Manipularea endocrina la nivel planetar: "Atac asupra Barbatului" - film documentar produs de BBC Horizon

"Atac asupra Barbatului" ("Assault on the Male") este un film documentar BBC din seria Horizon care prezinta dovezi ale amenintarilor la care sunt supusi masculii tuturor speciilor de pe pamant datorita chimicalelor care ne inconjoara aproape pretutindeni si care polueaza intens mediul. Printre efectele acestora se numara malformatiile sexuale congenitale, cresterea incidentei cancerului testicular si scaderea fertilitatii. De remarcat faptul ca filmul a fost produs si difuzat in anul 1993. Desi au trecut aproape 20 de ani, aceste informatii au fost ignorate de catre mass media, tinute departe de public si absolut nici o masura de prevenire ori inlaturare a efectelor distructive si cumulative nu a fost luata, ba chiar de atunci plasticul, detergentii, pesticidele si alte chimicale au cunoscut o si mai mare raspandire in viata noastra cotidiana. Asistam la un fel de pact faustian, de parca cineva ar fi spus: "daca vreti sa aveti lux si tehnologie in viata moderna, pretul este sa acceptati ceva mai mult cancer la san, ceva mai mult cancer testicular si s-ar putea sa va pierdeti abilitatea de a va reproduce ca specie". Oare merita?


De vazut pe aceeasi tema si Documentarul Disparitia Barbatului ("The Disappearing Male") - viitorul omenirii amenintat de substantele de sinteza
Scaderea fertilitatii, cancerul…. patologiile care ne afecteaza sistemul reproducator sunt intr-o continua crestere. In fata acestui pericol, oamenii de stiinta incrimieaza poluarea chimica care se regaseste intr-o multitudine de produse care ne populeaza viata de zi cu zi. Spre exemplu, de partea masculina, calitatea spermei se afla in cadere libera in tarile dezvoltate si in special in Europa de Nord, de mai mult de jumatate de secol. Daca in anul 1950 masuratorile aratau 150 de milioane de spermatozoizi intr-un mililitru de sperma, momentan putem vorbi de circa 60 de milioane si chiar de 40 de milioane in anumite regiuni din Germania unde s-au efectuat studii recent. Cand se va ajunge la un numar de 20 de milioane de spermatozoizi la mililitru,acela va fi momentul in care se va face apel la fecundarea in vitro…7% din nou-nascuti sunt deja rezultatul fecundarilor artificiale in Danemarca, epicentrul acestei epidemii….In paralel, incidenta cancerului de testicule s-a dublat in Europa in ultimele trei decenii, ca sa nu mai vorbim de malformatiile genitale a caror incidenta crescuta deja nu ne mai surprinde.
De partea feminina situatia nu este deloc stralucita. Cancerul de san atinge cote mari…frapant este si faptul ca una din opt femei sunt afectate intr-o tara precum Franta si incidenta sa continua sa creasca.
Si, in timp ce alte tipuri de cancer ale aparatului reproducator (ovar, endometru) sunt si ele in crestere , s-a observat un anumit tip de precocitate inca de la pubertate conform unui studiu american efectuat anul trecut, studiu care a demonstrat ca, in ultimii 40 de ani, varsta aparitiei primei menstre a mai crescut cu cateva luni iar cresterea sanilor debuteaza cu 1 pana la 2 ani mai tarziu. Toate aceste modificari sporesc riscul aparitiei diferitor patologii la nivelul aparatului reproducator.
Este , deci, un fapt stabilit cat si nelinistitor: ceva insamanteaza haosul in sistemul nostru reproducator. O “mana invizibila” care, cu certitudine, nu este de natura genetica. Pentru ca toate aceste dereglari s-au produs pe parcursul a 2-3 generatii, ceea ce este destul de putin pentru o deriva asa de radicala. Pe de alta parte, studiile epidemiologice ale populatiilor imigrante sunt clare: imigrantii - cu cateva exceptii - prezinta destul de rar patologii din tara lor de origine. Altfel spus, cauzele sunt de cautat in modul de viata sau in mediul inconjurator.
Desi nu exista certitudini absolute, exista o “supozitie extraordinar de puternica” dupa cum spune dr. Annie Sasco, epidemiolog la Inserm (Franta), conform careia poluarea chimica este responsabila de toate aceste probleme deoarece provoaca dereglari hormonale.
In limbajul comun se fac referiri la hormoni cand se vorbeste despre atleti cu musculatura suspecta, despre menopauza sau anumite comportamente agresive, ca si cum ne-am referi la un element marginal al psihologiei noastre. Total eronat! Hormonii sunt in realitate o vasta familie de substante prin intemediul carora un mare numar de organe si celule se sincronizeaza si interacioneaza.
Comunicarea hormonala - bruiata
Sistemul hormonal (endocrin) este, impreuna cu cel nervos, unul din cele doua mecansime de comunicare ale organismului - o comunicare care pare bruiata de miile de produse chimice aparute in mediul nostru inconjurator in timpul ultimilor 50 de ani: de la produse din plastic pana la pesticide si alte molecule cu care suntem, intr-un mod sau altul, in contact.
Insa in ce consta acest “bruiaj”? Este vorba de simpla asemanare intre substantele chimice create de om si hormoni. Pentru a intelege putem asemana hormonii cu niste chei al caror rol este sa deschida lacatele situate in celulele noastre.Odata lacatul descuiat, celulele efectueaza o actiune particulara: cresc, mor, se contracta, secreta etc. Insa aceste “lacate”, care in realitate se numesc receptori, par a fi insuficient de selective: in ultimii 20 de ani se descopera din ce in ce mai multe “chei” care nu le sunt destinate, care au drep efect deschiderea sau inchiderea acestor “lacate”, in functie de caz.
Dovezile incriminarii tulburarilor endocrine in aparitia anomaliilor la nivelul aparatului reproducator masculine sunt de necontestat. Grupul Virginiei Rouiller-Fabre, condus de profesorul René Hobert, a dezvoltat un sistem original de cultura a testiculelor fetale umane care reproduc intr-o cutie de cultura dezvoltarea normala. Ei au expus numai timp de 3 zile testiculele umane la un ftalat, un plastifiant produs la scara larga in industrie si care este omniprezent in sangele uman.
Celulele sunt perturbate inca din viata fetala
Rezultatul: moartea a 40% din celulele germinale, adica celulele care vor forma mai tarziu spermatozoizi.
“Rezultatele noastre, spune René Hobert, demonstreaza experimental, pentru prima data, ca unul dintre cei mai numerosi perturbatori endocrinieni incriminati in problemele reproducerii masculine este intr-adevar vatamator acestei functii, in cadrul speciei umane”.
De fapt, una dintre problemele recurente a perturbarii endocrine este ca nu poate fi experimntata in vivo la oameni. Se recurge astfel la modele animale…ceea ce duce invariabil la contestarea validitatii acestor rezultate la oameni.
“Cu ajutorul acestui sistem de cultura de testicule umane, am reusit sa mentinem un instrument mai pertinent decat testiculul fetal aflat in curs de dezvoltare care este mai sensibil la agresiunile din mediu”- prof.Hobert.
Insa care ar fi liantul intre baza productiei de spermatozoizi, cancerul de testicul si anomaliile genitale masculine? Dupa cum spune profesorul danez Niels Skakkboek, este vorba de aceeasi patologie, numita TDS (testicular disgenesy syndrome). Mecanismul sau? “Foarte devreme in viata fetala, testiculul incepe sa produca hormoni androgeni (masculini), care vor conduce dezvoltarea penisului si maturarea celuleor fetale. Daca acesti hormoni sunt in cantitate insuficienta, sau sunt contracarati de alte molecule, penisul nu are o dezvoltare completa si testiculul adult va functiona prost”.
In sprijinul acestei explicatii, Niels Skakkboek adauga ca exista maladii genetice rare care impiedica dezvoltarea testiculului si, deci, producerea de androgeni, ducand la formarea unor organe reproducatoare intersexuate, vazute morfologic drept feminine.
Referitor la cancer , René Hobert adauga: se pare ca neoplasmul testicular, care momentan este cea mai frecventa forma de cancer intalnita la barbatul tanar, provine din celule germinale a caror evolutie a fost perturbata in timpul vietii intrauterine. Consecintele sunt tardive, deoarece celulele fetale dereglate au tendinta de a prolifera dupa pubertate, ducand la aparitia cancerului.
Cateva molecule care ameninta sistemul endocrin
Familia PBDE
Substantele din familia polibromodifenileterului(PBDE) sunt prezente in mobila, textile, produse electronice dar si in bauturi, lapte.. Contaminarea se face pe cale respiratorie si prin alimentatie. Efectele lor se manifesta la nivel ovarian si tiroidian.


Bisfenol A
Aceasta molecula se gaseste in produse din plastic precum biberonul, plosca, invelisul cutiilor de conserve. Contaminarea se face prin hrana si bautura iar efectul lor se rasfrange asupra ovarelor.
Familia ALCHILFENOLILOR
Alchilfenolii se gasesc in textile, sampoane, produse de intretinere domestica si sunt de asemenea utilizati in industrie. Contaminarea se face prin hrana , bautura si pe cale cutanata. Efectele lor se manifesta asupra ovarelor.
Familia FTALATILOR
Cosmeticele , parfumurile, scutecele sugarilor, manusile de plastic….contin ftalati. Contaminarea se face pe cale respiratorie , cutanata, prin hrana si bautura. Efectul ftalatilor se manifesta la nivelul testiculelor.
Familia PCB(policlorobiofenil)
Cerneala, picturile, transformatorii electrici si diverse materiale electrice contin PCB. Contaminarea se face prin hrana si pe cale respiratorie si determina modificari la nivelul ovarelor si glandei tiroide.
Familila DIOXINELOR
Dioxinele provin din incinerarea gunoiului menajer, din focul domestic, din procedeele industriale. Contaminarea-pe cale respiratorie si prin hrana. Efectul lor dauneaza ovarelor.
Familia PARABENILOR(ex.butilparaben)
Acestia se gasesc in creme , lotiuni, sampoane , rujuri. Contaminarea se face pe cale cutanata si efectul lor se rasfrange asupra ovarelor.
PESTICIDE ORGANOCLORURATE
Se gasesc la pasarile de curte, in lapte si oua. Contaminarea se face prin hrana si bautura si efectul lor dauneaza testiculelor.
Efectele lor sunt aditionale sau se multiplica!
Faptul ca problemele apar cu cateva decenii mai tarziu fata de contaminarea responsabila (cancerul, la adult spre exemplu, ca urmare a unei expuneri fetale) face din studiul perturbatprilor endocrini un munte greu de urcat. Intr-adevar, in cursul ultimelor decenii, omul a absorbit nenumarate substante. Poluarea urbana, interioara, alcool, tigari, pesticide…In toate acestea exista mii de agenti potential periculosi.
Alfred Spira, director la Institutul de cercetare si sanatate publica(FR-ISRP) afirma ca “aceste produse au efecte numai asupra ferestrelor temporal ingustate”. Acelasi compus , in aceeasi concentratie, poate produce haos daca e administrat in timpul vietii fetale sau la pubertate sau poate sa nu aiba nici un efect daca este administrat in orice alta perioada.
In al doilea rand, exista aici cea mai dificila problema ridicata de perturbarile endocrine si anume, existenta unui efect “amestecat”. Anumite produse prezinta sinergii cu altele si efectele lor se aduna sau se multiplica! Diverse studii au demonstrat ca, amestecand mai multi compusi la concentratii la care nici unul din ei nu are efect, se obtine o mixtura puternic feminizanta. Pentru mai multa rigurozitate aceste substante nu trebuie testate separate, una cate una, ci in diferite combinatii. Ori, in viata reala, numarul acestor combinatii e cvasiinfinit : in 2004 WWF a finantat un studiu despre 100 de compusi toxici din sangele parlamentarilor europeni voluntari. Rezulatul? In medie, 41 de substante au fost gasite la fiecare subiect in concentrati detectabile.
Exista o crestere a riscului de cancer de san legata de estrogenii sintetici precum cei din tratamentele hormonale de substitutie, crestere general admisa.
Un studiu efectuat anul trecut de universitatea din Granada confirma nelinistea provocata de rolul produsilor chimici cu activitate hormonala: cercetatorii spanioli au studiat diferite esantioane tisulare apartinand unor femei afectate de cancerul de san, si au gasit ca incarcatura estrogenica totala (adica suma compusilor “feminizanti” pe care-i contineau) era superioara celei caracteristice populatiei generale.
“Pubertatea precoce contribuie in mod egal la multiplicarea cancerului de san, deoarece in aceasta perioada corpul femeii tinere este mai sensibil la activitatea compusilor cu efect estrogenic proveniti din mediu, cum sunt pesticidele si produsele din plastic”, explica Annie Sasco.
Nelinistea este atat de mare la nivelul comunitatii stiintifice incat aproximativ 200 de cercetatori, profesori din institutii cu o anumita reputatie precum Cambridge, Berkley sau Inserm, au semnat in 2006 “Declaratia de la Praga asupra perturbarii endocriniene”, apeland astfel la autoritati pentru ca, incepand de atunci si pana in prezent, sa se reduca expunerea la produse chimice a populatiei generale.
Aplicarea principiului de precautie
Alfred Spira, care, printer altele, este organizator al unui colocviu intitulat “Mediu chimic,, reproducere si dezvoltarea copilului” care a avut loc in noienbrie 2008, in prezenta ministrului sanatatii si ministrului ecologiei din Franta, preconizeaza el insusi o “aplicare sanatoasa a principiului precautiei”, care sa inceapa prin substitutia produselor cele mai suspecte. Pentru el, regulamentul European Reach, in vigoare de un an, care impune industriasilor sa aduca probe care dovedesc absenta contaminarii produselor pe care le lanseaza pe piata “este un prim pas intr-o directie buna”.
Ceea ce este sigur este ca nu e deloc usor sa se intocmeasca o lista de produse periculoase. Cu atat mai mult cu cat industriasii se dau peste cap pentru a-si apara produsele atacand partea mai putin importanta a studiilor in cauza si, mai ales, generalizand in graba un rezultat partial.
Cercetatorii au demonstrat ca o cultura de celule nu reprezinta o proba a efectului asupra omului; de asemenea, ei subliniaza ca a gasi efectele unei substante asupra hormonilor nu demonstreaza neaparat ca e nociva, totul depinde de durata si amploarea expunerii din viata reala.
Perturbatorii endocrinieni pot actiona in 3 moduri:
Prima etapa- INHIBITIA: perturbatorii blocheaza enzimele responsabile de maturarea hormonala, iar acestia din urma nu-si pot indeplini functia. Rezulta, deci, un deficit hormonal.
A 2-a etapa - IMITATIA: perturbatorii pot lua locul hormonilor in siturile de activare de la suprafata celulelor. Unii pot avea efect amplificator, altii, efect inhibitor.
A3-a etapa - STABILIZAREA: substantele ataca sistemele regulatorii ale hormonilor utilizati. Datorita acestei modificari, hormonii, care dupa o anumita perioada de timp sunt distrusi, persista si actiunea lor nu mai e controlata.
Un nou scandal sanitar?
Un anumit numar de compusi sunt deja pe lista neagra: studiile atesta ca efectele nocive ale ftalatilor se multiplica, ca si ale bisfenolului A care se gaseste in materialele plastice sau in compozitia anumitor biberoane…
Totusi, focalizarea numai asupra unui numar de compusi emblematici ar fi inselatoare : problema perturbarilor endocriniene include sute de substante si nu poate fi tratata altfel decat intr-o maniera globala.
Solutia, spune Alfred Spira, ar consta in conceperea unor modele moleculare care ar permite testarea in vitro a efectelor diferitor produsi. Insa pentru acest lucru ar trebui sa se cunoasca mai bine mecanismele de actiune, ori cercetarile in aceasta directie se afla inca la inceput de drum.

Orice ar fi si in ciuda multiplelor programe de cercetare si a unei relative mobilizari a autoritatilor, in Europa ca si in SUA sau Japonia, totul indica faptul ca va mai dura pana la aparitia unor dovezi solide…in timp ce noi acumulam din ce in ce mai multe substante nocive.Scenariul perfect pentru un nou scandal sanitar!
Preluare de pe EcoMagazin.ro