Pieţele din România sunt invadate de ani buni de tot felul de legume şi fructe din import care par, mai curând, decupate din cărţile cu poveşti. Ardei graşi imenşi, viu coloraţi, căpşuni uriaşe, mere-gigant şi struguri ale căror boabe cât o prună te fac să-ţi lase gura apă se îngrămădesc pe tarabe la preţuri pe măsură. Mereu proaspete, chiar şi săptămâni în şir, toate aceste trufandale, multe dintre ele modificate genetic, sunt expuse şi la radiaţii ionizante pentru a-şi păstra prospeţimea cât mai multă vreme. În România, 99% din fructele importate sunt iradiate.
Alimentele iradiate sau ionizate nu trebuie confundate cu alimentele contaminate. Hrana contaminată presupune prezenţa nedorită a unor particule radioactive, pe când legumele sau fructele iradiate sunt supuse deliberat unui tratament destul de periculos cu raze ionizante pentru a fi conservate.
Acest tratament presupune expunerea alimentului la un flux de raze ionizante ce pot fi generate de o sursă radioactivă. Efectele obţinute sunt, pe lângă degradarea produsului, distrugerea microorganismelor şi a insectelor care se strecoară în fructe ori în cereale sau eliminarea paraziţilor de tot felul. Primele alimente supuse iradierii au fost fructele şi legumele.
Americanii au observat, cu aproape 80 de ani în urmă că, în urma expunerii la radiaţii ionizante, fructele şi legumele îşi păstrează prospeţimea timp îndelungat, iar insectele şi microorganismele ce se dezvoltă în mod natural în ele sunt distruse. Deşi au apărut proteste din partea multor cercetători care au încercat, şi la vremea aceea, să tragă un semnal de alarmă în legătură cu eventualele consecinţe nocive asupra sănătăţii, Administraţia alimentelor şi medicamentelor din SUA a aprobat, în 1963, iradierea alimentelor ca mijloc de conservare.
Cancerul şi hrana iradiată
Alimentele iradiate nu sunt periculoase, susţin unii dintre specialişti, alţii sunt însă de altă părere. Alimentele pot fi iradiate cu raze gama sau cu raze X. Tehnologia prin iradiere cu raze gama foloseşte substanţe radioactive, Cobalt 60 sau Cesiu 137. Un raport dat publicităţii de către o organizaţie ecologistă internaţională, care se opune iradierii alimentelor, precizează că studii efectuate pe termen scurt, care au avut ca subiecţi copii din India, hrăniţi o perioadă cu alimente iradiate, au indicat distrugeri ale cromozomilor acestora.
Testele au fost făcute şi pe un eşantion de câini care au mâncat, un timp, numai carne de vită iradiată. Veterinarii au constatat, în urma examenelor clinice, că toţi câinii care primiseră carne iradiată, în perioada experimentelor ştiinţifice, aveau splina mărită.
Cancerul, bolile de rinichi, imunotoxicitatea nu sunt decât unele dintre bolile deosebit de grave care pot fi declanşate în urma consumului de alimente tratate cu raze ionizante, mai susţin cercetătorii.
Legea permite tratarea cu radiaţii ionizante
În România există un act normativ, emis în anul 2001, care reglementează producţia, importul şi comercializarea alimentelor şi a ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii ionizante. Acest act normativ obligă Ministerul Sănătăţii să emită şi să actualizeze lista produselor alimentare ce pot fi iradiate şi dozajul de iradiere, în conformitate cu o listă similară care este valabilă în Comunitatea Europeană.
Românii, însă, preferă acestui proces de conservare tratarea alimentelor pe cale chimică, iar mulţi dintre producători, din dorinţa de a vinde cât mai repede şi cât mai mult, nu respectă timpul de pauză, adică perioada în care substanţele chimice cu care se tratează fructele sau legumele devin inofensive.
Alimentele ar trebui puse în vânzare abia după 18-21 de zile din momentul în care sunt tratate chimic, dar nimeni nu poate controla cu stricteţe dacă, într-adevăr, producătorul îndeplineşte sau nu această cerinţă. Din acest punct de vedere, specialiştii susţin că iradierea alimentelor este mai indicată decât tratamentul chimic făcut necorespunzător.
Ionizarea e folosită în întreaga lume
Folosirea acestui procedeu de conservare a alimentelor face înconjurul lumii şi asistăm, în prezent, la o adevărată explozie a numărului de instalaţii de iradiere a alimentelor în numeroase state.
China, care, în 2003, avea şapte instalaţii de iradiere a hranei, a ajuns la 50 în 2006, iar India şi-a propus, până în 2012, să construiască 25 de instalaţii în plus faţă de cele existente pe teritoriul său. Mexicul nu se lasă mai prejos şi promite să aibă cea mai mare instalaţie de iradiere a alimentelor din lume. În condiţiile în care tehnologiile de conservare a alimentelor cu ajutorul razelor ionizante se dezvoltă vertiginos, comercianţii nu au decât de câştigat, iar teama producătorilor de a rămâne cu marfa nevândută nu se mai justifică.
Dar medicii şi cercetătorii se întreabă totuşi care ar putea fi efectele nocive pe o perioadă îndelungată asupra organismului uman, ale hranei conservate astfel. Riscurile pe care le prezintă alimentele iradiate nu au fost încă identificate cu precizie, iar rarele studii pe această temă au fost deseori discreditate. Organizaţiile ecologiste şi numeroşi oameni de ştiinţă susţin însă că pericolul nu este deloc de neluat în seamă, iar consecinţele asupra sănătăţii consumatorilor, deşi nu sunt vizibile imediat, ar putea, pe termen lung, să se dovedească dezastruoase.
Transportul alimentelor la distanţe mari, un pericol pentru mediu
Conservarea alimentelor cu ajutorul razelor ionizante favorizează delocalizarea producţiilor agricole şi pune în pericol economiile locale şi mediul. Culturile agricole se realizează în condiţii îndoielnice, pentru a grăbi câştigul, iar transportul pe rute foarte mari generează un consum deloc neglijabil de carburanţi.
Centralele de iradiere sunt, la rândul lor, periculoase, deoarece utilizează substanţe radioactive, iar numărul lor a crescut foarte mult în ultimii ani. Populaţia care se află în preajma acestor uzine de tratare a alimentelor cu raze ionizante nu este avertizată asupra riscului pe care-l reprezintă scurgerea acccidentală a substanţelor radioactive sau asupra pericolelor ce ar putea apărea în caz de incendiu. Cât despre alimentele iradiate, acestea îşi pot schimba gustul, mirosul ori consistenţa, iar specialiştii susţin că, în timpul acestui proces de conservare, prin iradiere, sunt distruse multe vitamine, minerale, cât şi bacteriile care contribuie la păstrarea prospeţimii naturale a hranei.
99% din „trufandalele” de pe piaţa românească sunt iradiate.
Sursa: Adevarul
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu