastra si a-l integra in modul de viata contemporan.

Daca nu ne vom trezi la timp, ne vom confrunta cu trista experienta a agriculturii europene: vom aplica o politica ce ne impune sa cultivam numai ceea ce a negociat guvernul PSD in 2004, adica ZERO soiuri de canepa, ZERO soiuri de prun autohton, ZERO soiuri de mar autohton si altele, care nu sunt inscrise in catalogul oficial al UE, deci din punctul lor de vedere nici nu exista. Pe crescatorii de animale ii asteapta zile negre. Cine are una-doua vaci, cum au cei mai multi prin sate, nu-si permite sa practice mulsul automat si ambalarea "sub vid", asa ca nu are voie să vândă surplusul, nici macar vecinului sau turistilor in trecere. În mod aberant, ciobanul nu va mai avea voie sa mulga oile manual, sa atinga casul cu mana, sa strecoare branza prin tifon la stana.

In Polonia se petrece deja ceea ce s-a programat sa se petreaca si la noi in curand. Din cele 2,2 milioane de tarani ai Poloniei, 1,6 milioane ar trebui, conform PAC (Politica Agrara Comuna), sa paraseasca satele. Aceasta tara atat de mandra de istoria ei se afla la o cumpana a destinului, din care nu poate iesi decat prin lupta. Sociatatea civila din Polonia si mai multe ONG-uri internationale lupta deja pentru salvarea satelor poloneze!

Putem sa luptam si noi pentru pastrarea satelor noastre, inainte sa ajungem ca polonezii, inainte sa ni se inchida cu viclenie toate pietele, sa se interzica produsele traditionale si sa ne hranim cu produsele industriale din filmul mentionat! Aceasta lupta ar trebui s-o duca politicienii, in special guvernul (cat mai e posibil, dupa "negocierile" PSD) si mai ales europarlamentarii.

In Suedia a fost posibil; europarlamentarii suedezi au NEGOCIAT cu UE sa respecte standardele UE la export, dar la ei acasa sa practice agricultura pe care o vor si sa manance ce doresc.
Au REUSIT asta!

La noi de ce nu se poate? Pentru ca europarlamentarii actuali prefera sa stea "cuminti şi bine ghiftuiţi" si sa toace netulburaţi banii publici degeaba! Pentru ca guvernantii au alte prioritati, vor sa-si faca afacerile linistiti, fara sa-si puna in cap oficialii UE. „Negocierile“ lor sunt de genul: acceptam prostiile şi tâmpeniile astea numai daca ne lasati in pace sa ne facem afacerile groase şi oneroase.

Dupa cum s-a vazut, guvernantii NU ne apara interesele!
Ce putem face?
Sa luptam prin mijloacele societatii civile (ONG-uri, sindicate, asociatii etc.) si deschidem ochii mai bine când alegem data viitoare!

DEPINDE DE NOI!

Detalii despre filmul Our Daily Bread (Unser taeglich Brot):
http://www.unsertaeglichbrot.at/
Detalii despre ce se doreste cu agricultura din Romania:
http://www.formula-as.ro/reviste_680__44__avram-fitiu.html
Ce alternative avem:
http://www.hotnews.ro/articol_74028-Autonomia-taranilor-miza-alimentara-globala.htm

Preluare de pe : http://www.ecolife.ro/