Un dispozitiv free energy care funcţionează de 70 de ani sfidează principiul al II-lea al termodinamicii
La Muzeul Naţional Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti există o pilă electrică, construită de Nicolae Vasilescu-Karpen, care funcţionează fără întrerupere de 70 de ani. Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă a prototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.
Obiectul de patrimoniu stă într-un seif metalic blindat,
chiar în biroul directoarei muzeului. Este vorba despre "Pila
termoelectrică cu temperatura uniformă", cunoscută sub numele de "Pila
lui Karpen", realizată în 1950. Poliţia a interzis conducerii muzeului
să expună acest obiect fără o masură de securitate excepţională. Dar
muzeul nu are bani pentru aşa ceva, de aceea o ţine închisă în seif.
Pila este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un aparat
care generează energie la nesfârşit fără intervenţie din exterior. Deşi
ar fi trebuit să se oprească de multe decenii, "Pila lui Karpen" se
încăpăţânează să funcţioneze, aşa cum a prevăzut inventatorul ei.
Oamenii de stiintă nu pot explica încă cum este posibil aşa ceva.
Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al
omenirii. Un aparat care să producă energie la nesfârşit, fără să
primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a
civilizaţiei actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat
pe considerentul că ar fi o utopie.
Cei ce au continuat totuşi să caute soluţia, au fost
marginalizaţi, lumea stiinţifică considerându-i nebuni. Cu toate
acestea, un fizician român s-a încăpăţănat să-l construiască. Şi se pare
că a reuşit. Nicolae Vasilescu-Karpen a început să lucreze la acest
proiect înainte de Primul Război Mondial.
"Pila" a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă
de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o
rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Vasilescu-Karpen, să se
apuce de o asemenea "nebunie". Lucrarea teoretică se referă la
dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care
trebuie construit. Vasilescu-Karpen susţine în aceasta lucrare că pila
inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să
demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect.
Prototipul a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile
electrice legate în serie, care pun în miscare un minimotor
galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un
întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul,
pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă. Timpul de rotaţie a
elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de
reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât
circuitul este deschis. Motorul şi paletele aveau drept scop
demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu
mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi
control performante.
Ieşit din comun este faptul că o pila electrică (generator
electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5 ani,
maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se poate arunca,
deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă,
de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului
român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la
construire.
Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un
curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator,
lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă. Pentru a intra un pic în
detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă la fizică
în clasa a VIII-a, "Pila lui Karpen" are un electrod din aur, altul din
platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei doi
electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată. Materialele din care
este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform
calculelor lui Vasilescu-Karpen, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit
- respectând exact proporţiile celui existent - care să dezvolte o
energie mult mai mare.
Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă
spaţială care să călătorească în Cosmos, de pildă. Pentru aplicarea
invenţiei trebuie făcut însă un studiu preliminar de fezabilitate. Or,
aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre minunea lui Vasilescu-Karpen nu
ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate. Au fost câteva
comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna, în care s-a
prezentat pe larg invenţia. În deceniile trecute, mecanismul minune a
constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi
Politehnica din Bucureşti.
Surse din cadrul Politehnicii bucureştene ne-a spus că
nepoţii inventatorului au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a
găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi
de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt
tot la muzeul "Leonida". Această copie va fi folosită pentru a construi
un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie - adică să
producă curent electric gratuit.
Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. În „Annales de l'Academie Roumaine” din 1944 el scrie articolul „Nouvelle théorie des piles électriques. Rôle des électrons. Piles contredisant le second principe de la thérmodynamique" (Noua teorie a pilelor electrice. Rolul electronilor. Pile ce contrazic principiul al II-lea al termodinamicii).
Oare de ce ne este atât de greu să ne dezbărăm de concepţii învechite, de preconcepţii îndoctrinate, de blocaje mentale, de buchia manualului tipărit în primă ediţie în 1956 ? După Newton a urmat Einstein, dar puţini sunt cei ce ştiu asta.
Şi o ultimă concluzie: România este singurul mediu ostil dezvoltării inteligenţei româneşti.
Nicolae VASILESCU-KARPEN
22 decembrie 1870, Craiova — 2 martie 1964, Bucureşti, om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român. S-a născut în Craiova la 22 decembrie 1870. După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.
Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 - şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu teza Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement.
Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi. Dorul său de ţară, dorinţa de a-i consacra toata priceperea şi puterea de muncă, îl îndeamnă să se reintoarcă în patrie (1905).
În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A realizat pilele Karpen, care funcţionează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. S-a numărat printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul omului pe Lună.
După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică - Vasilescu-Karpen "a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei".
A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice. A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa). A scris numeroase tratate.
- 1904 - Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement
- 1925 - Manual de electrotehnică generală
- 1942 - Electricitate
- 1957 - Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică
Excelenta ultima concluzie. De fapt aceasta este o conscinta a aplicarii frecvente a Legii selectiei inverse. E vorba de promovarea persoanelor potrivite pentru functii nepotrivite.
RăspundețiȘtergereTotusi, sa revin la subiect. Informatii detaliate privimd realizarea si functionarea pilei Karpen se gasesc in articolul Lipsa de reactie chimica in unele pile electrice (Pile K). Micromotor actionat indefinit de aceste pile, autor Academician N. Vasilescu Karpen, publicat in BULETIN STIINTIFIC, Sectia de Stiinte Matematice si Fizice, Tomul VIII, nr. 4, 1956.
Variante "mai simple" ale acestui tip de pila pot fi realizate pe baza informatiilor din brevetul francez nr. 577087, autor Nicolas VASILESCO-KARPEN, disponibil si pe Internet.
puteti posta ceva despre generatorul de energie cosmica al lui tesla!? m'ar interesa! :)
RăspundețiȘtergeres-a inventat un sistem ,dintr-un motor si un generator, care la un consum al motorului de 1kw generatorul produce 10kw.
RăspundețiȘtergerenu este gluma, nu stiu de ce nu vrea sa faca publica inventia.
NU VOR PUBLICA NICIODATA CEVA CARE VA FIE GRATUIT IN FOLOSUL OMENIRII....SAU SA BENEFICIEZE OMUL FARA SA PLATEASCA...POATE NU STIATI CA,,,DACA ENERGIA AR FII LIBERA FARA SA PLATESTI...AR FII UN ADEVARAT DEZASTRU FINANCIAR,PENTRU MARILE CORPORATII,,,EXISTA UN DOCUMENTAR PE NET CARE EXPLICA FOARTE BN OPRIREA DEZVOLTARII A ENERGIEI LIBERE
RăspundețiȘtergere