Dhammapada - Buddha

62. "Acesti fii imi apartin, si aceasta bogatie este a mea", astfel de ganduri obsedeaza un prost. El insusi nu-si apartine siesi, daramite fiii si bogatiile?

63. Prostul care isi cunoaste prostia este intelept macar in aceasta privinta. Dar in ceea ce priveste un prost care se considera intelept, acesta poate fi considerat cu adevarat un prost.

A te considera stapanul exteriorului (indiferent care ar fi acest exterior) este hilar pentru omul obisnuit care nu este nici macar stapanul interiorului sau. Omul ignorant este sclavul (intr-o masura mai mare sau mai mica) corpului sau, al emotiilor sale si al gandurilor sale. Raportata la aceasta sclavie interioara, orice alta putere asupra a ceva exterior reprezinta un lucru minor si superficial.

Omul care a ajuns sa-si constientizeze intens ignoranta in privinta fiintei sale, incat el se angreneaza cu toata fiinta pentru a se cerceta pe sine insusi, este macar in aceasta privinta un intelept fiindca procedand astfel el va ajunge la Adevar. Prostul care insa se considera intelept fiindca el stie o gramada de informatii privind aspectele exterioare fiintei sale (desi el este un ignorant in ceea ce priveste Fiinta sa), este cu adevarat un prost fiindca el nu ajunge procedand astfel la Adevar, dimpotriva.