Tentatiile care apar cand se obtin rezultate considerate spectaculoase de catre cel in cauza

Pentru o persoana care practica spiritual in mod onest si intens este inevitabil ca la un moment dat sa-i apara anumite rezultate, pe care ea le va considera ca fiind spectaculoase. Pe langa beneficiile intrinseci aduse de aceste rezultate spirituale, exista insa niste riscuri care apar in mod automat, si care netratate cum trebuie pot duce la stagnare sau chiar involutie.

Cel mai mare risc este poate acela ca persoana sa valorifice efectele spirituale prin prisma ego-ului. Cere o foarte mare putere launtrica din partea unui om ca acesta sa ramana la fel de modest si umil si dupa ce a dobandit o anumita putere. Chiar exista o zicala de genul: "pentru a cunoaste un om, cel mai bine este sa-i dai puterea". Exista o foarte mare tentatie ca omul care a dobandit o anumita putere sa inceapa sa fie preocupat de afirmarea realizarilor sale, a noului sau statut, si mai putin de continuarea cu aceeasi intensitate a practicii spirituale. Aceasta va avea mai multe consecinte negative:
- pentru a-si afirma personalitatea "remarcabila" acum, omul va gandi ca modul cum trebuie sa se infatiseze el lumii trebuie sa fie iesit din comun, fiindca nimeni nu e interesat de ceea ce este obisnuit. Ca atare el se va departa de la manifestarea caii de mijloc, si va incepe sa se comporte excentric, pentru a atrage atentia asupra lui. El va incepe sa manifeste din ce in ce mai putin calitati precum: bunul simt, retinerea, autocontrolul, moderatia (care sunt forme ale intelepciunii).
- va exista tentatia ca persoana sa creada ca lui ii sunt permise foarte multe lucruri care inainte nu ii erau permise, fiindca deh, acum are alt statut existential. Ca atare el va tinde sa ignore faptul ca "desi orice este posibil, nu orice este permis." De aici si pana la a face rau, prin neglijenta in a-si controla faptele veghind ca nu cumva sa raneasca alte fiinte, este doar un singur pas.
- va exista tentatia ca omul cu realizari, in interactiunea cu ceilalti, sa fie mai putin interesat de catre oamenii din fata sa, si mult mai interesat de propria sa persoana. Yoghinul care cade prada acestei tentatii nu se va mai gandi cand interactioneaza cu alta fiinta: "cum pot eu sa ajut aceasta fiinta?", ci va tinde sa adopte reflex urmatoarea atitudine in schimb: "cum pot face ca personalitatea mea extraordinara sa fie cat mai bine prezentata celuilalt?". In loc sa se mai gandeasca cum poate sa-i ajute pe ceilalti, yoghinul se gandeste mai mult cum sa arate celorlalti ce realizari minunate a dobandit, lucru care evident nu ajuta pe nimeni.

In acest moment cand cel care este serios si intens in practica spirituala dobandeste anumite realizari, devine extrem de important caracterul acestuia. Oricine poate sa depuna niste eforturi intense si sa obtina rezultate pe masura, dar nu oricine poate apoi gestiona in mod intelept aceste rezultate. Si in domeniul spiritual este valabila zicala "Este usor sa ajungi in varf, dar este greu sa te mentii acolo". Un om care nu s-a preocupat sa-si construiasca un caracter pur precum un diamant si in care calitatile stralucesc precum niste pietre pretioase incrustate pe acesta, va devia cu usurinta in momentul in care chiar primele rezultate vor apare: pur si simplu energiile angrenate au devenit prea mari pentru cat poate acesta sa controleze, si el se va comporta adeseori precum un vizitiu care nu-si mai stapaneste trasura si caii naravasi, cu totii parasind drumul si deplasandu-se haotic pe miriste.

Umilinta isi vadeste in acest moment adevarata sa valoare: cu cat un om este mai autentic umil in sufletul sau, cu atat el va putea controla realizari spirituale mai mari. Pentru un om umil aceste realizari sunt aproape ca si cum n-ar fi: nu simte nevoia sa faca parada de ele, nu considera ca trebuie sa le arate celorlalti ce realizari a dobandit, nu considera ca acestea confera un statut special, nu considera ca acestea trebuie sa-l faca sa se abata de la punerea ferma in aplicare a principiilor spirituale de varf.

Inca un aspect care cred ca merita subliniat: este complet gresit ca un yoghin care a dobandit anumite realizari sa considere ca lui i se cuvin anumite lucruri doar prin simplul sau statut, gandind la modul: "eu am dobandit cutare realizare, prin urmare automat am dreptul la .....". Nimic nu se cuvine nimanui decat prin munca, inclusiv in domeniul spiritual la indiferent ce nivel. Dimpotriva, pentru a fi scutit de greseli care il pot costa stagnarea pe perioade lungi de timp, cel care a dobandit realizari notabile trebuie sa considere in mod ferm ca acum are anumite obligatii in plus, si nu drepturi in plus. De exemplu un om puternic din punct de vedere spiritual isi pierde dreptul comun de a considera anumiti oameni ca fiind dusmanii sai (pe care sa-i urasca): el trebuie sa ia exemplu de la Dumnezeu care nici el nu considera dusmanii sai nicio fiinta, si nu uraste pe nimeni indiferent cat de rau ar fi acela, ci oricand este gata sa ierte si sa ajute sa se indrepte orice fiinta oricat de mult rau a facut aceasta. Analog cu exemplul de mai sus, omul care a dobandit rezultate spirituale nu trebuie sa considere ca a venit momentul ca sa-si "relaxeze"(slabeasca) autocontrolul, ci dimpotriva trebuie sa considere ca mai abitir decat pana acum trebuie sa dea dovada de calitati precum modestia, discretia, bunul simt, bunavointa, umilinta, moderatia, sacrificiul de sine, iertarea, altruismul s.a. Procedand astfel el va demonstra lui Dumnezeu ca este capabil sa foloseasca intelept si spre binele tuturor fiintelor darurile pe care Acesta i le-a facut, si astfel va putea primi cadouri si mai mari, fiindca Dumnezeu este Infinit.

In incheiere un citat din Iisus, exemplul perfect de om umil, care desi avea nenumarate puteri spirituale de varf, nu a uitat niciun moment sa puna binele spiritual al celorlalti deasupra Sa, fiind preocupat sa se sacrifice pentru cei care aveau nevoie si nu sa se preamareasca:

27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,
28. După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

(Evanghelia dupa Matei, Capitolul 20)