Dezvaluirea secretelor oligarhiilor, in contextul imperiului global si a noii ordini mondiale

Confesiunile unui Asasin Economic

O teribila dezvaluire pune sub un urias semn de intrebare discursurile celor care slavesc galopurile nefiresti ale imperiului global

Daca v-ati intrebat vreodata cat de intamplatoare sunt intamplarile care, la rastimpuri, provoaca seisme planetare si ne izbesc vietile cu fruntile de pereti, un posibil raspuns il puteti gasi in cartea lui John Perkins, „Confesiunile unui asasin economic“, un best seller al „New York Times“, care in curand va fi editata in Romania de Editura Litera, in colaborare cu „Saptamana Financiara“. Serviciile secrete americane l-au instruit si l-au trimis pe J. Perkins sa ucida. Nu oameni, ci tari intregi. Pentru un pumn de talanti. Numai ca el „a defectat“ si a marturisit. Sperand macar in salvarea celorlalti.
Cine sunt misteriosii Asasini Economici? O intrebare la care Perkins este pe deplin indreptatit sa raspunda. Pentru ca el insusi a fost unul dintre cei care, in aceasta calitate, a schimbat fata lumii: „Mercenarii sau asasinii economici (AE) sunt profesionisti extrem de bine platiti care escrocheaza tari din intreaga lume, pentru sume ajungand la trilioane de dolari. Ei directioneaza bani de la Banca Mondiala, de la Agentia SUA pentru Dezvoltare Internationala (USAID), precum si de la alte organizatii de «ajutorare» straine, catre seifurile corporatiilor-gigant si buzunarele acelor cateva familii de bogatasi care controleaza resursele naturale ale planetei. Mijloacele de care uzeaza in acest scop variaza de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mita, santaj, sex, ajungand pana la crima. Jocul lor dateaza de cand dateaza si imperiul, capatand insa noi si terifiante dimensiuni in actuala perioada a globalizarii“. Prestatia lor are un beneficiar difuz: „In stradania de a duce pe culmi imperiul global, corporatiile, bancile si guvernele (reunite sub denumirea colectiva de corporatocratie) isi folosesc puterea financiara si politica pentru a avea garantia ca scolile, afacerile si mass-media sustin atat conceptul fals, cat si corolarul acestuia. Ele ne-au adus in situatia in care civilizatia noastra mondiala a ajuns un fel de masina monstruoasa, care necesita cantitati de combustibil si de intretinere in crestere exponentiala, intr-atat de uriase, incat, in cele din urma, aceasta va consuma totul, nemairamanandu-i alta solutie decat sa se devoreze pe sine“.

Vulnerabil la seductie
Perkins s-a nascut in 1945, la Hanover, New Hampsire, intr-o familie de yankei puritani. Presiunile excesiv moralizatoare ale parintilor sai si-au pus adanc amprenta pe apucaturile tanarului rebel si pe evolutia sa halucinanta de apoi, marcata de un lung sir de „coincidente“. Primele doua i se intampla la cole-giul Middebury, unde ii cunoaste pe iranianul Farhad, fiul generalului care era consilier personal al sahului, si pe Ann, care avea sa-i devina mai apoi sotie. Primul il „depresurizeaza“ din punct de vedere etic, incurajandu-l sa bea, sa mearga la petreceri si sa-si ignore parintii. Curand, va renunta chiar la scoala, spre disperarea tatalui sau. Afla ca poate sa minta cu seninatate la politie, dupa ce amicul iranian cresteaza cu un cutit obrazul unui fermier, in timpul unei altercatii dintr-un bar. Ca sa scape de incorporare, se inscrie la Business Administration de la Universitatea din Boston si se casatoreste cu tanara Ann. Tatal ei, un eminent inginer, cu izbanzi profesionale in industria de armament, i-l prezinta pe cel mai bun prieten al sau, Unchiul Frank, presedintele unor inalte esaloane ale Agentiei de Securitate - NSA, cea mai obscura si cea mai mare organizatie de spionaj a SUA. Este intalnirea cruciala, care-i va schimba destinul. La scurt timp, este chemat de armata pentru un examen fizic, semnul ca, dupa absolvire, urma sa fie trimis in Vietnam. Dar Unchiul Frank ii sare in ajutor. Ii ofera o slujba la NSA. Testul poligraf ii aduce o revelatie: obsesia pentru femei si ambitia de a duce o viata mai buna l-au facut vulnerabil la seductie. Deci apt pentru a fi recrutat. Dar, alaturi de Ann, urmeaza un seminar al Peace Corps si decide sa plece impreuna in Ecuador, pentru un demers antropologic si umanitar. Din nou, cu „binecuvantarea“ Unchiului Frank, care priveste initiativa ca pe un bine-venit test de anduranta.

Recrutarea
In salbaticie, ca din intamplare, face cunostinta cu Einar, vicepresedintele MAIN, o firma internationala privata de consultanta, insarcinata sa intocmeasca studii care sa determine daca Banca Mondiala ar trebui sau nu sa imprumute bani unor tari din zona, pentru proiecte hidroelectrice si de infrastructura. La rugamintea acestuia, ii trimite prin posta cateva rapoarte, cu speculatii personale privind viitorul politic si economic al Ecuadorului. Imediat dupa terminarea misiunii de la Peace Corps, ii propune pozitia de economist la MAIN, pe care Perkins o accepta.
Cea dintai misiune: o deplasare in Indonezia, spre a elabora o strategie privind alimentarea cu energie a insulei Java. Predocumentarea la o biblioteca din Boston ii ofera o surpriza. O intalneste pe Claudine, o colega care-i spune fara ocol ca a primit ordinul sa-l instruiasca pentru ce va urma. Si-i marturiseste, la fel de direct, ca rostul ei este acela sa-l transforme intr-un asasin economic. Un AE. Atragandu-i atentia ca va intra intr-o afacere murdara, strict confidentiala, in care va ramane implicat pe viata. Concret, misiunea sa va avea doua obiective principale. Primul: sa justifice imprumuturi internationale uriase, care erau directionate inapoi catre MAIN sau catre alte companii din SUA, prin proiecte gigantice de inginerie tehnologica si constructii. Al doilea: sa lucreze pentru a falimenta tarile care primeau imprumuturile (dupa ce achitau sumele cuvenite MAIN ori altor contractori din SUA), astfel incat sa fie obligate pentru totdeauna fata de creditorii lor si sa devina tinte usoare, in cazul in care era nevoie de anumite favoruri, precum baze militare, voturi la ONU ori accesul la titei sau alte resurse naturale.

„Intelegi? Tu reprezinti cheia!“
Se intentiona deci „crearea unor profituri uriase pentru contractori, precum si pentru o mana de familii bogate si influente din tara care primea imprumutul, in timp ce se asigura dependenta financiara pe termen lung si, prin urmare, loialitatea politica a guvernelor de pretutindeni“. Principiul de baza - esenta inselatoare a PIB-ului. Consecinta: „Cei bogati devin si mai bogati, iar cei mai saraci, si mai saraci. Si totusi, din punct de vedere statistic, acest fapt este inregistrat ca progres economic“. Instructiunile Claudinei sunt limpezi: „Sa zicem ca e nevoie sa vii cu o analiza foarte optimista asupra economiei, cum va inflori ea dupa ce vor fi construite noile centrale electrice si liniile de distributie. Acest lucru le va permite celor de la USAID si bancilor internationale sa justifice imprumuturile. Desigur, vei fi rasplatit si te vei putea muta in tari mai exotice, cu alte proiecte. Lumea este harta ta de cumparaturi! (...) Tu esti cel care prezice viitorul. Analizele tale vor determina amplitudinea sistemului pe care ei il proiecteaza si cuantumul imprumutului. Intelegi? Tu reprezinti cheia! (..) Trebuie sa-i incurajezi pe liderii mondiali sa devina o parte din vasta retea care promoveaza interesele comerciale ale SUA. In final, respectivii lideri sunt ademeniti intr-o retea de datorii care ne asigura loialitatea lor. Ii putem folosi oricand dorim, pentru a ne satisface nevoile politice, economice sau militare. In schimb, acesti lideri isi sustin pozitiile politice, punand la dispozitia cetatenilor lor parcuri industriale, centrale electrice si aeroporturi. Intre timp, posesorii companiilor de inginerie tehnologica si constructii se imbogatesc serios“. Ilustrul „inventator“ al acestei meserii a fost agentul CIA Kermit Roosvelt (nepotul lui Theodore). In 1951, Iranul s-a revoltat impotriva unei companii petroliere din Marea Britanie, care-i exploata resursele naturale si locuitorii. Mossadegh, popularul prim-ministru de-atunci, a nationalizat toate proprietatile petrolifere iraniene. Kermit e detasat acolo si imparte cu generozitate mite si amenintari. Organizeaza demonstratii de strada violente, il compromite pe Mossadegh si-l aresteaza la domiciliu. O victorie stralucita. Dar se ivise o problema: Kermit era angajat CIA. „Daca ar fi fost prins, consecintele ar fi fost dezastruoase... Important era sa se gaseasca o modalitate ca Washingtonul sa nu fie implicat direct. Din fericire pentru strategi, in anii ‘60 s-a asistat si la un alt tip de revolutie: intarirea corporatiilor si organizatiilor multinationale, cum ar fi Banca Mondiala si FMI. Acesta din urma era finantat in primul rand de SUA si de suratele noastre in intemeierea imperiului din Europa. O relatie simbiotica s-a dezvoltat intre guverne, corporatii si organizatiile multinationale.“ Deci „agentiile de spionaj din SUA - inclusiv NSA - aveau sarcina sa identifice potentiali AE, care puteau fi apoi angajati de corporatii internationale. Acesti AE nu trebuiau niciodata platiti de guvern, ci urmau sa-si ia salariile din sectorul privat. Asadar, daca ar fi fost data in vileag, treaba lor murdara ar fi fost atribuita lacomiei corporatiilor, nicidecum politicii guvernamentale“.

Refuzul luciditatii
Proaspatul Asasin Economic Perkins era pregatit sa intre in scena. Parea simplu: nu trebuia decat sa evalueze si sa minta. In primul rand, sa se minta pe sine: „In fond si la urma urmei, ma aflu aici pentru a ajuta Indonezia sa se ridice din stadiul economiei medievale si sa-si ocupe locul in lumea industriala moderna“. Trece deci peste lectia de luciditate pe care i-o administreaza colegul sau de echipa Howard Parker, care-i spune apasat ca a raporta o viitoare crestere a cantitatii de energie cu mai mult de sase procente pe an este o aiureala. Dar sefii asteptau un procent infinit mai optimist: rate de crestere de cel putin 17-20% pe an! Iar viitorul lui Perkins depindea de multumirea acestora. Howard face subit un atac bacterian si este trimis acasa. Insa Perkins simte cu timpul ca, in ciuda deferentei cu care este primit si informat de oficialitati, localnicii ii sunt ostili. Iar indoielile incep sa-i dea tarcoale. Dupa intoarcerea la MAIN, afla ca Howard a fost concediat si ca el ii va ocupa postul. Drept bonus primeste titlul de economist-sef si o marire de salariu. Nu se mai gandeste la sine ca la un AE, ci ca la un expert de varf.

Caprele spala banii sauditilor
Dar capodopera lui Perkins abia incepea sa se contureze. In 1974, pe cand facea parte dintr-un grup de consultanti care incepuse sa puna cap la cap o solutie pentru criza petrolului, este uluit de niste fotografii pe care i le-a aratat un diplomat din Arabia Saudita, cu imagini din Riad, capitala tarii: o turma de capre care scotoceau printr-o gramada de gunoi din fata unei cladiri guvernamentale. Raspunsul diplomatului la uimirea sa l-a socat: „Niciun saudit care se respecta nu ar accepta vreodata sa adune gunoiul. Il lasam in seama animalelor“. Intelege instantaneu cheia simbolica: acel popor nu va renunta nicidecum la mandria sa, dar banii din petrol il fac sa viseze la standarde pe care nu se pricepea sa le atinga: „Veniturile din petrol ar putea fi investite pentru a angaja companii din SUA sa inlocuiasca acele capre cu cel mai modern sistem din lume de strangere si depozitare a gunoiului“. Deci, in loc sa vanda peste hotare petrol brut, sauditii ar putea fi convinsi sa-l prelucreze in produse finite pentru export. „Complexe petrochimice uriase ar putea lua nastere in desert, iar pe langa ele, imense parcuri industriale. In mod natural, un asemenea plan ar fi cerut o capacitate energetica de producere a mii de megawati, linii de transmisie si distributie, autostrazi, conducte, retele de comunicatii si sisteme de transport, inclusiv aeroporturi, porturi imbu-natatite, o vasta gama de servicii si infrastructura necesara pentru a mentine toate aceste rotite in miscare“. Iar „Imperiul global va fi slujit asa cum se cuvine!“. Pentru aceasta „platile catre firmele din SUA trebuiau umflate, iar Arabia Saudita trebuia sa devina din ce in ce mai dependenta de Statele Unite. Nu mi-a luat mult pana sa-mi dau seama ca cele doua erau foarte strans impletite; aproape toate proiectele noi de dezvoltare vor necesita actualizare si intretinere permanente, deoarece se bazau pe tehnologia de ultima ora, aceasta pentru a ne asigura ca tot companiile care le-au implementat le vor asigura si intretinerea, si modernizarea. (...) Daca alte tari, precum Iran, Irak, Indonezia sau Venezuela, ne amenintau cu embargoul, Arabia Saudita, cu rezervele ei uriase de petrol, urma sa vina si sa umple golul; dar chiar si simpla cunoastere a acestei chestiuni ar putea, in cele din urma, sa descurajeze celelalte tari sa ia in consideratie chiar si varianta embargoului. In schimbul acestei garantii, Washingtonul avea sa-i ofere Casei de Saud o afacere extrem de atragatoare: obligatia SUA de a asigura, in totalitate si fara echivoc, sprijin politic si - la nevoie - militar, asigurand, astfel, continuitatea lor la conducerea tarii“.

Miliarde pentru bin Laden
O intelegere pe care sauditii nu o puteau refuza! Si pe care nu au refuzat-o! Regatul s-a transformat peste noapte. Planul lui Perkins a schimbat radical standardele pentru negocierile viitoare cu toate tarile bogate in petrol. Insa... „Mai subtil si, in esenta, mai periculos a fost rolul permis Arabiei Saudite in finantarea terorismului. SUA nu au facut un secret din dorinta lor de a permite Casei de Saud sa finanteze razboiul dus de Osama bin Laden in Afganistan, impotriva Uniunii Sovietice, in anii 1980, iar Riadul si Washingtonul au contribuit impreuna, cu aproximativ 3,5 miliarde de dolari, la miscarea mujahedinilor“. Iar familia Bush si Casa de Saud au intretinut relatii personale, de afaceri si politice foarte stranse, vreme de peste 20 de ani. O prietenie trainica: la cateva zile dupa atacul de la 11 septembrie, „sauditii bogati, inclusiv membri ai familiei bin Laden, au fost scosi rapid din SUA in avioane particulare. Nimeni nu respecta ordinul de anulare a zborurilor, iar pasagerii nu au fost interogati“.

Inocentii
La varsta de 32 de ani, Perkins isi construise deja „un mic imperiu“, alcatuit dintr-o echipa de profesionisti, cu cartierul general in Boston, si o trupa de consultanti de la celelalte departamente si oficii ale MAIN, raspanditi pe tot globul. Devenise cel mai tanar partener din istoria centenara a firmei, director al Departamentului de Economie si Planificare Regionala, tinea cursuri la Harvard, scria articole despre evenimentele recente, avea propriul iaht, un salariu excelent si actiuni cu dividende. Casnicia i se destramase, dar el parea de neoprit. Doua experiente, cea iraniana - soldata cu un esec - si o alta columbiana ii adancesc sfasierile launtrice. Se simtea un om atarnat intre doua lumi, il batea intentia retragerii: „M-am gandit la faptul ca oamenii pe care-i instruisem au intrat acum in randul AE. Eu i-am adus aici. Eu ii recrutasem si-i antrenasem. Dar nu fusese acelasi lucru ca atunci cand am intrat eu. Lumea se schimbase, iar corporatocratia progresase. Deveniseram mai buni, adica mai periculosi. Cei care lucrasera pentru mine erau o specie diferita de mine. Nu existasera in viata lor poligraful celor de la NSA si nici o Claudine. Nimeni nu le spusese deschis ce se astepta de la ei sa faca pentru a duce mai departe misiunea imperiului global. Nu auzisera niciodata termenul asasin economic, sau macar AE, si nici nu li se spusese ca, odata intrati aici, aici vor ramane pentru totdeauna. (...) Acum inteleg ca am atins un nou nivel de inselatorie, acela care ne va duce la distrugerea, nu numai morala, dar si fizica, a culturii noastre. (...) Am inteles ca stralucirea mea... nu era o simpla inselaciune facuta de un afacerist sarlatan, nu era ceva de care un cumparator sa se poata pazi. Ea era parte dintr-un sistem sinistru, care avea drept scop nu sa duca de nas un client naiv, ci sa promoveze cea mai eficienta forma de imperialism pe care a cunoscut-o vreodata lumea“.

Exorcizarea
O noua misiune, in Ecuador, si razboaiele cu sine il fac sa ia o decizie capitala: dupa ce implineste 35 de ani, in 1980, isi da demisia. In urmatorii ani, este angajat drept martor expert pentru diverse companii de utilitati electrice din SUA si isi deschide propria firma, Independent Power Systems (IPS), care viza sa dezvolte uzine de energie benefice pentru mediu si sa reprezinte un model care sa-i inspire pe ceilalti sa procedeze la fel. Se simte sprijinit in continuare din umbra de oculta corporatocratie, care-i recompenseaza astfel tacerea si discretia.
La 36 de ani, Perkins se recasatoreste si i se naste o fiica. Ca tata, se ingrozeste de crizele mondiale si de fostul sau rol de AE. Incepe sa scrie o carte de dezvaluiri, dar i se ofera un post de consultant, foarte profitabil, cu conditia sa renunte la acest demers. In urma invaziei statului Panama de catre trupele SUA si a intemnitarii lui Noriega, vinde IPS si se pensioneaza la varsta de 45 de ani. Cocheteaza pe mai departe cu ideea sa editoriala, dar este convins sa-si canalizeze energiile catre crearea unei organizatii nonprofit, asupra careia i se sugereaza ca o astfel de carte ar avea un impact negativ. Constata esecul AE din Irak, care a avut drept consecinta Razboiul din Golf. Incepe a treia oara sa scrie cartea, dar este iarasi anihilat cu amenintari si mite. 11 septembrie il gaseste in adancurile Amazonului, printre triburile bastinase, unde condusese un grup de nord-americani. O zi la Ground Zero il determina sa scrie cartea. Singura in stare sa-i vindece durerea si sa dezvaluie adevarul cutremurator ascuns in spatele Asasinilor Economici.
(Ciprian Chirvasiu)

Sursa: Saptamana financiara