"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade

SECRETELE SOARELUI - film documentar

Soarele reprezintã puterea absolutã a sistemului nostru solar, un furnal termonuclear, care erupe în explozii masive. Explozii care pot avea aceeasi masã ca si muntele Everest desprinzându-se de Soare si cãlãtorind prin spatiu. La 150 milioane de km distantã se pare cã suntem feriti de furia solarã. Dar chiar suntem? În epoca modernã mai ales, este importantã activitatea solarã. Din centrul Soarelui, în sensul rotatiei, existã o asa numitã "zonã fatalã". Având în vedere predictiile unor experti referitoare la o explozie solarã violentã în epoca actualã e mai important decât oricând sã întelegem secretele Soarelui.

În Univers sunt miliarde de stele dar una singurã dominã vecinãtatea noastrã cosmicã: Soarele. Este o sferã infernalã, formatã în special din hidrogen si heliu, supraîncãlzite într-o plasmã, la milioane de grade. Suprafata clocoteste în explozii violente, care descarcã furtuni radioactive mortale milioane de kilometri în spatiu. Soarele nostru este un tip de stea cunoscutã sub numele de piticã galbenã. Galbenã, datoritã culorii la suprafatã, si piticã deoarece este mic pentru o stea. Dar acest "mic" este un termen relativ. Diametrul sãu ar cuprinde 1000 de plante de dimensiunea Terrei. În sistemul nostru solar, nu existã o stea mai mare decât Soarele.

Cu un diametru de 1,6 milioane km, este o uriasã bombã celestã. Soarele este destul de mare. Dominã sistemul nostru solar. Nu e numai cea mai mare stea din sistemul nostru solar, ci este si singura. E înconjurat de câteva structuri mai mici, pe care le numim planete comete si luni. Steaua noastrã este o imensã resursã de cãldurã si energie. Temperatura la suprafatã depãseste 5500°C si genereazã 380 miliarde de miliarde de megawati. Aceastã putere excede orice sistem la scalã umanã. Barajul "Hoover Dam" din Nevada genereazã numai 280 megawati. Într-o secundã, Soarele produce mai multã energie decât a fost utilizatã în toatã istoria civilizatiei. Atât de multã putere într-o clipitã.


E incredibil, dar arde de milioane de ani. Primii astronomi nu au înteles cum Soarele poate genera atât de multã energie într-o perioadã atât de scurtã de timp. Primul mister a fost modul în care Soarele genereazã energie. La începutul secolului XIX, oamenii de stiintã considerau cã Soarele functioneazã ca orice foc terestru, cã exista o sursã de combustibil, posibil cãrbune, care ardea încet. Dar aceastã teorie avea un punct slab: În fata mea este un foc, Dacã vreau sã-l mentin, trebuie sã mai pun lemne. Acest foc tine o orã, dacã nu adaug lemne. Dacã as avea o grãmadã de lemne de dimensiunea Soarelui, si cumva suficient oxigen pentru a le arde, grãmada s-ar consuma în 5-6000 de ani. Înseamnã destul de mult, dar nu si pentru suportul vietii pe Terra.

La începutul secolului XX, mãsurarea cu carbon marcat a vârstei rocilor si fosilelor terestre a demonstrat cã Soarele a existat si încã la temperaturi suficient de ridicate pentru a mentine viata nu pentru mii de ani ci pentru 3 miliarde. Pentru un foc de o asemenea duratã, ar fi necesare 72 mii de miliarde de vagoane de lemne de foc. Adicã 12000 de vagoane pentru fiecare bãrbat, femeie sau copil de pe planetã. Era evident cã era vorba de un alt proces, necunoscut pe Pãmânt, care alimenta Soarele.

În 1920, oamenii de stiintã au gãsit rãspunsul, într-un proces care a fost ulterior folosit la realizarea bombei cu hidrogen. Fuziunea nuclearã. Fuziunea are loc atunci când doi atomi se ciocnesc cu o vitezã foarte mare si fuzioneazã, literalmente. Pentru ca un astfel de fenomen sã aibã loc, trebuie îndeplinite anumite conditii. Pentru orice interactiune e nevoie de doi protoni care au fiecare o sarcinã pozitivã si deci se resping, astfel încât trebuie apropiati foarte mult. Pentru asta e nevoie de multã cãldurã, adicã particulele trebuie sã se miste repede într-un mediu dens pentru a se ciocni si sã se apropie destul de mult pentru a fuziona. Miezul Soarelui este retorta perfectã pentru fuziunea nuclearã. E cel mai fierbinte loc din sistemul solar cu o temperaturã uriasã, de 15000°C. De asemenea este extrem de dens. Atât de dens încât depãseste de 10 ori densitatea plumbului. S-ar crede cã la aceastã densitate este solid, dar nu pentru cã este atât de fierbinte încât rãmâne în stare de plasmã. Dacã se încãlzeste destul de mult un gaz electronii se desprind de pe atomi si plutesc, ca într-o supã. Si atunci comportamentul gazului diferã de cel de la temperaturi normale, si astfel avem un termen diferit, numit plasmã.

Pentru a întelege cu adevãrat ce se întâmplã în miezul solar, trebuie sã gãsim o metodã de a ne imagina aproape inimaginabilul. Ca si în jocul de biliard, Soarele este locul unde miliarde de particule, se ciocnesc si interactioneazã unele cu altele. Si nu e chiar o masã de biliard de proportii cosmice sau la o scalã inimaginabilã. Nu conteazã cât de tare lovesti bila. N-o vei putea lovi destul de tare pentru a fuziona cu altã bilã. Dar în miezul solar, presiunea si densitatea sunt atât de ridicate, încât douã obiecte care se ciocnesc vor fuziona.

În Soare, aceste obiecte sunt atomii de hidrogen, aruncati unii asupra altora, cu o presiune imensã, pentru a forma atomi de heliu. În procesul de fuziune, atomul rezultat este putin mai usor decât cel care l-a creat. Masa lipsã este transformatã si emisã ca energie.

În fiecare secundã, în miezul solar, fuzioneazã 600 milioane de tone de hidrogen care se transformã în 595 milioane tone de heliu (He). Cele 5 milioane de tone de masã pierdute în procesul de conversie în energie echivaleazã cu un miliard de bombe de hidrogen de 1 megatonã. Asta în fiecare secundã. Când privim în Cosmos, procesul cu cel mai mare randament pentru productia de energie gratis, este cel care are loc în miezul stelelor precum Soarele. Acum stim cã puterea Soarelui este datã de fuziunea nuclearã. Este singurul combustibil cunoscut, care poate sustine arderile solare suficient timp pentru ca viata pe Terra sã reziste miliarde de ani. Lumina solarã.

E atât de importantã pentru viatã încât nu reflectãm destul asupra ei. Modul în care ajunge lumina pe Terra este o poveste incredibilã. Energia creatã în procesul de fuziune este emisã de la nivelul miezului prin particule de luminã si cãldurã numite fotoni. Ei formeazã razele solare care încãlzesc Terra.

Pentru a ajunge pe Terra, acesti cãlãtori strãlucitori venind de la steaua proximã trebuie mai întâi sã parcurgã un drum dificil prin toate straturile Soarelui, precum cãlãtoria lui Dante prin Iad. Pentru început, fotonul intrã într-o zonã radioactivã de 300000 km grosime. Aceastã regiune este atât de densã încât fotonii colizioneazã frecvent cu alte particule, ca atomii de hidrogen si heliu.

Se îndreaptã cãtre exterior într-o manierã haoticã, în zigzag, manierã denumitã stiintific "drum aleatoriu". Un foton nu poate scãpa fãrã a interactiona neîntrerupt, fiind absorbit si reemis de atomi putând fi absorbit si reemis de milioane de ori. Pe mãsurã ce densitatea scade spre suprafata solarã, traseul devine mai simplu iar ciocnirile si interactiunile se reduc numeric. Când ajung la circa 209000km de suprafatã, fotonii intrã într-o zonã de convectie, iar ritmul se accelereazã subit. Sunt angrenati spre suprafatã într-o miscare de fierbere, cãlãtorind în coloane imense de gaz la viteze de sute de km pe orã, astfel încât au nevoie de numai 10 zile pentru a ajunge la suprafata Soarelui. Incredibila cãlãtorie e aproape de final pe mãsurã ce fotonii se înaltã printre fuioarele gazoase ale atmosferei solare. De aici, au nevoie de numai 8 minute pentru a traversa 150 milioane de km de spatiu pânã la planeta noastrã. În timpul în care lumina solarã ajunge pe Pãmânt, acesta exista deja de sute, mii sau poate milioane de ani. Pentru Soare, un milion de ani înseamnã o clipitã.

Simplul si perfectul disc solar ascunde lungul si agitatul trecut al stelei noastre. Este o minge de foc, apãrutã cu miliarde de ani în urmã într-o explozie giganticã, numitã supernova. Dupã aceastã deflagratie, în care o stea mult mai mare decât Soarele, a explodat, s-a format un nor imens de gaz, mult mai mare decât sistemul solar. iar mici centre materiale s-au unit treptat în acest nor imens. Cu aproximativ 5 miliarde de ani în urmã, cam la 10 miliarde de ani dupã Big Bang despre care oamenii de stiintã sustin cã a determinat aparitia Universului nostru, acest nor a început sã se colabeze sub influenta fortelor gravitationale. Sistemul nostru solar provine probabil dintr-un asemenea centru gazos, autogravitational care se aduna si începea sã se roteascã pe mãsurã ce se aduna, precum o patinatoare care-si strânge bratele în timpul piruetei, pânã când planetele s-au adunat în jurul stelei. În final, când steaua a devenit destul de densã, a început fenomenul de fuziune permitând strãlucirea si emisia de luminã solarã.

De ce cred cercetãtorii cã Soarele a apãrut din cenusa exploziei unei supernove? Dovezile se aflã sub picioarele noastre. Metale grele complexe pe care-l extragem pentru a alimenta centralele nucleare, nu ar fi putut fi produs în Soare, Pur si simplu, într-o stea de asemenea dimensiuni nu este suficientã energie pentru a produce elemente mai grele decât fierul. Metalele grele, precum uraniul, nu pot fi create decât printr-o explozie cosmicã de proportii. Terra si celelalte planete ale Sistemului Solar s-au format din acelasi centru gazos care a produs si Soarele. În acest proces, Soarele a adunat 99% din masa sa. Adicã este cel mai mare obiect celest din vecinãtate, cu cea mai mare fortã de atractie gravitationalã. De aceea, totul graviteazã în jurul sãu. Dintre toate planetele, Terra are un loc privilegiat în raport cu Soarele. Dacã am fi mai aproape, oceanele s-ar evapora iar solul ar fi atât de fierbinte încât plumbul s-ar topi. Dacã am fi mai departe de Soare Terra ar fi un desert înghetat. A aproape ca în "Goldylocks si cei trei ursi", nu e prea cald, nu e prea frig, e numai bine. Suntem aici, la 150 milioane km depãrtare de Soare si suntem fericiti cã suntem aici suntem norocosi. Într-un fel, suntem aici pentru cã aici avem conditii optime de a exista.

E posibil ca Terra sã fie într-un punct optim în întreg Sistemul Solar. Dar, de asemenea, suntem în calea furiei solare. În fiecare an, pe Soare au loc explozii uriase. Ne-am astepta ca aceastã fortã explozivã sã provinã din reactiile nucleare ale miezului, dar, în realitate, violenta eruptiilor solare este datã de magnetism. Deoarece Terra se roteste, ca si solid, câmpul nostru magnetic este simplu, cu doi poli: Nord si Sud. De aceea, o busolã ne este foarte utilã pentru a naviga pe planetã. Dar sã ne imaginãm cã am avea între 1 si 10 milioane de poli. Asta se întâmplã pe Soare. Câmpul magnetic solar este ca o retea încâlcitã, deoarece chiar dacã este adunatã de gravitatie, plasma nu se roteste uniform. Plasma de la ecuator se roteste odatã la 25 de zile terestre, în timp ce plasma de la poli o datã la 35 de zile. Soare posedã ceea ce numim rotatie diferentialã. Avem toatã aceastã plasmã... care se roteste mereu si care determinã contorsionarea liniilor câmpului magnetic precum si împletirea si amestecarea lor. Desi liniile câmpului magnetic sunt invizibile, noi stim de prezenta lor pe Soare examinând acele structuri denumite "bucle coronale" sau "proeminente" care se ridicã în atmosfera solarã.

Asa cum pilitura de fier se aliniazã în prezenta unui simplu magnet, aceste bucle de plasmã subliniazã perfect structurile subiacente care le produc. Arcurile de plasmã sunt atât de înalte si late încât prin ele am putea strecura o planetã cât Jupiter. Unele câmpuri magnetice pot curba plasma din atmosfera solarã, formând structuri helicale numite "fluxuri torsadate". Un flux magnetic torsadat e ca un fel de arc lax. Liniile de câmp magnetic sunt înfãsurate de mai multe ori, într-o structurã helicalã, iar când avem linii de câmp magnetic puternic curbate, ele stocheazã multã energie magneticã liberã, uneori se supraînfãsoarã ceea ce le conferã mai multã energie magneticã liberã stocatã. Aceste proeminente plasmatice pot dura sãptãmâni sau luni, dar, la un moment dat, energia stocatã trebuie eliberatã, iar masa este aruncatã în aer.â Acolo unde câmpul magnetic solar este mai torsionat si mai complex, cãldura care erupe din interior este mentinutã iar materialul este rãcit cam cu 1000 de grade. Rezultã zone relativ întunecate pe suprafata solarã, numite "pete solare". Petele solare sunt întunecate numai în raport cu materia luminoasã dimprejur. Dacã le-am putea suspenda cumva în spatiu, ar strãluci de 10 ori mai mult decât Luna. Aceste pete, aparent mici sunt de fapt cratere de plasmã de dimensiunea Terrei.

Galileo a fost primul om de stiintã modern care a observat petele. Folosind un telescop, a proiectat o imagine a Soarelui pe hârtie si i-a trasat conturul. Si-a dat seama cã petele se deplaseazã pe suprafata solarã, ceea ce a reprezentat prima dovadã cã Soarele se roteste. Nu numai cã Soarele se roteste, dar si petele solare se pot roti asemeni uraganelor, pe suprafata solarã. Când se întâmplã asa ceva, liniile câmpului magnetic sunt torsionate extrem. Torsionarea liniilor magnetice înseamnã mai multã energie iar mai multã energie înseamnã premisele unor eruptii gigantice. Sã considerãm o linie de câmp ca fiind o bandã elasticã. dacã o torsionãm destul de mult, va acumula suficientã energie, pentru ca, la eliberare, sã furnizeze aceastã energie. Dacã luãm o bandã elasticã netorsionatã si-i dãm drumul, nu va zbura. Când o patã solarã elibereazã energia magneticã, rezultã cele mai ample explozii din Sistemul Solar eruptiile solare. O singurã eruptie elibereazã energie echivalentã cu 1 miliard de megatone. Puterea combinatã a un milion de eruptii vulcanice terestre. Ele apar sub forma... unor regiuni foarte luminoase, deoarece temperatura este atât de ridicatã, de ordinul a 10 milioane de grade si poate dura câteva ore. Dar energia este imensã. Întreaga explozie... echivaleazã cu milioane de bombe nucleare pãrãsind simultan suprafata solarã.

Eruptiile solare nu numai cã explodeazã în spatiu ci de asemenea, angreneazã particule de înaltã energie cãtre un strat intern al Soarelui numit cromosferã, unde-si transferã rapid energia ca bila albã de la biliard care loveste mãnunchiul de bile. Bila albã este similarã cu particulele de înaltã energie care provin din regiunea eruptiei. Bila albã loveste rapid mãnunchiul de 8 bile, si odatã ce loveste bila din vârful mãnunchiului, va transfera energia necesarã bilelor din spatele celei dintâi apoi se vor împrãstia toate pentru cã energia le-a fost transferatã. Dacã o eruptie produce la un moment dat suficiente particule de înaltã energie, încep sã aibã loc fenomene stranii. Aceasta este o înregistrare în timp real a unui cutremur solar.

În 1998 a avut loc o eruptie în coroana solarã atât de puternicã, încât materialul care a cãzut înapoi pe suprafata Soarelui a lovit suprafata si a produs unde divergente. Desi sunt ca undele dintr-o ceascã, aceaste valuri au 3,2 km înãltime si cãlãtoresc cu o vitezã maximã de 400000km pe orã. Cutremurul solar din 1998 ar fi mãsurat 11.3 grade pe scara Richter. Mai mult de 1 milion de ori mai puternic decât cutremurul care a zguduit San Francisco în 1989. Pentru a zgudui atât de mult suprafata solarã, eruptiile solare trebuie sã elibereze o cantitate enormã de energie. Aparent, e vorba de aceeasi cantitate de energie emanatã ca în cazul în care am acoperi întreaga suprafatã uscatã terestrã cu dinamitã, dispusã într-un strat cu grosimea de aproape 1 metru si am detona-o toatã odatã. Asadar, aceste explozii nu sunt mici. Cutremurele terestre nu sunt singurele dezastre cu echivalente pe Soare. O eruptie poate declansa de asemenea un tsunami solar, sub formã de plasmã în atmosfera solarã atmosferã care se rostogoleste cu 1.126.000 km pe orã, împrãstiindu-se pe întreaga suprafatã stelarã în câteva ore. În timp ce cutremurele si tsunami-urile solare nu amenintã Terra, actiunea violentã a eruptiilor solare antreneazã eruptii periculoase numite ejectii de masã coronalã, sau CME. Într-o CME, energia eruptiei aruncã un strop de plasmã înalt radioactivã în atmosfera solarã. Ejectiile de masã coronalã variazã ca vitezã, dar pot avea loc cu o vitezã de 1300-1500 km pe secundã, ceea ce este extrem de rapid si aruncã o mare cantitate de material. E o cantitate echivalentã cu masa muntelui Everest, aruncatã de pe Soare si zburând în spatiu.

Unde ajunge acest strop de plasmã radioactivã supraîncãlzitã dupã ce pãrãseste Soarele? Uneori, ajunge fãrã probleme în spatiu. Alteori se îndreaptã cãtre noi. Ejectiile solare de masã coronalã sunt probabil cele mai mari amenintãri, de care nici nu am auzit. Mai sunt denumite "furtuni solare", si aruncã mase imense de particule supraîncãrcate la 150 de milioane de km în spatiu. Majoritatea au nevoie de câteva zile pentru a ajunge de la Soare la Pãmânt, dar unele galopeazã prin Sistemul Solar cu 10 milioane de km/h, ajungând la planeta noastrã în mai putin de 16 ore. Aceste furtuni pot induce curenti în atmosfera externã eliminând satelitii si survolând retelele centralelor electrice având capacitatea de a produce un haos la nivel de infrastructurã la fel ca un uragan sau o tornadã. Dar cine are rolul de a supraveghea aceste potentiale lovituri cosmice aleatorii? Aici este sediul Administratiei Nationale a Oceanelor si Atmosferei, sediul guvernamental al serviciilor nationale meteorologice. Prognozele zilnice, observatiile si avertizãrile sunt informatii esentiale pentru viata de zi cu zi pe Terra. Aici însã, mai lucreazã un grup restrâns de meteorologi într-un departament special, numit "Centrul pentru Habitatul Spatial". Treaba noastrã este sã monitorizãm Soarele si sã emitem alerte, observatii si avertismente legate de activitatea solarã. Bunã dimineata si bine ati venit la informarea de la 10. Avem o eruptie tip C de lungã duratã în extremitatea de est, o posibilã CME. Nu am înregistrat protoni dar am înregistrat multi electroni. E de notat cã aceastã regiune a produs toatã activitatea din decembrie asa cã lucrurile s-ar putea concentra aici în urmãtoarele sãptãmâni.

Acesti meteorologi spatiali sunt în alertã maximã în cazul furtunilor solare care pot afecta viata pe Terra. Norii furtunilor solare sunt formati din particule încãrcate, asa cã sunt initial dispersati în jurul planetei de cãtre câmpul nostru magnetic, asa cum se sparg valurile de prora unui vapor. Acest fenomen este foarte important deoarece dacã aceste particule ar interactiona direct cu atmosfera externã, ar arunca fragmente mici din atmosferã în spatiu. Unul dintre motivele pentru care Marte nu are atmosferã este acela cã nu are un câmp magnetic puternic. Asa cã, treptat timp de milioane sau miliarde de ani, atmosfera a fost aruncatã secvential, în spatiu sub influenta vântului solar si a CMEs care au mãturat planeta. Dar câmpul nostru magnetic nu are perfectiunea celui din filmele SF. Unele particule îl pot traversa încãrcând partea superioarã a atmosferei.

Furtunile solare pot încovoia si rupe liniile câmpului magnetic la mare distantã de Terra, permitând particulelor încãrcate sã circule de-a lungul liniilor de câmp spre polii nord si sud. Furtunile extrem de puternice distorsioneazã câmpul magnetic si mai mult, inducând curenti electrici care strãbat continentele. Când au loc astfel de evenimente liniile electrice de mare distantã, se pot supraîncãrca. Por fi afectate transformatoarele de la ambele capete ale liniei.

În 1989 cea mai mare part a provinciei canadiene Quebec a rãmas în beznã, din cauza exploziei unui transformator produsã de un eveniment solar. Dacã acest tip de furtunã loveste sistemele de comunicatie producãtorii de curent electric si alte facilitãti de care depindem, atunci, aici se poate instala haosul. Dacã operatorii centralelor electrice au timp sã reactioneze, atunci pot reduce tensiunea trimisã de-a lungul retelelor si pot preveni dezastrul. Operatorii satelitilor pot, de asemenea sã fie pregãtiti pentru asalt cu ajutorul unor avertizãri optime. Când se apropie o furtunã spatialã importantã, acesti operatori trec satelitii pe pozitii inerte, astfel încât furtuna sã nu producã scurtcircuite sau sã scoatã satelitii din functie. Cu cât avertismentul e mai precoce, cu atât mai bine. Nu plecãm sã navigãm pe mare dacã nu stim cum va fi vremea. La fel, când avem un sistem extins ca o retea electricã sau telefonicã susceptibile a fi afectate de starea atmosfericã spatialã, trebuie sã cunoastem prognoza meteo pentru a putea atenua efectele.

Furtunile solare pot distruge radiocomunicatiile de înaltã frecventã folosite de fortele aeriene. În anii 80, când aeronava prezidentialã SUA îl ducea pe presedintele Reagan în China a avut loc o furtunã solarã. Toate comunicatiile au fost întrerupte pentru câteva ore, retezând practic capul guvernului SUA. Urgenta e similarã cu avertizãrile meteo. Când avem un avertisment de tornadã stim cã e urgent sã îl facem public pentru a anunta oamenii de ceea ce se întâmplã. Problema e similarã pentru prognoza meteo spatialã. Beneficiarii acestor informatii trebuie sã fie informati în timp util.

Cu câteva ore în urmã, a avut loc o ejectie de masã coronalã.Vrem sã vedem unde emerge, apoi o putem evalua pentru a vedea cât dureazã pânã ajunge pe Pãmânt. Vedem o explozie uriasã cu materie expulzatã iar dacã priviti aceastã micã imagine, aici e ascuns Soarele, si priviti aceastã masã de material aruncat în spatiu. E imensã. Datoritã liniilor de câmp magnetic de la polii nord si sud, energia furtunilor solare acceseazã facil aceste regiuni. Din acest motiv, expertii sunt îngrijorati cã pasagerii curselor aeriene care trec peste poli în timpul unei furtuni solare puternice, ar putea fi expusi la nivele periculoase de radiatii, posibil egale cu efectuarea a 100 de radiografii toracice. Nu ne putem juca cu asta pentru cã nu stim niciodatã când aceastã radiatie poate deveni brusc mult mai intensã atunci când avem un avion în zbor. Amenintarea radiatiilor solare este unul dintre motivele pentru care oamenii de stiintã supravegheazã Soarele. În epoca modernã, mai ales, este important ce se întâmplã pe Soare. Pãmântul nu e o insulã (Lost). Participãm la activitãtile Sistemului Solar. Petele solare sunt initiatoarele unor furtuni solare mai severe, asa cã meteorologii le urmãresc cu atentie, miscarea de rotatie pe suprafata solarã.

Localizarea. Vedem mereu CME la suprafata Soarelui. Multe pete, pe mãsura rotatiei centrului, se gãsesc pe partea non-terestrã a Soarelui. Dacã nu sunt orientate spre Pãmânt nu sunt motive de îngrijorare. Pe mãsurã ce Soarele se roteste si regiunea activã ajunge spre centrul discului, fiind orientatã spre noi, atunci am avea motive de îngrijorare. Din centrul Soarelui, în sensul rotatiei, existã o zonã fatalã. Pe mãsurã ce petele solare se rotesc si privesc direct spre Pãmânt, atunci furtunile solare trebuie sã ne preocupe. Dacã se stârneste o furtunã într-un astfel de moment, Terra poate fi luatã la tintã si toatã forta furtunii poate lovi planeta. E ca o tintã ochitã cu o puscã. Cu cât lovitura e mai precisã, cu atât pagubele sunt mai severe. Desi primejdia e mare, vine la pachet cu frumuseti uimitoare. Furtunile solare genereazã maiestuoase spectacole de lumini la nivel planetar.

Cortine sclipitoare de culoare pe care le numim aurore boreale. Aurorele sunt asemenea neoanelor dar la o scalã mult mai mare. Într-un neon, curentul electric introduce particule încãrcate într-un tub cu gaz. Particulele din gaz sunt excitate energetic si încep sã strãluceascã. Dacã tubul contine numai neon strãlucirea va fi rosie. Adãugând alte gaze, ca argonul, se poate produce o paletã de culori. Lumina tuburilor de neon este determinatã de câmpul electric interior, în timp ce aurorele sunt determinate de câmpul magnetic si energia solarã. Pe mãsurã ce particulele energetice cãlãtoresc de-a lungul câmpului magnetic terestru, cãtre poli, excitã elementele din atmosferã fãcându-le sã strãluceascã. Moleculele de oxigen emit o culoare rosie sau verde. Iar azotul emite în spectrul roz, albastru si violet. În timp ce aceste lumini fantomatice sunt asociate de obicei polilor, furtuni solare extrem de puternice le duc mai aproape de Ecuator. În 1859, o furtunã geomagneticã determinatã de o furtunã solarã masivã a creat aurore vizibile la Roma.

Furtuna din 1859 a fost un eveniment neobisnuit de puternic pe care unii l-au numit "furtuna solarã perfectã". Furtuna din 1859 ne-a arãtat câte ceva din ceea ce poate face Soarele. Furtuna a fost atât de intensã si alinierea atât de perfectã, cã a depãsit barierele naturale terestre. O eruptie solarã imensã are loc la suprafata Soarelui. La mai putin de o zi la 150 milioane km, firele retelelor de telecomunicatii de pe Pãmânt, încep sã scânteieze. Afacerile se opresc, la nivel mondial în timp ce incendiile pornesc de la firele care ard mocnit. Între timp, aurore colorate se aprind pe cerul oraselor din toatã lumea. Pãmântul a fost vizitat de o furtunã solarã perfectã. Pe Soare a avut loc o eruptie incredibilã si o cantitate enormã de energie s-a îndreptat spre Pãmânt. Aceastã furtunã a fost nu numai una dintre cele mai puternice, ci si una dintre cele mai rapide.

Ejectia a avut loc dintr-o patã solarã directionatã spre Pãmânt, a ajuns de la Soare la noi în mai putin de 8 ore. Unei rachete destul de rapide i-ar trebui ani sã ajungã pe Soare. Furtuna, acest nor de particule electrizate, a ajuns aici în mai putin de o zi. Incredibil de repede. Din fericire, furtuna solarã perfectã a avut loc în 1859, când singura tehnologie vulnerabilã atacului, era telegraful. De când a început era dependentei de tehnologii avansate, asteptãm sã mai aparã o furtunã solarã perfectã. Întrebarea rãmâne: Se poate repeta? Dacã se mai întâmplã odatã? Mai putem asista la o furtunã perfectã? Eu zic cã se poate, fãrã îndoialã. Comparativ cu anul 1859, efectele ar fi devastatoare.

Efectele asupra Terrei si sistemelor de comunicare, nu le putem anticipa. Asta ne sperie. Se pare cã tehnologiile moderne vor fi distruse precum casele de pe plajã în timpul unui uragan. Sã ne imaginãm cum ar fi sã pierdem satelitii de comunicare pentru mobile, semnal TV si tranzactii bancare. Si dacã, simultan, cãderea retelelor electrice ar lãsa arii întregi în beznã pentru ore sau sãptãmâni.

Dacã serviciile vitale nu ar putea fi regenerate, s-ar instala haosul. Ar avea un efect social autopropagat asupra fiecãrui bãrbat, femei sau copil care trãieste pe acest Pãmânt. Furtunile solare sunt la fel de dificil de prognozat ca si uraganele. În timp ce meteorologii nu au tehnologia necesarã pentru a prezice furtuna perfectã, ei stiu cã e probabil ca una sã loveascã din nou în perioada de vârf a unui ciclu de 11 ani al petelor solare. Cert este cã Soarele îsi inverseazã directia câmpul magnetic la fiecare 11 ani. Asadar, în 22 de ani se întoarce si revine unde a fost. Pe mãsurã ce ne apropiem de retur la fiecare 11 ani, numãrul petelor solare creste iar activitatea solarã prezintã un vârf.

Aceastã perioadã se numeste maximum solar aceste perioade sunt separate de perioade de 5 ani de perioadele numite de minim solar. Avem aceste cicluri de 11 ani în care Soarele poate fi feroce, si o ia razna de parcã ar fi un 4 iulie permanent. Apoi se linisteste si pentru câtiva ani îsi reduce activitatea, ajungând la un minim unde apare câte o explozie izolatã. Ca si anotimpul uraganelor, perioadele de maximum solar variazã ca intensitate. Unele produc furtuni mai ample decât altele.

Desi acum ne aflãm la un minimum solar, oamenii de stiintã supravegheazã cu grijã un posibil dezastru ce ar fi cauzat de urmãtorul maximum solar. Ultimul maximum solar a avut loc în 2001 deci urmãtorul ar trebui sã fie în 2012, dar predictiile diferã. Toti specialistii în fizicã solarã asteaptã cu sufletul la gurã sã vadã ce se va întâmpla. Avem opinii divergente legate de ceea ce se va întâmpla. Un grup sugereazã cã urmãtorul ciclu solar ar putea fi cel mai puternic al epocii moderne. Dacã predictiile sunt corecte, Pãmântul ar putea fi în primejdie. Ar trebui sã ne facem probleme pentru repetarea evenimentelor din 1859. Dacã ar avea loc azi, pagubele ar fi fãrã precedent. Avem multe de învãtat despre ce s-ar putea întâmpla cu tehnologia modernã când Soarele ajunge la apogeu.

Majoritatea eruptiilor solare violente are loc aici, în atmosfera infernalã cunoscutã sub numele de "halo". Aceastã regiune a ascuns multã vreme unul dintre marile mistere solare. Pentru cã, în ciuda faptului cã se aflã la 800.000 km de miezul generator, are la o temperaturã de milioane de grade. Aceasta pare sã sfideze legile fundamentale ale fizicii. E un fenomen straniu. Aici am un termometru. Dacã tin termometrul aproape de foc, aratã o temperaturã foarte ridicatã. Acolo unde am amplasat senzorul sunt peste 260 de grade. Iar dacã scot senzorul de acolo si-l îndepãrtez de foc, temperatura scade la 32 grade. Cu cât mã îndepãrtez de sursã temperatura scade. La nivelul haloului solar, temperatura e la fel de ridicatã ca si în miez. E ca si cum, ca sã zic asa, mult mai în spatele meu, cãldura focului e la fel de intensã ca si la nivelul focului, chiar dacã la mare distantã de foc. Ce fortã ar putea genera supraîncãlzirea haloului solar? Rãspunsul vã va zgudui. Infernalul halou solar se dezlãntuie la milioane de grade. Timp de secole, oamenii de stiintã au fost uimiti cum o structurã atât de îndepãrtatã de miezul solar poate sã ardã la asemenea temperaturi.

Recent, pe mãsurã ce sateliti performanti au oferit o imagine mai clarã a suprafetei, au început sã aparã indiciile. Sub halo, suprafata solarã fierbe, pur si simplu. Motivul este acela cã întreaga suprafatã solarã este acoperitã de celule de convectie, adicã material fierbinte din miezul solar, care se ridicã, ating suprafata se rãcesc strãlucind, emitând luminã solarã si apoi scufundându-se la loc. Fiecare bulã de material care emerge are dimensiunea statului Texas. Se rãspândeste la suprafatã, se rãceste si se scufundã în 5 minute. Asadar este un proces de o violentã extremã care are loc în milioane de locuri în permanentã, pe întreaga suprafatã solarã. Aceastã fierbere nu este numai violentã ci si extrem de zgomotoasã.

Soarele este un loc extrem de zgomotos.Dacã vã puteti imagina întreaga suprafatã solarã acoperitã cu boxe date la maxim, ca la cel mai tare concert rock la care ati asistat, asta ar fi comparabil cu zgomotul produs la suprafata Soarelui. Suprafata agitatã a Soarelui produce destulã energie sonorã pentru a supraîncãlzi haloul la milioane de grade. Cercetãtorii cred cã, o combinatie dintre undele sonore si energia provenitã de la câmpul magnetic solar ar fi responsabilã pentru temperaturile extreme din halo. Singurul moment când haloul este vizibil de pe Pãmânt este la apogeul unuia dintre cele mai spectaculoase fenomene din Sistemul Solar, o eclipsã totalã de Soare. Înainte ca oamenii de stiintã sã le înteleagã, aceste evenimente impozante stârneau numai teamã. Vechii chinezi credeau cã un dragon devora Soarele.

Ce e întâmplã în timpul unei eclipse de Soare?

În termeni simpli, este momentul în care Luna acoperã Soarele. Sã ne imaginãm cã suntem la cinema si cã ne uitãm fericiti la un film care ruleazã pe ecran iar apoi cineva trece pe rândul din fatã si vã blocheazã vizionarea. Într-un cinema, ar fi de nedorit ca o persoanã sã vã treacã prin fatã, dar.. la eclipsã suntem foarte norocosi cã Luna acoperã Soarele, si suntem norocosi cã trece fix pe mijloc. Avem de asemenea noroc cã Luna, de altfel de 400 de ori mai micã decât Soarele, este, de asemenea, de 400 de ori mai aproape de noi. Aceastã coincidentã cosmicã înseamnã cã Luna si Soarele au aceeasi dimensiune aparentã pe cerul nostru, ceea ce permite uneia s-o blocheze aproape complet pe cealaltã.

Magnificul eveniment cosmic are loc numai atunci când traiectoria Lunarã intersecteazã linia dintre Terra si Soare. Orbita lunarã este înclinatã usor cu aproape 5 grade. Dacã nu ar fi fost, am fi avut o eclipsã la fiecare lunã. Iar apoi ne-am fi plictisit, dar asta nu se întâmplã, deoarece lunã de lunã Luna trece fie mai sus, fie mai jos de linia care uneste Terra cu Soarele. Asadar, în loc sã avem o eclipsã totalã în fiecare lunã avem câte una, undeva pe Pãmânt la fiecare 1 an si 6 luni. Pe mãsurã ce Luna trece prin fata Soarelui, ea aruncã o umbrã pe Pãmânt. La exterior, unde umbra este mai slabã, zona se numeste "penumbrã". Dacã stati pe banda trasatã de penumbrã, pe mãsurã ce aceasta se deplaseazã la suprafata Terrei, veti vedea numai o eclipsã partialã. Dar dacã ne-am deplasa într-un punct din calea discului intern întunecat, denumit "umbrã", veti privi splendoarea unei eclipse totale. Dacã nu puteti ajunge în calea benzii descrisã de umbrã, mai aveti o optiune asteptati destul de mult iar o eclipsã totalã va strãbate acea zonã cam odatã la 300 de ani. Soarele, steaua luminoasã a Sistemului nostru Solar, este capabil sã ofere scene de o frumusete uimitoare dar si de o violentã feroce.

Chiar dacã e imposibil de imaginat, Soarele nu va fi vesnic. Chiar si Soarele va trebui sã disparã. Soarele are o cantitate limitatã de combustibil la nivelul miezului, iar fuziunea are loc cu o vitezã calculabilã. Aceasta e viteza de ardere a combustibilului, iar aici e cantitatea de combustibil, deci, un calcul simplu, ne aratã momentul în care Soarele va dispãrea, adicã peste 5 miliarde de ani. Din nefericire, Soarele nu va dispãrea într-o explozie. E prea mic pentru a deveni o supernovã. Cu toate acestea, stelele au o proprietate specialã, sunt printre putinele obiecte care se încing pe mãsurã ce se rãcesc.

Pe mãsurã ce va consuma rezerva de hidrogen, cea mai apropiatã stea se va rãci si va suferi un colaps sub influenta propriei gravitatii. Energia rezultatã din acest colaps va reîncãlzi miezul la sute de milioane de grade, suficient pentru a arde heliul. Sub influenta cãldurii suplimentare determinatã de arderea heliului, steaua se va transforma într-o sferã monstruoasã numitã giganticã rosie. Va deveni suficient de mare pentru a înghiti orbitele lui Mercur, Venus si Terrei. N-ati vrea sã fiti martori. Veti vrea sã fiti departe cu tot cu planetã cu mult înainte ca aceasta sã se întâmple. Terra îsi poate modifica usor orbita pe mãsurã ce steaua expandeazã, asa încât nu va fi înghititã. Dar dacã ne referim la încãlzirea globalã n-ati vrea sã fiti aici. Straturile externe ale Soarelui vor deveni atât de instabile încât vor zbura prin spatiu, lãsând în urmã un miez de mici dimensiuni cam de dimensiunea Pãmântului. Am redus astfel Soarele, cu un diametru de 1,6 milioane km, la dimensiunea Terrei care are 12756,3 km diametru. Mãreata stea de odinioarã a devenit o bucatã de zgurã care se rãceste lent.

Viata pe Pãmânt, asa cum o stim va înceta sã existe. Aceasta este moartea Soarelui. Toate acestea sunt vesti proaste pentru omenire, dar trebuie sã privim si latura optimistã. Avem 5 miliarde de ani la dispozitie pentru a ne pregãti pentru dezastru. Deocamdatã, omenirea se bronzeazã la Soare un Soare plin de viatã. Stiinta a relevat multe dintre secretele celei mai apropiate stele, dar noi rãmânem uimiti de frumusetea sa, si mult mai îngrijorati de violenta sa.
Sursa: subtitrarea documentarului The Universe - Secrets of the Sun

Cititi si:
Oamenii de stiinta prevad pentru urmatorii ani gigantice furtuni solare ce vor dezafecta tehnologiile actuale
Atacul Soarelui (Attack of the Sun) - film documentar despre masivele eruptii solare ce ar putea ameninta societatea high-tech actuala
Incalzire globala sau ... la o scara mult mai mare?

Atacul Soarelui (Attack of the Sun) - film documentar despre masivele eruptii solare ce ar putea ameninta societatea high-tech actuala

Oamenii de stiinta prevad pentru urmatorii ani gigantice furtuni solare ce vor dezafecta tehnologiile actuale

22 septembrie 2012. Miezul noptii. Cerul de deasupra Germaniei este acoperit de o cortina scanteietoare de lumini colorate. Rareori aurora boreala a mai putut fi observata atat de adanc in sud fata de regiunea arctica. Dar, fascinatia fenomenului nu dureaza mult. In numai cateva secunde, becurile aprinse de pe strazi si din cladiri incep sa palpaie, devin neobisnuit de stralucitoare pentru un moment, dupa care toata tara se cufunda in intuneric. In numai 90 de secunde, intreaga Europa ramane fara electricitate. Dupa numai un an de zile de la acest fenomen, milioane de europeni sunt morti, iar infrastructura continentului zace in ruine. S.U.A., China si Japonia se zbat si ele sa isi revina in urma acestei catastrofe – o furtuna violenta, petrecuta la 150 de milioane de kilometri distanta de Terra: pe suprafata Soarelui.

Fata ucigasa a Soarelui
Pare greu de crezut ca Soarele ar putea naste un dezastru de asemenea proportii pe Pamant; si totusi, un raport NASA, emis in luna ianuarie a acestui an de Academia Nationala de Stiinte (NAS) din SUA, vine sa sprijine intocmai aceasta teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizatiile occidentale au cultivat inconstient semintele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viata, in intregime dependent de tehnologie, ne expune astazi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafata Soarelui sunt de natura sa ne "prajeasca" centralele energetice, un eveniment cu consecinte catastrofale.

Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci cand experti in fenomene meteorologice spatiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunta ca ne apropiem din ce in ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut ca Soarele ar putea compromite, in numai cateva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: si totusi, acest lucru este posibil.

Suprafata Soarelui este o masa circulara de plasma - incarcata cu particule de mare energie; o parte a acestora evadeaza din stransoarea atmosferei astrului si se deplaseaza prin spatiu sub forma vanturilor solare. Din timp in timp, acesti "curenti" transporta miliarde de tone de plasma sub forma unei mingi de foc denumita "emanatie masiva a coroanei solare". Daca o astfel de emisie ar lovi campul magnetic al Pamantului, rezultatul ar putea fi cu adevarat devastator.

Patrunderea plasmei in atmosfera noastra ar cauza schimbarea rapida a configuratiei campului magnetic al Pamantului, eveniment care ar induce curenti in cablurile de tensiune ale centralelor electrice. Aceste centrale nu au fost construite sa gestioneze un asemenea flux direct de electricitate. Cel mai mare pericol la care se supun, in cazul unui "atac" de aceasta natura, este topirea circuitelor interne ale transformatoarelor, intrebuintate pentru transmiterea curentului la utilizatorul final. Un asemenea eveniment, de dimensiuni mai reduse, a avut loc in provincia canadiana Quebec, in martie 1989, atunci cand 6 milioane de oameni au ramas fara electricitate, vreme de 9 ore. Dar furtunile solare pot fi cu mult mai aspre.

Progresul nostru, blestemul nostru
Cel mai devastator eveniment meteorologic spatial din istoria cunoscuta s-a intamplat in 1859 si este stiut drept "evenimenul Carrington" , dupa astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a inteles cauza: "doua formatiuni de lumina alba intens stralucitoare", emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat in opt zile de conditii meteo spatiale severe. Numerosi martori oculari au declarat ca au observat aurore boreale impresionante chiar si la Ecuator. In toata aceasta perioada, retelele telegrafice mondiale au fost intrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.

Prognozele furnizate de analizele Academiei Nationale de Stiinte sugereaza ca, din pricina progresului tehnologic, in eventualitatea reproducerii unui fenomen de o asemenea anvergura, astazi lucrurile ar putea sta mult mai rau si multi oameni ar putea muri. Doua mari probleme trebuie luate in calcul.
  • Una o reprezinta centralele electrice moderne, proiectate sa opereze la voltaje foarte mari pe suprafete foarte intinse. Desi aceasta metoda ofera o mai mare eficienta de gestionare a retelelor electrice, minimizand pierderile de energie si risipa prin supraproductie, ea a facut centralele mult mai vulnerabile conditiilor meteo spatiale. Centralele de mare putere se comporta ca niste antene, canalizand curenti directi, de intensitati enorme, in transformatoarele electrice.
  • A doua problema consta in interdependenta centralelor cu sistemele care ne intretin viata: filtrarea apei de consum si a celei menajere, infrastructurile de transport al marfurilor, pietele financiare si multe altele relationate cu electricitatea.
Combinand cele doua aspecte, devine limpede ca o repetare a evenimentului Carrington ar fi de natura sa produca o catastrofa cum lumea moderna nu a mai cunoscut. Si se va manifesta intocmai contrar cu ceea ce suntem obisnuiti sa faca dezastrele naturale; in general, regiunile cel mai putin dezvoltate ale lumii sunt cele mai vulnerabile, nu zonele tehnologizate si sofisticate, asa cum va fi cazul in aceasta situatie.

Sfarsitul vietii, asa cum o stim
Potrivit rapoartelor NAS, un eveniment meteorologic spatial violent in zona S.U.A. ar putea induce curenti capabili sa distruga 300 de transformatoare-cheie in aproximativ 60 - 90 de secunde, oprind alimentarea cu electricitate pentru mai mult de 130 milioane de oameni. Din acel moment, numaratoarea inversa ar incepe pentru America.

Apocalipsa in 4 pasi:
  1. Primul efect nefast - imediat, pentru unii - va fi sistarea alimentarii cu apa potabila. Oricine va locui intr-un apartament aflat la inaltime, unde apa trebuie pompata pentru a ajunge, va fi imediat vaduvit de aceasta. Pentru restul, apa potabila va mai veni prin conducte pentru inca, cel mult, jumatate de zi.
  2. De asemenea, va inceta orice forma de transport asistat electric: trenurile, tramvaiele, metrourile si troleibuzele nu vor mai circula. Nici restul mijloacelor de transport nu vor avea o viata prea lunga, deoarece combustibilul din rezervoare se va termina si nu va mai exista energia electrica necesara pomparii benzinei din rezervoarele subterane in statiile de alimentare.
  3. In acelasi timp, rafturile supermarketurilor se vor goli in foarte scurt timp si vor ramane goale, din acelasi motiv al imposibilitatii transportului.
  4. Generatoarele de rezerva vor mai functiona inca in punctele esentiale, dar numai atat cat le vor permite bateriile, acumulatorii si rezervele de combustibil care le pun in miscare. Pentru spitale, acest lucru ar insemna aproximativ 72 de ore de functionare a aparaturii de orice fel. Dupa acest interval, va inceta orice forma de asistenta medicala moderna.
Cu adevarat socant este faptul ca aceasta stare a lucrurilor va dura luni de zile, poate ani: transformatoarele topite nu pot fi reparate, ci doar inlocuite. Specialistii estimeaza ca exista cateva astfel de transformatoare de rezerva, dar instalarea unuia nou presupune munca de o saptamana sau mai bine pentru o echipa bine antrenata de lucratori; iar acestea nu se gasesc pe toate drumurile. Oricum, in aproximativ o luna, toate transformatoarele de rezerva ar fi deja puse in functiune; insa numarul lor este insuficient si ar ramane inca foarte multe puncte nerevitalizate. Pentru acestea, va fi necesara construirea unor transformatoare noi, proces care ar putea dura pana la 12 luni.

Chiar si daca unele sisteme vor redeveni capabile sa primeasca energie, nu exista nicio garantie ca vor avea ce primi. Aproape toate conductele de gaze naturale si petrol care exista necesita electricitate pentru a fi operationale. Centralele electrice alimentate pe carbuni pastreaza de obicei rezerve care sa le ajunga pentru cel mult 30 de zile, dar in lipsa sistemelor de transport care sa aduca mai multa materie prima, electricitatea de rezerva va fi sistata la doua luni de la catastrofa. Nici centralele de energie nucleara nu ar duce-o mult mai bine. Ele sunt programate sa se opreasca in eventualitatea unor probleme de alimentare si nu li se permite repornirea inainte ca sistemele electrice sa fie functionale.

Fara energie pentru sistemele de incalzire, racire sau refrigerare, fara transport si asistenta medicala, oamenii ar incepe sa moara in numai cateva zile. Pericolul va fi imediat pentru cei a caror sanatate depinde de o anumita medicatie. Daca se opreste alimentarea cu energie electrica in New Jersey spre exemplu, s-a pierdut un centru important de productie a farmaceuticelor pentru toata SUA. Medicamente perisabile precum insulina vor fi de negasit, iar cei suferinzi de diabet sunt cu milioanele pe fiecare continent. Sistarea productiei, a distribuirii si a stocarii acestei substante ii va condamna pe cei mentionati la moarte. Iar ajutorul nu va fi prea aproape. Zonele afectate de furtuna solara s-ar putea afla la sute si mii de kilometri de oricine ar putea interveni pentru a oferi ajutor. Dintre acestia, putini ar fi dispusi sa o faca, iar aceia, la randul lor, vor fi probabil sarac echipati pentru a se ridica la nivelul unui asemenea dezastru.

Apocalipsa costa 2.000 de miliarde de euro!
In bani, la o prima analiza, nenorocirea s-ar ridica la costuri de peste doua mii de miliarde de euro. Aceasta doar in primul an dupa furtuna, iar NAS considera perioada de refacere undeva intre 4 si 10 ani. Este legitima intrebarea daca natiunile aproape integral tehnologizate si-ar mai reveni vreodata. Si se pare ca cele mai expuse regiuni sunt cele aflate in emisfera nordica. Tari aflate la latitudini ridicate, precum Suedia si Norvegia, spre exemplu, sunt constiente deja ca, in timp ce spectacolul regulat al aurorei boreale este placut de privit, el reprezinta si un avertisment continuu la adresa retelelor electrice de aici.

Cu toate acestea, tendinta instalarii unor retele de voltaj foarte ridicat inseamna ca si state aflate mai la sud sunt vulnerabile in fata furtunilor electromagnetice. Spre exemplu, China este pe cale sa implementeze o retea electrica de 1.000 de kilovoti, de doua ori voltajul retelei Statelor Unite. Aceasta ar insemna o unealta perfecta pentru dezastrul indus de conditiile meteorologice spatiale, deoarece eficienta retelei de a se comporta ca o antena creste pe masura ce si voltajul dintre retea si sol este mai mare.

Nici Europa nu este pregatita suficient. Responsabilitatea pentru rezolvarea problemelor provocate de vremea spatiala este foarte fragmentata aici, sunt de parere cercetatorii. Retelele electrice europene, in plus, sunt masiv interconectate si extrem de vulnerabile defectarii in cascada. In 2006, sistarea controlata a alimentarii cu energie electrica a unei portiuni a Germaniei - pentru a permite trecerea in siguranta a unui vas pe sub cabluri de mare voltaj - a cauzat o prabusire in cascada a alimentarii cu energie electrica in tot vestul Europei. Numai in Franta, cinci milioane de oameni au ramas fara electricitate timp de doua ore. Aceste sisteme sunt atat de complicate incat specialistii insisi par sa nu intelega pe deplin efectele modificarii conditiilor intr-un singur punct.

ACE, “dumnezeul” de pe orbita si 2012
Vestea buna este aceea ca, existand un avertisment timpuriu, companiile electrice isi vor putea lua masuri de precautie, precum ajustarea nivelurilor de voltaj si a cantitatilor de electricitate, restrictionand transferul de energie electrica astfel incat "ciocurile" subite de tensiune sa nu provoace un efect domino in randul retelelor de alimentare. Totusi, vestile proaste nu se opresc in acest punct, caci sistemele noastre de avertizare din timp devin tot mai putin de incredere pe zi ce trece.

De departe, cel mai important indicator al timpului probabil la nivel spatial este dispozitivul NASA Advanced Composition Explorer(ACE). Lansat in 1997, satelitul respecta o pozitie pe orbita Soarelui ce il pastraza constant la jumatatea drumului dintre acesta si Pamant. Contactul sau neintrerupt cu suprafata solara inseamna ca furnizeaza continuu rapoarte despre directia si viteza vanturilor solare si ale altor curenti de particule incarcate care trec pe langa senzorii sai. ACE are capacitatea de a emite un avertisment cu 15 pana la 45 minute inainte ca o furtuna geomagnetica sa loveasca Pamantul. Iar companiilor electrice le trebuie aproximativ un sfert de ora pentru a pregati sistemele in vederea unui eveniment critic.

Totusi, zic oamenii de stiinta, in cazul evenimentului Carrington, "emisia masiva din coroana solara" a calatorit atat de repede incat a ajuns la Terra in mai putin de 15 minute de la locul unde este pozitionat ACE. In plus, sistemul are deja 11 ani si si-a depasit durata de viata planificata. Detectoarele de la bordul sau si-au mai pierdut din sensibilitate si nu se stie cand vor inceta sa mai functioneze, putand claca chiar in momentul urmatorului flux puternic de radiatie.

Din nefericire, viitorul apropiat nu anunta un inlocuitor pentru ACE. Alti sateliti de observare solara, precum Observatorul Solar si Heliosferic (SOHO) pot oferi un oarecare avertisment, dar cu informatii mai putin detalitate si - crucial! - mult mai tarziu. Implicarea specialistilor si a politicienilor in aceasta chestiune este minima, in prezent neluandu-se prea in serios problema... pana cand, probabil, dezastrul va lovi si va provoca zeci de milioane de victime.

Cel mai probabil, o furtuna solara ar putea lovi in primavara sau in toamna anului 2012, odata cu urmatorul maximum al Soarelui. In perioada echinoctiilor, orientarea campului magnetic al Pamantului catre Soare ne face, in mod particular, vulnerabili unui asalt plasmatic. Mai mult, in aceasta perioada, consumul de electricitate este relativ scazut, nefiind necesare, in mod excesiv, nici incalzirea, nici racirea. Cu numai o mana de retele electrice functionale, sistemul energetic se bazeaza pe algoritmi computerizati pentru "gatuirea" cantitatilor mari de energie din centrale, ceea ce le lasa foarte vulnerabile in calea "ciocurilor" bruste. Daca, pana atunci, ACE isi va da obstescul sfarsit sau o minge uriasa de plasma va lovi prea repede pentru ca dispozitivul sa o semnalizeze la timp, consecintele vor fi dintre cele mai sumbre, putand arunca o mare parte a planetei, sau chiar intregul Pamant, in haos.

Ce este de facut? Nimeni nu stie inca, mai ales ca guvernele sunt foarte greu de mobilizat in vederea unei crize cum nu a mai fost pana acum. Factorii de decizie nu au obisnuinta de a lua in calcul evenimente cu frecventa scazuta, cum sunt cele de natura cosmica, ce foarte rar se intampla de doua ori in rastimpul unei civilizatii.

Pe de alta parte, ar trebui sa ne fi invatat lectia din dezastre naturale precum uraganul Katrina, valul tsunami din Indonezia sau cutremurul recent din Haiti si sa intelegem ca "putin probabil" nu este totuna cu "imposibil". Mai ales cand miza este atat de mare, iar probabilitatea ca o furtuna electrica sa loveasca in urmatorii trei sau patru ani, si cu efecte devastatoare inca, nu este tocmai scazuta. Evenimentul Carrington s-a intamplat intr-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; asadar, pur si simplu, nu avem garantia ca un astfel de eveniment nu se va relua intr-un ciclu solar neobisnuit, asa cum este cel in care ne aflam in prezent. Iar daca nu intelegem la timp riscurile la care ne supune declansarea unei furtuni solare de proportii, s-ar putea ca multi dintre noi sa nici nu mai aiba ocazia sa regrete ignoranta de care guvernele mondiale au dat dovada.

Preluat de pe descopera.ro
Cititi si:
SECRETELE SOARELUI - film documentar
Atacul Soarelui (Attack of the Sun) - film documentar despre masivele eruptii solare ce ar putea ameninta societatea high-tech actuala
Incalzire globala sau ... la o scara mult mai mare?

Campul magnetic al Pamantului se va inversa curand

Desi nu este vorba despre un fenomen cu o frecventa deasa sau regulata, Pamantul isi inverseaza polii ca urmare a modificarii intensitatii campului magnetic. Acest fapt nu ramane fara urmari la suprafata planetei: anotimpurile se modifica, iar ciclurile naturale influentate de Soare sufera schimbari importante.

Ultima data fenomenul a avut loc in urma cu 780 000 de ani, insa a existat o perioada in istoria Pamantului cand campul magnetic nu a suferit nicio modificare timp de 30 milioane de ani. Desi existenta acestui fenomen ciudat a fost sesizata de ceva vreme, pana in prezent motivele inversarii polilor a ramas un mister. O noua ipoteza asupra originilor campului magnetic, elaborata de o echipa de cercetatori din California, ofera o noua explicatie posibila asupra a ceea ce pare, la prima vedere, o anomalie.

“Campul magntic al Pamantului este alcatuit, de fapt, din doua campuri cu doua surse separate”, afirma Kenneth Hoffman din cadrul Universitatii Politehnice din California.
Partea puternica este reprezentata de directia axului nord-sud si poate fi imaginata ca un magnet gigantic aflat in inima Pamantului. Partea slaba este cea care se afla mai aproape de suprafata. Conform cercetatorilor, amandoua campurile sunt produse ca urmare a miscarii electronilor din atmii de fier fierbinte intr-o curgere a nucleului, care este mai degraba lichid, decat solid. Miscarea particulelor incarcate in interiorul planetei creaza campul magnetic.
“Campul nu este intotdeauna stabil, directia si natura curgerii se schimba, cauzand inversarea polilor. In momentul in care puterea acestuia slabeste, devine mai putin capabil sa ajunga la suprafata Pamantului, iar ceea ce vedem noi este actiunea partii mai slabe a campului, care de regula este lasata la o parte.”, explica Brad Singer, unul din geologii care au participat la studiu. O data cu inversarea polilor magnetici ai planetei, anotimpurile si toate ciclurile naturale care depind de pozitia planetei fata de Soare, sufera schimbari semnificative.

Sursa: Fox News
(preluat de pe descopera.ro)

Cititi si :
O româncă a descoperit schimbari bruşte in interiorul Pământului

Emisiunea "Happy Hour" revine, mai penibilă ca oricând

Update: citeste si articolul Site-ul exmisa.ro a fost suspendat prin hotarare judecatoreasca! Cercetarea penala continua. Cecilia Tiz trimisa in somaj

Cum să storci un scandal din nimic. Lipsa de obiectivitate şi moderaţie a prezentatorului Cătălin Măruţă bate toate recordurile

de George Preda

Trustul Media Pro continuă campania de presă împotriva şcolii de YOGA MISA. Happy Hour se întoarce la subiectul „fierbinte”: MISA. Joi, 18 februarie, Măruţă ne-a demonstrat din nou că este doar o marionetă dirijată prin cască. Dar dacă de obicei ia în vizor vreo vedetă pe care vrea să o discrediteze ca să-şi facă audienţă, de data asta ţinta lui este o şcoală spirituală şi, direct sau indirect, insultă, atacă şi instigă ascultătorii împotriva a mii de oameni şi o şcoală de YOGA despre care dovedeşte – cu fiecare cuvânt pe care îl rosteşte – că nu ştie absolut nimic.

Happy Hour, adică Ora Veselă mai pe româneşte, o emisiune de divertisment („petrecere uşoară, agreabilă şi de scurtă durată; distracţie, amuzament”, conform definiţiei din DEX), a ajuns să se creadă un justiţiar moral care, mai nou, încearcă să salveze lumea de „pericolul” pe care şcoala noastră de YOGA îl reprezintă. Nu contează că ei au inventat, deopotrivă, „scandalul” şi „pericolul”. Prezentatorul Cătălin Măruţă, departe de a fi amuzant, este mai degrabă ridicol când abordează un ton grav – probabil vrând să pară matur şi responsabil, în ciuda imaginii de animator monden superficial pe care s-a străduit atât să şi-o creeze.

Despre ce este vorba de această dată? Un băiat de 16 ani s-a înscris la cursurile de YOGA, cu acordul părinţilor, deoarece regulamentul cursurilor de YOGA organizate de MISA nu permite participarea minorilor decât cu acordul părinţilor. Şi aceasta din cauza campaniei mediatice de discreditare a şcolii de YOGA, care vânează şi exploatează furibund orice situaţie de acest gen. Nu o dată, articolele dezinformatoare şi calomnioase despre MISA au generat adevărate drame familiale. Imaginaţi-vă situaţia. Un adolescent de 16 ani – categoric, nu mai vorbim de un copil – cu un nivel de cultură şi inteligenţă peste medie, descoperă cursurile de yoga şi este încântat de ele. Părinţii îi spun că la cursuri se petrec tot felul de „chestii” „necurate” şi „bizare”, dar tânărul ştie (pentru că a participat la cursuri) că nu este deloc aşa. Încercând să le explice că lucrurile sunt foarte simple, se loveşte de obtuzitatea şi încăpăţânarea iraţională a părinţilor care, deşi habar n-au ce se petrece de fapt la cursurile de YOGA sau ce este YOGA, susţin cu superioritate că ştiu mai bine decât el ce face el la cursurile MISA şi că, cu siguranţă, asta nu este „YOGA adevărată”. De aici pot rezulta adevărate drame. Şi chiar au rezultat.

Sperăm ca în situaţia în care şi-a băgat „codiţa” Măruţă să nu rezulte o dramă similară, de exemplu, celei a Danei Crăescu – care, sănătoasă fiind, a fost internată abuziv de părinţi numai ca să nu mai facă YOGA. Părinţii în cauză au acţionat deja destul de agresiv împotriva copilului lor, chiar dacă acesta a încetat frecventarea cursului de YOGA atunci când părinţii şi-au schimbat părerea şi nu l-au mai lăsat să meargă la curs. Tocmai pentru că participarea minorilor la cursurile de YOGA nu este permisă fără acordul părinţilor, adolescentul respectiv nu mai este în acest moment la curs. Cu toate acestea, Măruţă vrea să ne convingă că „drama” familiei X, nu s-a încheiat şi că, de fapt, YOGA ar fi de vină. Aceştia „au acceptat cu greu” să vină în studioul Happy Hour, unde sub protecţia anonimatului şi-au spus „tragica poveste”, „pentru a trage un semnal de alarmă. E posibil ca pe fiul lor să nu-l mai recâştige, dar poate salvează alţi copii”. Instigarea este evidentă.

E interesant de observat din nou cum faptul că un adolescent nu se înţelege cu părinţii săi (Câţi dintre noi nu am trecut prin criza adolescentină? Cine nu a simţit pe pielea sa măcar odată „prăpastia” dintre generaţii?) a devenit subiect de presă doar fiindcă acel adolescent s-a înscris la cursurile de YOGA ale MISA. Dacă acesta s-ar fi certat cu părinţii pentru că ei nu erau de acord ca acesta să îşi lase părul lung sau să fumeze suntem 100% convinşi că nu ar fi apărut niciodată în emisiunea lui Măruţă. Să nu mai vorbim despre problemele grave cu care se confruntă tinerii din ziua de azi. Revenind la acest caz prezentat de Happy Hour, situaţia reală este departe de cea prezentată de Pro TV. „Copilul pierdut în MISA” nici măcar nu mai este înscris la cursurile de YOGA, tocmai pentru că nu are acordul părinţilor. Ştim că aceştia, în special tatăl, sunt foarte deranjaţi de faptul că fiul lor este de-a dreptul încântat de ceea ce învaţă la curs. Acest tată exemplar şi plin de dragoste şi-a târât fiul, exact de ziua sa de naştere, la Poliţie, pentru a da o declaraţie împotriva cursului de YOGA. Dat fiind că la MISA nu se practică nimic ilegal, plângerile acestui părinte înfuriat au rămas fără rezultat – chiar el relatează ofuscat în emisiune că poliţistul a spus că fiul său ar putea să urmeze cursurile în continuare, nefiind nicio problemă. De aceea probabil, supăraţi la maxim, cei doi părinţi au acceptat să meargă în platoul emisiunii Happy Hour. Asta cu toate că fiul lor este un elev model, are note foarte bune, chiar merge la olimpiade la mai multe materii.

Suntem convinşi că, şi aceşti părinţi, asemenea oricăror părinţi, îi vor doar binele băiatului lor şi că ei consideră că acţionând în acest mod procedează corect. Acest adolescent şi familia sa sunt victimele campaniilor de dezinformare pe care mass-media le poartă de ani de zile împotriva şcolii de YOGA MISA. Nu îi judecăm, pentru că observăm că acuzaţiile pe care le aduc şcolii de YOGA MISA sunt repetate papagaliceşte după ce se zice la televizor sau se scrie în ziare. Iată un exemplu clar despre modul în care dezinformarea funcţionează: o familie dintr-un orăşel de provincie a ajuns promotorul minciunilor care se spun despre MISA, prin faptul că ei le-au crezut.

Nu îi învinovăţim pe părinţi, dar punem sub semnul întrebării intenţiile celor care au regizat abil această emisiune. Cătălin Măruţă face paradă de tehnici de manipulare şi în ce priveşte MISA este lipsit complet de obiectivitate. E uimitor să sesizăm că Măruţă e chiar mai supărat pe MISA decât aşa-zisele victime. Modul în care acesta instigă la ură şi violenţă împotriva cursanţilor MISA, modul în care insultă practicanţii YOGA din cadrul şcolii noastre de YOGA nu îi face deloc cinste. Totuşi, nu am putut să nu remarcăm comicul penibil al situaţiilor. Vă oferim câteva exemple.

Modul în care Măruţă insinuează anumite lucruri e demn de agenţii Securităţii. De exemplu:
Măruţă: Aţi observat că încearcă să vă vândă lucruri din casă ca să facă rost de bani, pentru că am înţeles că la gruparea MISA trebuie să te duci să cotizezi cu din ce în ce mai mulţi bani.
Mama: Deocamdată nu a făcut…
Tatăl: Nu, nu a făcut aşa ceva.
Măruţă: Dar chitara nu şi-a vândut-o?
Mama: Nu, a dat-o cadou. [n.n. nu a dat-o cadou vreunui membru MISA, ci probabil unui prieten]
Tatăl: Spiritul MISA e să faci cadouri cât mai multe, fără să ceri recompensă, să aştepţi ceva înapoi. Considerăm că nu mai sunt necesare comentariile.

Iată ce afirmaţii mai face Măruţă: „Copilul dumneavoastră de un an de zile nu s-a mai spălat pe dinţi, pentru că cei din MISA i-au spus că pasta de dinţi e toxică”. De aici, cineva neavizat ar înţelege că această persoană care nu se spală pe dinţi de atâta timp are grave probleme de igienă şi vai! ce prostii îi învaţă la cursurile de YOGA MISA. În realitate, la cursul de YOGA se prezintă o modalitate tradiţională yoghină, 100% naturală, practicată de milenii de yoghinii din India, de curăţare a dinţilor cu ajutorul sării de mare şi a uleiului. Această modalitate, recomandată de celebrul yoghin Shivananda este chiar mai sănătoasă decât periajul obişnuit. Iar faptul că părinţii săi şi Măruţă suferă de o gravă incultură în ce priveşte toxicitatea fluorului prezent în mai toate pastele de dinţi este ceva regretabil.

La începutul emisiunii Măruţă proclamă cu o voce gravă: „mama nu mai e bună pentru că nu înţelege spiritualitatea, tatăl nu mai e bun pentru că nu îl aprobă, nici măcar pasta de dinţi nu mai e bună pentru că e toxică. În schimb e bună urinoteriapa sau sexul în grup”. Peste câteva minute, când se vorbeşte mai pe larg despre urinoterapie şi sex în grup iată ce aflăm de la tatăl băiatului: „a auzit de urinoterapie, el nu practică, dar urmează să aprofundeze în anii mai mari. La lecţia asta nu a ajuns. Sexul în grup, li s-a spus tangenţial, dar încă nu au ajuns la lecţiile respective”.

În ce priveşte urinoterapia, vă informăm oficial că aceasta nu se predă la cursurile de YOGA MISA. Gregorian Bivolaru a tradus din sanscrită un tratat yoghin clasic în care se vorbeşte despre urinoterapie, intitulat Damar Tantra, dar acest subiect nu este tratat în cursurile de YOGA. Urinoterapia este o terapie naturală care poate avea efecte miraculoase în cazul anumitor afecţiuni şi care nu a fost inventată de yoghini, fiind cunoscută în tradiţiile mai multor popoare. Urinoterapia a fost redescoperită recent de oamenii de ştiinţă, dar ignoranţa şi prejudecăţile îi fac pe mulţi să fie reticenţi la ideea ei. Revenind, urinoterapia nu se predă la cursurile de YOGA, dar campania mediatică are şi aici trucurile ei. Astfel, dacă cei care merg la cursuri spun categoric că urinoterapia nu se predă la cursuri, ziariştii ştiu mai bine decât ei şi afirmă cu aplomb că subiectul va fi abordat în anii superiori şi cursanţii nu vorbesc despre asta pentru că au jurat să păstreze secretul. Situaţia este de un comic absurd. La fel este, în viziunea acestor „jurnalişti” şi cu orgiile sexuale: ei ştiu mai bine decât cursanţii că acestea sunt abordate la curs, pentru că există „mărturii” – dar toate aceste „mărturii” aparţin unor persoane care fie nu au fost niciodată la cursuri, fie nu mai sunt la cursuri, categoric nu au asistat la astfel de evenimente, dar „au auzit că” ele s-ar petrece.

Revenind la subiectul curăţării dinţilor cu sare de mare, acesta, ca orice altă tehnică – fie terapeutică, fie de practică YOGA – chiar dacă este prezentată la cursuri, nu este obligatorie! Nimeni nu este obligat să practice vreo tehnică învăţată la curs, alegerea de a pune în practică cele învăţate le aparţine doar cursanţilor noştri. Aşa că speculaţiile părinţilor prinvind faptul că fiul lor va fi obligat să practice urinoterapia sunt cu atât mai absurde. Cât despre sexul în grup sperăm că toţi cititorii noştri ştiu deja că aceasta este invenţia preferată a ziariştilor, repetată atât de mult încât probabil că ei chiar au ajuns să o creadă.

Alte aberaţii spuse în platoul Happy Hour sunt în ce priveşte „contingenţa” sau corect spus continenţa amoroasă sau atitudinea faţă de femei, „probabil femeile sunt la ei mai nimic, mai tratate… nu ştiu cum să vă spun, ei sunt tot puternic, iar femeile pentru ei…”, ambele perle aparţinându-i mamei. Ne întrebăm daca nu există chiar deloc selectivitate la această emisiune aşa-zisă de divertisment. Poate chiar oricine să vorbească în direct doar pentru că are ceva de zis de rău de MISA?

Ce ne-a distrat cel mai mult este că Măruţă se ipostaziază în expert în YOGA, fără a fi practicat măcar un minut YOGA, şi explică publicului diferenţa dintre „YOGA adevărată” şi YOGA de la MISA. Chiar susţine că i-ar fi scris mulţi practicanţi de YOGA şi l-ar fi rugat să facă diferenţierea dintre clasicele cursuri de YOGA şi cursurile MISA. Ne bucurăm să vă dezamăgim, domnule Măruţă, dar realitatea este că în România nu prea există „clasice cursuri de YOGA” în afara cursurilor deschise de MISA, care predau YOGA tradiţională, conform tratatelor indiene care descriu această veritabilă ştiinţă spirituală. Avem peste 35.000 de cursanţi şi simpatizanţi MISA în ţară şi de aceea nu vă credem nicidecum că aţi primit în realitate acele mesaje de la „practicanţi de YOGA adevărată”. Iar dacă doriţi să cunoaşteţi cu adevărat „ce se face la MISA” sau ce este YOGA tradiţională vă aşteptăm să vă înscrieţi la cursul nostru de YOGA pentru a înţelege dumneavoastră singur cât de hilare sunt unele dintre afirmaţiile pe care le-aţi făcut despre MISA.

Citiţi şi:
Freaky Hour sau Happy Hour? Pro Tv foloseşte într-o emisiune anti-MISA subliminale sataniste dintr-un ritual masonic
Dana Crăescu cunoaşte punctul bunei speranţe

yogaesoteric
20 februarie 2010


Campania mediatică împotriva MISA declanşată de trustul Media Pro se vede şi pe Acasă TV

Update: citeste si articolul Site-ul exmisa.ro a fost suspendat prin hotarare judecatoreasca! Cercetarea penala continua. Cecilia Tiz trimisa in somaj


„Întâmplător”, în aceeaşi săptămână în care Pro TV a dat startul seriei de emisiuni anti-MISA, postul Acasă a completat campania cu două reportaje calomniatoare

de Maria Nicola

În data de 9 februarie şi 11 februarie, postul Acasă TV a difuzat în cadrul emisiunii „Poveştiri adevărate” cele două părţi ale unui reportaj năucitor prin lipsa de logică, intitulat „Copil evacuat de MISA?”. Acesta porneşte de la o situaţie înduioşătoare – şi, probabil, adevărată – o familie are un copil de câţiva ani bolnav de o boală extrem de rară, iar părinţii nu-şi pot permite costul operaţiei. Pentru a adăuga un plus de tragism situaţiei, familia respectivă este pe cale de a rămâne fără locuinţă, pentru că urmează să fie evacuată dintr-o boxă sărăcăcioasă, în care locuieşte acum.

Familia locuieşte într-un demisol unde sunt multe alte boxe, iar acest demisol a fost, cu şase ani în urmă, în luna martie 2004, teatrul desfăşurării unor descinderi brutale ale jandarmilor, care au spart uşile şi au devastat boxele aparţinând MISA, unde erau depozitate în principal cărţi şi cursuri de yoga. Aşa că reportajul profită de acest prilej pentru a da secvenţe obositor de lungi şi repetitive (foto, mai jos) care ilustrează foarte bine violenţa evenimentelor din martie 2004, evenimente care însă nu au nicio legătură cu telenovela care se desfăşoară în prezent.

Din moment ce tot am revăzut – obsesiv – imagini terifiante de la descinderile din martie 2004, e momentul să ne reamintim că autorităţile nu au dat încă nici o clarificare, iar presa nici atât, privind marele fiasco al acelor descinderi. E drept că Adrian Năstase a declarat că ele au fost o eroare, e drept că Ion Cristoiu a afirmat că e vorba de o diversiune, „diversiunea MISA”. Dar asta nu îndreaptă lucrurile pentru cei ale căror drepturi au fost călcate în picioare şi a căror viaţă a fost dată peste cap.

Remarcăm montajul extrem de ingenios, în sens manipulator, al acestei emisiuni. Alternând imagini ale copilului bolnav pe păturica lui, cu imaginile loviturilor brutale asupra uşilor boxelor, în timp ce pe ecran este afişat titlul „copil evacuat de MISA?”, mai că-ţi vine să crezi că yoghinii sparg cu berbecele uşa camerei în care locuieşte copilul. O imagine valorează cât o mie de cuvinte, iar aceste imagini ne plantează în creier imaginea violenţei îndreptate împotriva copilului tocmai de către cei care au fost victimele brutalităţii autorităţilor.

Şi manipularea nu se opreşte aici. Comentariul din off afirmă cu aplomb: „Constantin locuieşte chiar în blocul în care au fost descoperiţi de jandarmi, în urmă cu mai bine de şase ani, mai mulţi adepţi MISA. Chiar dacă atunci yoghinii lui Bivolaru au fost împrăştiaţi, Constantin crede că unii dintre ei îşi mai fac şi astăzi veacul prin acele subsoluri.” Limbajul folosit te duce cu gândul că yoghinii trăiesc prin subsoluri, şi au fost „descoperiţi” aici de autorităţi, ca nişte infractori. Chiar dacă în cazul altora acest lucru, că locuiesc în condiţii mizerabile, ar stârni mila (la urma urmei, e chiar subiectul reportajului!) – yoghinii, dacă ar locui în aceste condiţii, „şi-ar face veacul” şi oricum ar trebui trataţi ca şobolanii sau gândacii. Mai contează oare adevărul? Că în boxele respective nu locuia nimeni, ci erau depozitate cărţi (fapt care se vede chiar în imaginile din reportaj!)?!
Oricum, să ne întoarcem un pic la povestea relatată de Acasă TV. Ce aflăm când analizăm reportajul din 9 februarie? Că omul cu copilul bolnav urmează să fie evacuat, deducem, pentru că fosta preşedintă a asociaţiei de locatari este acum funcţionară la Primărie şi nu-i are la inimă pe locatarii din demisol. Şi alţi locatari sunt în proces cu ea, deci femeia este clar personajul negativ. Se insinuează că aceasta ar vrea să dea boxa celor de la MISA şi că de aceea vor fi evacuaţi sărmanii şi mai ales copilul care are o boală extrem de rară. Şi se arată imagini de la descinderile din martie 2004. Nu pricepem nimic. De unde până unde şi care este legătura cu MISA care ar evacua copilul???
Am urmărit să înţelegem de unde până unde reporterii Acasă au creat o falsă legătură între MISA şi povestea tristă a acestei familii. Iată ce se spune în reportaj la minutul 02.45: „de altfel există bănuiala printre vecini că doamna preşedinte ar încerca să evacueze familia lui Constantin pentru a le face loc yoghinilor.” Dincolo de faptul că este o dovadă de lipsă de profesionalism să întemeiezi un întreg reportaj pe o bârfă, observăm cu uimire că reporterii nu au făcut nici măcar minima verificare a celor afirmate. Adevărul este că asociaţia de proprietari a dat în judecată familia lui Constantin şi a cerut evacuarea sa, dat fiind că locuitul în acele boxe nu respectă normele igienico-sanitare. Ne întrebăm din nou, de unde până unde MISA evacuează copilul bolnav? De ce oare reporterii Acasă nu au pomenit nimic de tragicul accident care a avut loc în aceea zonă, într-o boxă asemănătoare de la subsolul unui bloc vecin, unde un incendiu datorat instalaţiilor improvizate şi condiţiilor improprii de locuit a omorât patru copii?

Mai mult, precizăm în mod clar, pentru a nu lăsa loc interpretărilor, că MISA nu este în nici un fel interesată să achiziţioneze vreo boxă în acel subsol de bloc, datorită condiţiilor precare de depozitare pe care le oferă. „Misterul” ar fi fost lămurit dacă reporterii postului Acasă s-ar fi sinchisit să contacteze Biroul de Presa al MISA, pentru a cere, conform normelor deontologice, punctul de vedere al şcolii de YOGA.

În 11 februarie, Constantin revine mult mai virulent susţinând că MISA e vinovată de situaţia sa tragică. Chiar bate la uşa unei locatare pe care o acuză că face parte din MISA, şi deşi dânsa spune că nu e aşa, reporterii Acasă consideră dialogul relevant, probabil pentru că se repetă de multe ori cuvântul MISA şi astfel încearcă fără succes să justifice titlul halucinant ce apare pe ecran. Apoi, este filmată o sărmană bătrână, locuitoare şi ea precum Constantin, a unei boxe de la subsolul acelui bloc, pe care culmea o acuză că ar fi membră MISA. Femeia neagă, dar ceea ce auzim din nou, de mai multe ori este MISA, MISA, MISA, fără totuşi a exista vreo legătură reală între situaţia acelor oameni şi şcoala de YOGA.

Nu putem să nu remarcăm schimbarea de atitudine a lui Constantin, de la un reportaj la altul. Dacă în prima parte cea vinovată de posibila sa evacuare era în mod cert fosta preşedintă a asociaţiei de locatari, lucrurile stau altfel în cea de-a doua parte a reportajului: vinovată este MISA. Suntem convinşi că situaţia în care se află familia lui Constantin este una tragică, dar asta nu îi dă dreptul să se folosească de numele şcolii noastre de YOGA pentru a-şi face auzită povestea. Probabil că această schimbare de atitudine a lui Constantin a venit la sugestia reporterilor Acasă, care şi-au făcut treaba în a calomnia MISA cu ajutorul său. Oare ar mai fi fost ei interesaţi de acest subiect dacă boxa lui Constantin nu era la subsolul unui bloc unde MISA are depozitate cărţi şi cursuri de YOGA?

Revenind la Constantin iată ce declară pe 9 februarie la min 1.26: „Femeia asta (n.n. – fosta preşedintă a asociaţiei de locatari) mie mi-a vrut numai răul, şi mie şi la familia mea şi poate şi la acest bloc. Le e frică de ea, că lucrează în primărie.” El face această afirmaţie după ce reporterul Acasă afirmă în clar că doamna respectivă „vrea să-l evacueze”. În ce priveşte legătura cu MISA, Constantin declară la minutul 1.54: „Eu nu am nimic cu organizaţia aceea (n.n. – MISA) şi chiar nu mi-a făcut rău. E vorba de MISA sau cam aşa ceva, nu ştiu cum îi cheamă” şi la minutul 3.48 „Nu mă interesează pe mine de cei fac ei, în definitiv”, iar apoi la minutul 4:09 răspunde la întrebarea reporterului dacă crede că MISA are legătură cu evacuarea sa astfel: „eu neavând tangenţă cu ei, sunt nici nu, nici da”.

Sesizaţi schimbarea de atitudine din declaraţiile făcute pe 11 februarie. La minutul 1.46 spune: „Poate am şi o teamă. Eu sunt singur, înţelegeţi? Ei (n.n. - ei, adică yoghinii) sunt… mulţi! Dar până la urmă trebuie dezvăluit tot, poate aşa încearcă şi asociaţia să mă ajute şi să spună ce este aici.”

Nu putem să nu sesizăm tonul instigator al reporterului, care de fiecare dată când pune o întrebare aduce vorba despre MISA. În concluzie, iată cum un fapt divers este folosit pentru a denigra, din nou, Şcoala de YOGA MISA şi a trezi sentimente negative puternice publicului larg la adresa yoghinilor. Nu contează adevărul, nu contează legea, nu contează dreptatea. Să ne mai mirăm?!

Citiţi şi:
Cum a manipulat opinia publica Acasa tv in cazul Dana Atudorei (Craescu)
Freaky Hour sau Happy Hour? Pro Tv foloseşte într-o emisiune anti-MISA subliminale sataniste dintr-un ritual masonic
Limitele jurnalismului

yogaesoteric
19 februarie 2010

Dupa 6 ani in sfarsit presa vede si mitingurile MISA de la DIICOT

Dupa 6 ani de la descinderile talharesti ale procuraturii si jandarmeriei din martie 2004, in sfarsit, presa vede si mitingurile pe care MISA le face saptamanal in fata sediului DIICOT al parchetului. Iata cateva din mentiunile facute de Ziarul Ring saptamana trecuta:

"Peste 40 de yoghini membri ai MISA au lăsat, întrunirile spirituale pentru a protesta faţă de abuzurile la care au fost supuşi în ultimii ani. Înarmaţi cu pancarte, boxe şi microfoane, discipolii lui Gregorian Bivolaru au blocat toată dimineaţa aleea din faţa sediului DIICOT din Capitală.

Nu mai vrem să fim abuzaţi!”, strigau, în boxe, “elevii” lui Gregorian Bivolaru, în intersecţia de la Hala Traian.


În 2004, casele a 16 cursanţi yoga din Capitală au fost percheziţionate de 300 de poliţişti şi jandarmi pentru a găsi dovezi de incriminare la trafic de droguri, trafic de femei şi crimă organizată (Nota. aceste acuzatii vehiculate initial in mod manipulativ de catre procuratura si presa nu s-au confirmat. Mandatul de perchezitie era emis de fapt pentru incalcarea legii copyrightului iar acuzatia de trafic pentru care au fost trimisi in judecata se refera la munca in comunitate neretribuita a 6 persoane!! care, la sfatul procuraturii, au cerut 5 milioane de euro daune pentru ca ar fi fost traficate de catre alte 20 de persoane). În urma acţiunii, membrii MISA s-au ales cu dosare penale, deşi yoghinii susţin că nu s-a găsit nicio probă împotriva lor.

Au aruncat o seringă pe jos ca să ne incrimineze.
Cu greu, reporterii “ring” au reuşit să comunice cu unul dintre protestanţi, care a fost victimă a percheziţiei.

Ne-au spart uşile, ne-au întins pe jos şi dacă au văzut că nu găsesc nimic, au aruncat o seringă pe jos să ne incrimineze.
A doua zi am fost toţi la analize, la spital, şi s-a dovedit că nu am consumat droguri. Toţi vor să ne distrugă imaginea”, a declarat Eugen Rusu, membru al MISA.

Poliţiştii “cu dosar” au primit… NUP
Intrarea cu forţa în casele yoghinilor a fost la un pas de a fi pedepsită. Catalogată drept un abuz, poliţiştiilor li s-a întocmit dosar penal după ce generalul Dan Voinea i-a descoperit atât pe cei care au acţionat, cât şi pe cei care au dat ordinul.

Curios însă, după demiterea lui Voinea, decizia Parchetului în cazul posibilelor abuzuri a fost parcă una dinainte anunţată: NUP! Adică “neînceperea urmăririi penale” pentru posibilii vinovaţi."

Triunghiul Bermudelor - Documentar National Geographic (subtitrare romana)


Undeva in Oceanul Atlantic se afla o zona triunghiulara (simbolul trinitatii), o zona tesuta in mister si teama, teama de necunoscut, de inexplicabil.Ambarcatiuni disparute intr-un mod misterios, oameni simpli sau nave de razboi, avioane pierdute de pe radar cand traversau aceasta zona... Triunghiul Bermudelor sau Triunghiul Diavolului.

...toate disparute fara urma, de parca nu ar fi existat. Imaginatia infierbantata a omului de rand dar si savanti intrigati de acest mister au incercat sa il elucideze. “Diabolicul” triunghi geografic a inspirat nenumarate povesti si pentru explicarea evenimentelor s-au vehiculat foarte multe teorii, mai simple sau mai complexe, unele stiintifice altele total nerealiste... Asta in cazul in care nu acceptam ca nu toti oamenii au acces la anumite informatii bine ascunse in spatele perceptibilului.

Din punct de vedere geografic Triunghiul Bermudelor are cele trei varfuri situate in insulele Bermudelor, Miami (Florida) si respectiv Puerto Rico. Aria triunghiului masoara aproximativ 1,2 milioane de kilometri patrati. Referindu-se la aceasta regiune oamenii obisnuiesc sa folosesca diferite denumiri printre care si: Zona Crepusculara, Pragul Iadului, Depozitul celor Pierduti sau Zona Deocheata.

Sa fie oare vorba despre un fenomen natural inspaimantator, o exagerare mediatica a unor fapte obisnuite, o interventie a extraterestrilor, cristale reziduale din Atlantida sau o ruptura in dimensiunea spatiu-timp? Tocmai diversitatea explicatiilor este cea care suscita curiozitatea si mentine interesul viu.

Cel care a semnalat pentru prima data existenta unor fenomene neobisnuite in regiune a fost chiar Cristofor Columb. El a notat in jurnalul personal ca in timpul expeditiei din anul 1492 busola a luat-o razna si el si membrii echipajului au vazut lumini ciudate pe cer, “o flacara orbitoare” care s-a prabusit in ocean. Aceste fenomene au fost ulterior explicate pe baza informatiilor din jurnal: focul ciudat ar fi fost un meteorit iar enigma inexactitatii busolei constand de fapt in discrepanta dintre nordul geografic si nordul magnetic. Busola nu indica nordul adevart ci pe cel magnetic, aflat la multi kilometri de cel real, iar indicatiile busolei se schimba in timpul calatoriei., lucruri pe care Columb nu le stia pe atunci. Se poate raspunde insa pe buna dreptate ca nu era pentru prima data cand Columb folosea o busola, chiar si necunoscand diferenta dintre nordul magnetic si cel real, insa era pentru prima data cand il surprindeau indicatiile ei.

Cu toate ca intre timp au mai fost semnalate si alte cazuri ciudate, legenda s-a consolidat cu adevarat abia in anul 1945, cand dimensiunile dezastrului au fost mult prea mari pentru a mai putea fi neglijat sau ascuns in spatele unor “povesti cu strigoi.” In acest an cinci bombardiere TBM Avenger se pregateau pentru o misiune importanta, cunoscuta sub denumirea de Zborul 19. Escadrila era condusa de Charles Taylor. La mijlocul misiunii acesta a semnalat că au probleme si ca busola s-a dereglat. Eforturilor controlorilor de zbor au fost inutile intrucat in scurt timp semnalele de radio s-au pierdut si escadrila a disparut fara urma. In cateva ore la fata locului au aparut avioanele de salvare, insa nu numai ca cercetarea nu s-a soldat cu niciun rezultat dar unul dintre aceste avioane, care avea 13 oameni la bord, a disparut la randul sau. In total 27 de oameni disparusera intr-o singura zi in blestematul loc.

Aproximativ 200 de astfel de incidente au mai fost semnalate de atunci, ele fiind sintetizate si prezentate de scriitorul Vincent Gaddis in anul 1964 intr-un numar al revistei de SF “Argosy”. Cativa ani mai tarziu, mai exact in 1970 Charles Berlitz a scris o carte carea socat intreaga lume, “The Bermuda Triangle”, care a devenit un bestseller exclusiv datorita subiectului abordat. Cartea a atras o publicitate foarte mare si implicit a starnit curiozitatea oamenilor, acum incepand sa se vehiculeze tot mai multe teorii. Au aparut si diferiti “experti” oferind explicatii total neavizate si neverificate. O astfel de explicatie este citata de Richard Winer, cel care a realizat un film documentar despre ciudatele fenomene. Conform acestuia, “expertul” sustinea ca navele si avioanele disparute sunt inca acolo, numai ca sunt prinse intr-o alta dimensiune formata in urma unui fenomen magnetic care cel mai probabil a fost creat de catre extraterestri.

Explicatiile stiintifice sunt insa mult mai convingatoare. Povestea pilotului amator Bruce Gernon, printre altele, a venit in sprijinul acestor explicatii si a elucidat cateva probleme. In 1970 el zbura in zona Triunghiului cand a constata aparitia unui nor ciudat. Neavand de ales a intrat in nor insa imediat instrumentele de bord au luat-o razna si nu a mai putut fi detectat de radar. Gernon povestea ca desi nu era furtuna, in jurul lui se desfasura un joc de lumini albe si linii ciudate, pe masura ce inainta intr-un tunel care devenea tot mai stramt. Salvarea lui a fost o deschizatura pe care o observase in norul din fata. Dupa ce a reusit sa iasa a privit in urma si a observat ca tunelul se prabusise si formase o fanta care se rotea. Insa acum avionul era in pericol de a fi invaluit intr-un fel de ceata electronica, moment in care a reaparut pe ecranele radarelor si controlorii de zbor l-au indrumat pe pilot care a reusit astfel sa se salveze.

Lui Gernon i s-a mai intamplat sa intalneasca ceata electronica si cativa ani mai tarziu, cand era insotit si de sotia lui. Misterul cetii a fost explicat pe atunci prin influenta experimentelor cu unde radio si tensiuni inalte pe care fizicianul John Hutchison le realiza la cateva mii de kilometri, in Vancouver. Hutchins pretindea in anul 1979 ca descoperise ceva iesit din comun, o serie de fenomene neobisnuite care sunt cunoscute sub denumirea de “efectul Hutchins”, pretinzand printre altele ca poate sa creeze in laborator acea ciudata ceata electronica. Nu a reusit insa sa demonstreze convingator ceea ce pretindea, poate si din cauza ca asa cum el insusi afirma, el nu lucra intocmai ca un adevarat om de stiinta ci se baza mai mult pe intuitie.

Cei care au oferit explicatii fanteziste au pierdut din vedere specificul zonei, care nu este deloc prietenoasa insa nu din cauza interventiei extraterestrilor sau din cauza salasluirii copiilor Diavolului in acea zona. In Triunghiul Bermudelor au loc unele fenomene naturale care sunt in masura sa explice punct cu punct o mare parte din disparitii. Astfel, in regiune se produc fenomene la scara mica, rafale, valuri uriase si diferite turbulente care insa nu pot fi prevazute intrucat au aparitii rapide si impetuoase si dispar la fel de repede. Acestea sunt in masura sa distruga un vas si chiar un avion.

Faptul ca desi uneori s-a intervenit chiar rapid, nu s-a mai gasit niciodata vreo urma a existentei vaselor, de parca nu ar fi existat, se poate explica prin forta curentului Golfului, extrem de puternic si violent, care ar putea sa indeparteze ramasitele. S-a spus ca in multe cazuri nu se cunostea pozitia exacta a disparutilor, deci este foarte probabil sa nu se fi cautat in zona corecta. Un argument in defavoarea mitului ar mai fi si faptul ca in lume exista zone chiar mai periculoase decat Triunghiul Bermudelor, unde au avut loc mai multe disparitii, insa se pare ca in aceste cazuri imprejurarile in care au avut loc incidentele sunt mult mai usor de acceptat.

Desi in realitate nu se poate afirma ca exista dovezi stiintifice ale existentei unui fenomen neobisnuti in acest inedit triunghi geografic, sa nu uitam ca de multe ori, inainte ca o decoperire sa fie demonstrata rational a fost nevoie de iluminarea si intuitia unui om. Si poate ca uneori stiinta de laborator este depasita de ceea ce se intampla in lumea reala, indiferent despre ce dimensiune a acesteia vorbim.
Text preluat de pe kudika.ro

Cecilia Tiz, marea vedetă a showului anti-MISA. Trista poveste a femeii care şi-a ratat viaţa pentru că nu a vrut ca soţul ei să facă YOGA

Update: citeste si articolul Site-ul exmisa.ro a fost suspendat prin hotarare judecatoreasca! Cercetarea penala continua. Cecilia Tiz trimisa in somaj


Cum a ajuns Cecilia Tiz calomniatoarea plină de ură şi înverşunare a şcolii de YOGA MISA

de Cătălin Dobrescu

Pro Tv a declanşat împotriva şcolii noastre de YOGA o adevărată campanie mediatică. Aflaţi aici mai multe despre cum Pro Tv foloseşte în emisiunile anti-MISA subliminale sataniste dintr-un ritual masonic şi aici de ce Biroul de Presă MISA a refuzat invitaţia de a participa la o emisiunea de divertisment specializată în bârfe mondene.

Regretăm că nu am înregistrat discuţiile telefonice cu reportera Pro TV care se jura şi se dădea peste cap să ne convingă că nu există nici cea mai mică legătură între procesul de la Cluj şi lansarea acestei serii de emisiuni exact luni, 8 februarie 2010, ziua unei noi înfăţişări în procesul de la Cluj.
Întâmplare? Aşa cum spuneam şi în articolul precedent – nu, aceasta nu este o întâmplare.

Emisiunea? Construită pe o suită de minciuni, cu câteva palide crâmpeie de adevăr atunci când vine vorba despre evenimente din viaţa Ceciliei Tiz (foto), „vârful de lance” văzut al campaniei anti-MISA. Da, din nou Cecilia, un instrument jalnic în mâna adevăratului coordonator al acestei campanii.

Profilul Ceciliei va aduce cu siguranţă mai multă lumină în înţelegerea motivelor pentru care ea a putut fi racolată în această mocirlă mediatică. Să o luăm cu începutul emisiunii de luni: „Ea a aflat de MISA şi de amploarea pe care o avea această mişcare în România şi s-a gândit că putea face ceva bun şi pentru cei din Germania. De aceea s-a hotărât să aducă această mişcare şi în ţara ei adoptivă”.
Dragă Măruţă, este evident pentru orice om de bun-simţ care vrea să fie obiectiv (şi se vede că în emisiunea voastră bunul simţ şi obiectivitatea lipsesc atunci când primiţi comenzi „de sus”) şi îşi face temele jurnalistice temeinic, faptul că Cecilia Tiz este o persoană pentru care trebuie folosită expresia „ratată de dinainte de a avea vreun contact cu YOGA” şi care, datorită urii împinse la extrem de-a lungul multor ani, a ajuns să aibă grave probleme psihice. Voi completa petele albe din emisiunea ta cu lucruri pe care le-ai omis cu bună ştiinţă sau dintr-o totală lipsă de profesionalism.

Germenii actualului mod de viaţă şi ai „marii tragedii” din viaţa Ceciliei se află cu mult înainte ca ea şi fostul ei soţ Vlad să se apuce de practica YOGA. Modul de viaţă larvar a fost alegerea ei cu ani buni în urmă, în perioada de tristă amintire a regimului comunist. În timp ce Vlad învăţa pe brânci la facultate, gândindu-se la responsabilităţile pe care le presupune o familie şi fiind conştient că va trebui să se integreze mai devreme sau mai târziu şi în plan profesional, Cecilia s-a culcat pe o ureche în aşteptarea răspunsului din partea autorităţilor române la cererea de reîntregire a familiei, prin care mama ei şi cei doi fraţi ai ei urmăreau să o aducă în Germania, împreună cu soţul ei. Ea abandonează facultatea cu gândul la mirajul vestului, unde spera să umble câinii cu covrigi în coadă. Cel puţin pentru ea. Deşi ştia că urmau să plece în Germania, Vlad şi-a continuat studiile ca şi până atunci, fiind printre cei mai buni studenţi din seria şi din grupa lui. A îndurat nedreptăţile care i s-au făcut în cadrul facultăţii de către anumite cadre didactice aservite regimului comunist, fiind în mod făţiş depunctat la examene la anumite materii şi spunându-i-se că asta este datorită cererii lui de emigrare. În idealismul lui, a sperat că o dată ajunşi în Germania, se va normaliza şi viaţa Ceciliei. A sperat să îşi echivaleze acolo o parte din studii, să termine o facultate şi să îşi găsească un loc de muncă. Cecilia a perseverat însă în a se complace în larvaritate şi lene.

După doi ani de hărţuieli din partea autorităţilor, au primit răspunsul favorabil la cererile lor de emigrare. Ajunşi în Germania, după o perioadă petrecută într-un fel de lagăr pentru emigranţi, au putut în sfârşit să înceapă efectiv o nouă viaţă acolo. Vlad a continuat să muncească intens şi şi-a echivalat o parte din studiile din România, şi-a perfecţionat vorbirea în limba germană, şi-a continuat şi şi-a finalizat studiile şi apoi a găsit un loc de muncă. Despre Cecilia nu se poate spune acelaşi lucru. Deşi ea stăpânea limba germană mai bine ca el, nu a mişcat niciun deget în nicio direcţie. Scuze, greşesc: ca să nu fie acuzată totuşi de lene şi incapacitate, la un moment dat Cecilia s-a înscris la o facultate (de data aceasta în Germania, evident). A abandonat-o la scurt timp după aceea, profitând de faptul că a rămas însărcinată şi, ca să evite vreo formă de studiu sau de integrare în plan social (căci şi rudele ei aduceau în discuţie aceasta), ea a promis că vor mai discuta despre asta după ce o să nască un copil şi o să se ocupe temeinic de creşterea lui vreo câţiva ani. Realizând că era o fiinţă incapabilă de muncă datorită stării ei de inerţie, Cecilia a considerat că poate evita să-şi rateze viaţa, crescând exemplar un copil şi fiind astfel o mamă model. Nu a ţinut cont şi de părerea soţului ei, care nu a fost deloc convins că această alegere este o soluţie pentru problemele Ceciliei, alegere prin care a aruncat astfel toată responsabilitatea situaţiei materiale a familiei lărgite în spinarea lui.

Receptiv la toate aspectele care i-ar putea îmbunătăţi viaţa, Vlad a descoperit YOGA, a devenit lacto-vegetarian şi a început să practice YOGA pe cont propriu, în Germania. Cecilia a acceptat acest hobby al lui, aderând şi ea la el pentru unele efecte benefice care nu necesitau prea multă muncă şi efort din partea ei şi, totodată, pentru a controla şi acest capitol al vieţii soţului ei. După scurt timp, păstrând legătura cu prieteni din România, Vlad a ajuns să cunoască YOGA predată în cadrul şcolii MISA şi s-a integrat la aceste cursuri prin corespondenţă. Cecilia l-a urmat, însă nu pentru că vroia neapărat să facă YOGA, ci mai degrabă ca să deţină controlul asupra oricărui aspect din viaţa lui. După ce au trecut câţiva ani de la naşterea copilului lor şi totodată ani de practică YOGA, Vlad a devenit instructor de YOGA în cadrul filialei germane a şcolii de YOGA MISA. Pentru ca Vlad să poată fi ajutat în activitatea de instructor în Germania, deoarece el a girat pentru soţia sa, a fost acceptată şi Cecilia ca instructor secund în acelaşi oraş în care Vlad avea cursuri. Este iarăşi bine de ştiut că Cecilia nu a practicat YOGA decât cu numele, căci frecvent le spunea prietenilor apropiaţi ca ea este leneşă şi nu are niciun chef să practice YOGA, iar cursanţilor nu era capabilă să le răspundă la întrebări, ea trimiţându-i la Vlad pentru răspunsuri. Toate aceste afirmaţii pot fi probate cu nume ale foştilor ei cursanţi din Germania şi mărturii ale lor, precum şi ale unor prieteni de-ai lor de atunci.

Aşadar, Cătălin Măruţă îşi începe emisiunea cu un prim neadevăr: Cecilia nu a jucat niciun rol în aducerea cursurilor MISA în ţara ei adoptivă, Germania, chiar dacă ulterior l-a ajutat pe Vlad o perioadă, dar falsificarea acestui adevăr dădea mai bine cu imaginea ei de victimă „după ce a făcut ce a făcut pentru MISA în Germania”.

Iniţial, Cecilia a fost încântată de transformarea lui Vlad în anumite direcţii. Frica de o prea mare socializare a lui Vlad, frica de contactele lui cu prea mulţi oameni, frica de un posibil ritm de evoluţie spirituală mult prea rapidă a lui, care ar duce la diferenţe prea mari între ei, au determinat-o să devină obsedată de a găsi modalităţi eficiente de a-l manipula şi controla. Aşa şi-a început cariera de „victimă”. Astfel, ea a devenit femeia care stă acasă pentru binele familiei şi se sacrifică, deoarece soţul ei are din ce în ce mai puţin timp. Şi pentru aceasta nu este de vină serviciul lui, căci acela e bun – aduce banii în casă – şi nici cursul de Aikido, un alt hobby de-al soţului ei, ci YOGA pe care o practică şi o împărtăşeşte şi altor fiinţe, ca instructor. A făcut demersuri spre a-l convinge pe Vlad să mai facă şi alţi copii, căci trebuia să-şi prelungească „paşaportul” pentru lenea ei, care deja nu mai avea scuze. Şi ca să îşi acopere această larvaritate s-a decretat mamă model, care se ocupă cu toată fiinţa ei să ofere fetiţei lor cea mai bună educaţie cu putinţă. Departe de a fi chiar şi în acest stadiu o fiinţă model, Cecilia îşi continuă cariera de grosolănie şi vulgaritate atât în limbaj (cei care o cunosc pot confirma că vorbea grosolan, obscen, fără niciun pic de rafinament şi asta cel puţin din timpul scurtei ei perioade de studenţie din România şi chiar de mai devreme), cât şi în ceea ce ar fi trebuit să fie fuziunile amoroase cu soţul ei şi care erau din partea ei doar banale partide de sex animalic, lipsit de orice transfigurare. Această situaţie nu l-a încântat deloc pe Vlad care, de altfel, a menţionat această situaţie, tristă pentru el, în corespondenţa purtată cu prietenii din România. Cu toate acestea, el a continuat ani buni să rămână fidel familiei sale, sperând într-o transformare în bine a Ceciliei.

Prin urmare acesta este tristul personaj Cecilia Tiz pe a cărui mărturie vrea Măruţă ca alţii să pună bază.

După ce l-a cunoscut pe Grieg, Cecilia a fost nemulţumită că la anumite solicitări ale ei, el nu i-a răspuns aşa cum ea şi-ar fi dorit. Perseverând în totala absenţă a transfigurării şi a spiritualităţii, pentru a-şi defula obsesiile, deşi pe faţă vorbea decent cu Grieg atunci când se întâlneau cu el, în faţa soţului şi a altor persoane folosea un limbaj vulgar, obscen şi denigrator la adresa lui. Greşeala lui Vlad a fost că el, iubind-o cu toată mizeria din sufletul ei, a tot sperat, în naivitatea lui dincolo de orice limită, că într-o bună zi acest comportament al ei va înceta, însă josnicia şi gregaritatea Ceciliei s-au amplificat.

Chiar şi episodul prin care a ieşit la iveală meschinăria ei şi prefăcătoria ei faţă de Grieg arată că există o justiţie divină. Cecilia, căutând să îşi arunce veninul asupra lui Vlad prin denigrarea, bârfirea şi calomnierea a ceea ce pentru Vlad reprezenta atunci o sursă de lumină spirituală în viaţa sa, i-a scris într-un limbaj vulgar un mesaj mizerabil la adresa lui Grieg şi a vrut să i-l trimită soţului ei prin e-mail. Dar Dumnezeu a inspirat-o să fie atât de orbită încât, prin „greşeală divină”, a pus la destinatar adresa altei persoane, care, în integritatea ei, a demascat-o, trimiţându-i lui Grieg acea scrisoare. Aşa a ieşit la iveală chipul, pentru mulţi ascuns, al Ceciliei – acela de cutră, titlu cu care, în ignoranţa ei demnă de toată compasiunea, se mai şi mândreşte.

Acesta este de fapt adevărul despre acel episod în care Cecilia (care şi-a făcut singurică această diplomă de cutră şi s-a mândrit cu ea pe site-ul de propagandă anti-MISA) se laudă că „a vrut să-l testeze spiritual pe Grieg” şi în urma căruia el a numit-o cutră. Pentru cei care nu ştiu, iată şi definiţia cuvântului cutră, ce poate fi găsită, de exemplu, pe www.dexonline.ro: CÚTRĂ, cutre, s.f. Persoană prefăcută, făţarnică, intrigantă; lichea, secătură. – Din bg. kutra. Aşadar cuvântul a fost folosit de către Grieg cât se poate de corect în context.

Lovită în orgoliul ei de refuzurile lui Grieg, invidioasă pe faptul că Vlad era apreciat de un număr tot mai mare de oameni, în special dintre cei pe care îi coordona ca instructor, geloasă pe fiecare minut pe care Vlad îl petrecea cu orice altceva sau cu oricine altcineva decât cu ea, furia ei a atins apogeul când, în ajunul unui Crăciun, Vlad a primit un mesaj că o cursantă de-a lui care avea o problemă de sănătate şi era internată într-un spital şi-a exprimat dorinţa de a-l vedea câteva minute pe instructorul său, manifestând nevoia de afectivitate, susţinere, încurajare. Vlad a decis să o viziteze pe acea fiinţă aflată singură în spital de sărbători, iar Cecilia, turbată, l-a pus să aleagă între gestul de a merge la spital să îşi vadă cursanta şi ea. Evident că Vlad a ales să fie om, în timp ce Cecilia şi-a dezlănţuit întreaga furie aruncând toată vina pe YOGA şi pe şcoala de YOGA MISA. A urmat separarea ei de Vlad, luând şi copilul cu ea, iar ulterior divorţul.

Ce a urmat după aceea? Mamă „model”, de ani de zile, Cecilia îşi înveninează copilul, instigându-l împotriva propriului său tată, ca şi cum acesta ar fi un criminal şi determinând-o pe fata lor prin ură şi calomnii să rupă orice legătură cu acesta. Nu ştiu cum s-a mai ocupat de educaţia copilului. În orice caz sigur nu în spirit creştinesc. Căci la baza educaţiei pe care i-o dă şi astăzi se află inocularea urii în sufletul fetei împotriva tatălui său, culpabilizarea lui Vlad în ochii copilului pentru faptul de fi ales să aibă o relaţie cu o altă femeie (după ce ani de zile el a susţinut-o pe Cecilia moral, afectiv, spiritual şi material, timp în care ea a crescut doar monştri în sufletul ei), oferind un model de perseverenţă diabolică în acţiunile ei de răzbunare, folosind însemne satanice în toate acţiunile ei împotriva spiritualităţii. În campania ei furibundă de răzbunare a găsit (sau i s-au oferit, căci ea nu avea surse de venit – poate pe asta a cheltuit şi pensia alimentară primită de la Vlad, în loc să o folosească pentru fetiţă) resursele materiale pentru a veni în România pentru a-i instiga pe toţi prietenii comuni ai ei şi ai lui Vlad sau chiar şi numai pe cei ai lui Vlad împotriva lui şi împotriva şcolii de YOGA MISA. A mers până acolo încât, pentru a-l manipula şi a-l atrage de partea ei, i-a mărturisit unuia dintre ei, Cristi, practicant YOGA şi el, care a fost coleg de facultate şi prieten cu Vlad, ce îndrăgostită a fost de el şi ce mult îi plăceau atingerile lui când îl lua de mână pe vremea când era soţia lui Vlad (deşi acest coleg nu a manifestat faţă de Cecilia nimic mai mult decât o stare de pură prietenie). Am uitat să spun: Cristi a fost naşul de cununie pentru Cecilia şi Vlad şi de botez pentru fetiţa lor. Încă o dovadă a perversităţii Ceciliei. Aici fata ei ar trebui să mai ştie că banii din care este întreţinută, în afara pensiei alimentare de la tatăl ei, provin foarte probabil din plata Ceciliei de către serviciile secrete şi cercurile interesate din România, pentru serviciile ei de coordonare şi hrănire tenace a activităţii de denigrare a yoghinilor de la MISA şi de oferire a unor „suculente” informaţii-senzaţie pe internet şi în mass-media legate de aceştia, care, aşa cum ar vrea ea să creadă lumea, sunt nişte monştri care i-au distrus familia, nu un înger precum ea. Şi dacă cineva te mai şi plăteşte, ajutându-te să te răzbuni, este acesta un păcat?! În ochii mamei ei, nu.
Aţi ghicit cu toţii cine este vinovatul pentru tot ce a păţit Cecilia: şcoala de YOGA MISA şi mentorul ei, Gregorian Bivolaru.

Tot întâmplare, va spune Cătălin Măruţă, este şi utilizarea unei părţi din coloana sonoră a filmului Eyes Wide Shut – iată link-ul pentru o secvenţă din ritualul de magie neagră din film, cu muzica respectivă,

şi fragmentul inversat:

– pe fundalul emisiunii pe care o investeşte astfel cu o valoare de ritual de magie neagră pentru subconştientul telespectatorilor, tocmai în data de luni, 8 februarie, ziua procesului. Muzica din fundal este o slujbă ortodoxă românească derulată invers – o practică deja cunoscută de magie neagră, întâlnită în muzica rocker-ilor satanişti şi care se numeşte „reverse speech” – vorbirea inversă!!! Mai multe despre acest subiect puteţi citi în articolul nostru «Cu ochii larg închişi».

Iar în ce priveşte relatarea despre fetiţa lor, care vroia să se facă dansatoare la bară după ce a asistat de la balcon la aşa-zise scene de striptease de la concursul Miss Shakti – îi vom aminti Ceciliei cum se mândrea cu această precocitate a copilei ei care, în realitate, îşi avea sursa în emisiuni pe care aceasta le vedea la televizor în Germania sau chiar pe casetele video ale părinţilor ei şi totodată cum o punea pe fetiţa ei să le arate prietenilor care veneau la ei în vizită ce mişcări de „table dance” cunoaşte. Aceasta fiind educaţia de „mamă model” pe care ea a oferit-o, printre altele, fetei. Acum, la 43 de ani, mama ei e studentă – probabil că pentru credibilitate în lupta ei anti-MISA avea nevoie si de o minimă imagine, căci până la vârsta asta şi-a găsit suficiente pretexte ca să nu înveţe şi să nu muncească. Cine este Cecilia? Ochii pierduţi şi incoerenţa exprimării arată unde a dus-o ura, iar vorbirea ei reflectă coeficientul ei de inteligenţă, pe care cei care i-au fost apropiaţi îl cunosc bine. De exemplu, în finalul unui interviu din publicaţia Viaţa liberă, priviţi care este nota redacţiei: „Cecilia Tiz a ţinut să precizeze că în dialogul despre yoga cu Viaţa liberă a folosit intenţionat un limbaj colocvial, pentru a se comunica cât mai bine publicului larg”. Alte comentarii sunt de prisos...

Cum să găseşti un duşman MISA şi să îl faci să lucreze în slujba ta de bunăvoie, servindu-ţi interesele? Iată reţeta: găseşte un fost cursant sau cursantă care:
• este un ratat care nu a făcut nimic în viaţă şi se consideră o victimă a altora;
• datorită lenei şi complacerii într-o stare de larvaritate nu a practicat şi nu a aplicat deloc metodele practice şi informaţiile primite la cursuri sau le-a aplicat anemic, fără consecvenţa şi focalizarea adecvate şi nu a obţinut rezultatele scontate;
• este invidios pe transformările spirituale ale celor care au practicat corect ceea ce au învăţat şi în special care este invidios pe cei apropiaţi pentru că s-au transformat în mai bine şi el a rămas de căruţă, cum se spune în popor;
• după ce aplică o tehnică doar de câteva ori spune că nu simte efectele ei, deşi această fiinţă este o excepţie pe lângă zecile de mii sau sutele de mii de practicanţi de pe această planetă care au simţit şi simt efectele acelei tehnici, după o practică perseverentă, continuă de săptămâni sau luni la rând;
• după ce face o meditaţie, fără să îşi focalizeze mintea adecvat, spune că nu are niciun efect acea meditaţie, deşi efectele ei sunt simţite de toţi cei care, prin antrenament zilnic, au reuşit să îşi reducă, măcar un pic, agitaţia mentală şi să elimine, măcar parţial, gândurile parazite;
• după ce citeşte un tratat despre urinoterapie, aplicând superficial şi inconstant cele citite spune că nu simte efecte, când despre efectele benefice ale acestui mod natural de vindecare există şi congrese internaţionale, sute de cărţi şi mii de relatări;
• după ce află despre continenţa amoroasă şi efectele ei benefice, continuă să facă sex într-un mod gregar, lipsit de transfigurare, străduindu-se să îşi determine partenerul să se descarce şi el, animalic, pentru a nu-i fi mai presus şi totodată spune despre continenţă că nu este bună la nimic, în condiţiile în care, despre efectele ei benefice vorbesc învăţăturile spirituale, unele dintre ele milenare, de pe cel puţin două continente – Europa şi Asia, iar prietenii săi apropiaţi de la cursul de yoga practică cu succes această modalitate de abordare a erosului transfigurator;
• după ce află despre diferite modalităţi de explorare şi trezire a propriei feminităţi, cum ar fi dansul, dansul erotic sau stripteas-ul, belly dance-ul sau dansul la bară, alege să îşi reprime în continuare propria feminitate şi să considere că oricine practică acele forme de dans devine prostituată, completând că Hitler era mai bun, folosind femeile ca forţă de muncă şi ca maşini de făcut copii!!! Nu este de mirare că ai ajuns în halul ăsta de decădere... Penibil, Cecilia Tiz! Există concursuri internaţionale de belly dance şi dans la bară şi acelea nu sunt concursuri pentru prostituate. Este tot artă! Pictarea nudurilor este tot artă şi au făcut-o toţi marii pictori, deşi adesea au fost blamaţi de contemporanii lor! Iar a învăţa striptease pentru a oferi iubitului sau soţului un plus de savoare în întâlnirea cu ea, îi aduce unei femei o stare mai mare de libertate interioară şi încredere în sine. Probabil că tu ai fi preferat să fii o maşină de făcut copii, dar “nu ţi-a ieşit figura”, cum te exprimi tu.
• mai puneţi-i coarne de diavol şi coadă şi o furcă în mână, aşa cum a făcut Cecilia pe site-ul unde îşi varsă otrava împotriva şcolii MISA, un „limbaj colocvial, pentru a se comunica cât mai bine publicului larg” (pe acel site foloseşte şi expresii obscene), cacofonii (emisiunea de luni, minutul 8:45 aproximativ, unde spune “o chestie geometrică care”) şi un fundal sonor dintr-un ritual satanic şi aţi obţinut profilul Ceciliei Tiz.

Domnul Măruţă ne spune că „în calitate de cursant (leneş, completarea noastră, pentru obiectivitate) şi fost instructor (incompetent, completarea noastră, tot pentru obiectivitate), ca şi de femeie frustrată dornică de răzbunare (completarea noastră), Cecilia Tiz este în măsură să ne povestească despre adevărata viaţă în mişcarea MISA. [...] Pentru că a fost zece ani în MISA (şi pentru că lenea ei nu a dat rezultatele scontate şi nici frustrările rezolvate, completarea noastră), ea are o părere foarte clară.” OARE AŞA SĂ FIE? Răspunsul corect şi-l va da singur orice om cu bun simţ...

Într-adevăr, Cecilia (foto, aşa cum s-a ipostaziat singură pe site-ul anti-MISA la poza de profil) este o „supravieţuitoare MISA”, cum scria pe ecran, ca subtitlu, căci a „supravieţuit”, rezistând cu un trist succes, oricărui germene de transformare benefică din viaţa ei, rămânând aceeaşi fiinţă larvară şi decăzută.
Afirmaţiile ei au drept singură bază noţiunile „am auzit că...”, „mi s-a spus...”, „mi s-a povestit că...” – fără probe, cu interpretări personale denigratoare la adresa şcolii de yoga MISA. Relatările din propria ei experienţă sunt o dovadă în plus că tot ce a trăit ea în mod direct nu confirmă acuzaţiile pe care le aduce şcolii MISA. Deşi emisiunea revine obsesiv cu titlul că Guru-l i-a propus Ceciliei să facă sex, nicăieri nu apare afirmaţia asta la ea! Între o identificare şi sex este totuşi o diferenţă pe care şi un idiot ar sesiza-o. Consultaţi orice dicţionar. Cei care nu cred, să revadă singuri emisiunea. Prin urmare interpretarea îi aparţine Ceciliei, al cărei profil îl aveţi mai sus. Şi atunci afirmaţiile de genul:
• minore virgine duse de mame la iniţiere,
• îşi căutau iubiţii după reguli MISA, referitoare la zodiile neasimilate,
• făceau sex în şapte,
• femeile se consideră preotese, adică prostituate sacre,
• femeile cu studii superioare sunt transformate în prostituate,
• bărbaţii îşi duc iubitele sau nevestele, sau prietenele la Bivolaru să le iniţieze,
• puştoaica ei cu vârsta între 5 şi 10 ani (asta e tare, hotărăşte-te, Cecilia, 5 sau 10 ani? – că e cam mare intervalul de aproximare, aşa cam ca lacunele tale, voite sau nu, de memorie) a văzut de la balcon striptease la concursul Miss Shakti şi vroia morţiş să se facă dansatoare la bară,
• că soţul ei a vrut să o ducă de mână la Bivolaru ca să facă sex cu ea,
• că e prea mare libertinaj la MISA deoarece bărbaţii şi femeile se îmbrăţişează pe stradă şi se pipăie (de aici deducem că atunci când, speriindu-te de nişte câini în Mangalia, te-ai aşezat între soţul tău şi un prieten de-al lui şi i-ai luat pe amândoi de mâini strângându-te în ei şi spunând “băieţi, nu mă lăsaţi”, acela a fost sex în trei)

ne amintesc, cu multă compasiune pentru tine, Cecilia, de un banc clasic: „Bulă se afla la şcoală, la ora de geometrie. Profesoara îl întreabă, arătându-i un pătrat: - Bulă, ce reprezintă figura aceasta? Bulă răspunde: - O cameră în care doi fac dragoste. Profesoara, iritată, îi arată un dreptunghi, punându-i aceeaşi întrebare. Bulă îi răspunde: - Un pat în care doi, un bărbat şi o femeie, fac dragoste. Profesoara, nervoasă foc, îi arată un cerc şi îl întreabă din nou ce reprezintă. - Gaura cheii, prin care se văd doi făcând dragoste. Profesoara, ultrafurioasă, îi arată un triunghi. Bulă îi răspunde: - Doamnă, cred că sunteţi obsedată sexual!”

Nu este de mirare că Vlad nu a cunoscut împlinirea alături de Cecilia... Că o astfel de jalnică fiinţă a ajuns să fie manipulată de un grup din umbră care orchestrează întreaga campanie anti-MISA, îl mărturiseşte chiar Cecilia, de data asta pentru a doua oară (prima dată a afirmat că nu e interzis să primeşti bani pentru asta, referindu-se la timpul uriaş petrecut pe internet pentru a calomnia MISA), când spune, în emisiunea de marţi, cităm: “Am făcut rost de documentul cu care a fost eliberat în 2006”. CUM AI FĂCUT ROST DE EL?!!! Căci noi nu am reuşit. Nu aveai decât două surse: autorităţile române sau cele suedeze. Mă îndoiesc că cele suedeze sunt atât de corupte încât să dea unui neavenit un act care nu-l priveşte. De cele române nu mă îndoiesc, având în vedere că au pus la dispoziţia presei întreg rechizitoriul din procesul intentat lui Gregorian Bivolaru şi mai multor yoghini de la MISA. De altfel, autorităţile suedeze au dat o palmă binemeritată celor române, afirmând că în România Gregorian Bivolaru nu poate avea parte de un proces echitabil, corect şi că există riscul să fie persecutat. Însă tu şi cei care te plătesc daţi dovadă de o perseverenţă demnă de o cauză mai bună...

Citiţi şi:
Cine este Cecilia Ghiţulescu Tiz, cea mai înverşunată calomniatoare de pe site-urile de propagandă împotriva MISA
Noi dovezi zdrobitoare privind implicarea unor agenţi ai serviciilor secrete şi mercenari în activităţile site-urilor de propagandă împotriva MISA

yogaesoteric.net
11 februarie 2010


In cele ce urmeaza va invitam sa urmariti un film care dezvaluie trista dar reala poveste a femeii (fosta cursanta a cursului prin corespondenta al scolii de yoga MISA) care si-a ratat viata facand doar rau si punand la cale fel de fel de intrigi abjecte. Replica video pe care posturile de televiziune au refuzat sa o difuzeze prezinta totodata ipocrizia, activitatea infractionala si colaborarea cu mai multe concerne media detinute si controlate de catre masonerie pentru a revarsa un potop de minciuni si injurii impotriva MISA, a celei care si-a spus cu o farama de sinceritate Mahacutra (marea cutra).