Dhammapada - Buddha

92. Oamenii care nu au bogatii, care sunt intelepti in ceea ce priveste hrana, care au perceput libertatea transcendenta si neconditionata (Nirvana): calea lor este dificil de inteles, precum cea a pasarilor care zboara in vazduh.

Buddha isi structureaza perfect logic afirmatiile sale din aceasta sutra: se poate observa ca argumentele sale sunt impartite in doua categorii:
a) Mai intai el arata ca omul realizat din punct de vedere spiritual nu este inlantuit de ancorele care limiteaza in mod obisnuit persoanele mediocre. Oamenii cu o constiinta gregara sunt foarte limitati in actiunile lor de atasamentul fata de lucrurile acestei lumi. Viata lor se reduce la acumularea acestor bunuri fizice, si acesta este si criteriul dupa care ei isi masoara succesul.
Hrana deasemenea constituie o limitare importanta in cazul in care omul se comporta prosteste fata de acest aspect. In primul rand o hrana impura cauzeaza probleme de sanatate, care reprezinta niste limitari considerabile. In al doilea rand, chiar actul hranirii devine adeseori o sursa importanta de limitare prin importanta obsesiva sau exagerata pe care omul i-o acorda. Multi oameni de cand se trezesc se gandesc ce-or sa manance, iar inainte sa adoarma ultimul gand e tot la mancarea de-a doua zi. Mintea acestor oameni care au devenit sclavii hranei este dominata tiranic de gandul "doar mancarea ma tine in viata", si ei omit (de exemplu) ideea divina pe care ne-a lasat-o Iisus: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Evanghelia dupa Matei, 4/4).

b) Dar daca omul realizat spiritual nu rezoneaza cu aceste aspecte limitatoare, se ridica urmatoarea intrebare: "cu ce rezoneaza acesta atunci?". Buddha clarifica acest aspect in a doua parte a afirmatiiilor sale: oamenii realizati spirituali rezoneaza cu libertatea transcendenta si neconditionata.
Altfel spus, Arhatii nu numai ca nu se "hranesc"(rezoneaza) cu limitari, ci se si "hranesc"(rezoneaza) cu pura libertate absoluta la care au acces in mod direct si nemijlocit. Aceasta libertate pura si necoditionata nu este insa pentru acestia doar un concept intelectual, ci este la fel de autentica si "palpabila" precum este hrana pentru omul obisnuit care percepe doar lumea fizica.

Ca urmare a acestui rationament exhaustiv, devine clara concluzia lui Buddha: libertatea deplina de care se bucura oamenii realizati spiritual duce la imposibilitatea "ghicirii" (sau chiar a intelegerii rationale a) faptelor lor, adica la imposibilitatea incadrarii faptelor lor in niste tipare logice deterministe banale, tot astfel cum e imposibil de incadrat intr-un tipar logic determinist zborul liber al unei pasari.

Acest adevar este dealtfel verificat pe deplin in practica, daca e sa ne uitam de exemplu la faptele lui Iisus.

Sigur ca pentru omul mediocru, aceasta libertate deplina a celui realizat spiritual este adeseori o sursa de neincredere, de rea intelegere, sau chiar de invidie si aversiune, si tocmai de aceea Buddha a cautat sa explice cat se poate de clar aceasta realitate, si chiar a insistat asupra acestei idei expunand-o si in sutra urmatoare.