Amaroli - o straveche tehnica alchimica secreta

O anecdota care a circulat in cronicile Vechiului Regim francez si care a fost povestita in Amintirile lui Charles-Henri, baronul de Gleichen (Paris 1868) relateaza:

Pasionat de stiintele oculte si in special de alchimie un anume Duchanteau, francmason adept al Prietenilor reuniti, loja creata in aprilie 1773 de catre Marea Loja a Frantei, a gandit un procedeu curios de fabricare a «pietrei filozofale»

Oricine este de acord ca trebuie reunit fara incetare inferiorul cu superiorul, ca focul, vasul si materia trebuie sa se gaseasca in acelasi subiect. Acest subiect misterios se gaseste chiar in mine insumi si in orice barbat, cu o constitutie buna, in putere, cu varsta intre 20 si 50 de ani, existand astfel capacitatea de a produce piatra filozofala, fara a avea nevoie de altceva decat de el insusi, spunea Duchanteau. Lasati-ma sa intru dezbracat intr-o camera, unde voi fi incuiat sau supravegheat, fara a-mi da absolut nimic de mancare sau de baut, iar la sfarsitul a 40 de zile voi iesi avand piatra filozofala.

Iata ce urmarea el sa dovedeasca... Procedeul sau secret consta in a se hrani numai cu propria urina; el a baut fara incetare ceea ce producea: Iata uniunea dintre superior si inferior, spunea el, urina mea este substanta, corpul meu este vasul, iar caldura mea interioara este focul; astfel aceste 3 principii se regasesc in acelasi subiect.

Duchanteau a fost dus intr-o camera unde a fost supravegheat in schimburi. In primele zile el a suferit cumplit de foame si de sete... apoi toate capacitatile sale spirituale s-au exaltat; cu fiecare zi care trecea el devenea tot mai vesel si mai spiritual, mai convingator; forta sa fizica se imbunatatea considerabil. Insa toate aceste erau insotite de o febra atat de intensa ca a parut periculoasa pentru cei care il supravegheau.

Consiliul lojii a luat decizia de a-l forta pe Duchanteau sa inceteze demonstratia sa. El reusise pe parcursul a 26 de zile sa consume numai propria urina, care se redusese la o circa o jumatate de ceasca si avea o culoare rosiatica foarte inchisa, vascoasa, cleioasa si avand un miros minunat si parfumat. Aceasta substanta a fost depozitata si conservata cu grija in arhivele lojii insa Revolutia de la 1789 a dus la disparitia acestei urine innobilate, care probabil era un remediu de exceptie, si nimeni n-a mai reusit sa afle ce s-a intamplat cu ea.

Preluat din: Eloïse Mozzani - Magie et superstitions de la fin de l'ancien régime à la Restauration
Robert Laffont (Paris 1988)

PS: Se pare ca odinoara, printre masoni se mai ratacisera si fiinte autentice, manate de intentii nobile de transformate interioara, insa unii au fost deturnati, iar altii opriti din actiunile lor, cum s-a intamplat in cazul acesta.